Forţat de-mprejurări, interacţionez zilele astea cu sistemul sanitar din România – atât cu cel de stat, cât şi cu cel privat.
Aş vrea să-i asigur pe naivii care încă mai cred contrariul: totul costă în sistemul sanitar de stat. Totul. Plăteşti la fiecare pas. Plăteşti analizele dacă nu-s elementare, plăteşti medicamentele dacă nu-s de bază, plăteşti cazarea dacă vrei să nu stai ca vita-n bou-vagon. Plăteşti ca să se uite cineva la tine, plăteşti să deschizi uşa şi să ţi se ridice bariera. Plăteşti peste tot şi tot umilit eşti, tot stai claie peste grămadă pe culoare, tot te uiţi după medici şi asistente ca înecatul după un pai, tot nu ştii încotro s-apuci şi pe unde s-o iei.
Pe lângă asta, amintiţi-vă, plăteşti lună de lună asigurări de sănătate.
De plătit, plăteşti şi în sistemul privat, dar măcar aici eşti tratat cu respect.
Pacient eşti în ambele locuri, dar unii te privesc ca pe un client, în timp ce alţii te manevrează ca pe o bucată de carne.
Dacă aş avea dreptul să decid cui să dau banii mei, fără nici o ezitare i-aş da sistemului privat.
Fără nici o ezitare.
In other news:
Românii care optează să se trateze într-un spital privat au vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani, locuiesc în oraşele mari, au studii superioare şi venituri care pornesc de la 1.000 de lei pe lună, potrivit celui mai recent studiu IMAS, realizat la comanda MedLife. Potrivit studiului, 42% dintre persoanele intervievate ar alege să se trateze într-un spital privat. Trei sferturi dintre românii intervievaţi vor înfiinţarea unor spitale private cu unităţi de primiri urgenţe, arată studiul. Românii care sunt pentru deschiderea de spitale private cu UPU sunt mai degrabă tineri, au cel puţin studii medii şi venituri ridicate, potrivit studiului IMAS.(sursa)
60 comentarii Adaugă comentariu
Românii care optează să se trateze într-un spital privat au… venituri care pornesc de la 1.000 de lei pe lună…
ARE YOU SURE???
Probabil au vrut să zică 1000 de euro. Nu zic că nu se dau şpăgi la stat, Doamne fereşte, dar la privat te costă 100 de lei numai ca să bagi capul pe uşa cabinetului şi să zici „bună ziua„.
La stat, au contraire, măcar asta e chestie gratuită.
intotdeauna, dar absolut intotdeauna, ce-i gratis e de proasta calitate.
Cu alte cuvinte: într-adevăr, la stat e gratis să zici “bună ziua”… dar nu te aştepta să-ţi şi răspundă cineva.
din pacate la stat nu e gratis, ca platesti asigurarea lunar
Nu sunt de acord, dar vedeti Spania si Italia de exemplu care garanteaza tuturor dreptul la invatamant si la sanatate gratuita. Cel mai bun serviciu medical e la stat! E drept ca si la ei sunt mici spalari de bani pentru ca si implantul de silicoane e subventionat de la stat..si acum cu aceasta criza inventata unii au carait ca nu e normal..
La noi din pacate e un sistem struzo-camila..daca statul ar garanta ca si invatamantul pentru toti oamenii altfel ar sta treaba. Iar doctorii sa fie platiti ca si in China dupa numarul de oameni sanatosi pe care ii au pe liste nu sa primeasca comisioane daca vand mai mult medicamente de la o anumita forma s.a.m.d.
Marian S – nu vorbi fără să fi experimentat sistemul privat din calitatea de „pseudo-asigurat”. adică de om care cotizează o sumă mică lunar. la privat, contra unui abonament basic de 20-30 de euro lunar, nu costă nimic nicio consultație. nici marea majoritate a analizelor.
Confirm.
Dragă „cora„, dă-mi voie să te contrazic. Nu vorbesc în necunoştinţă de cauză, am avut parte de aşa ceva.
Metehnele unora nu ţin cont de mediul de lucru, la stat sau privat.
Nu am putut să fac scandal atunci pentru că era vorba de un contract de medicina muncii, plătit de acea companie.
Consultaţia a fost ceva… de nedescris!
inseamna ca esti ghinionist. confirm ce a spus cora.
La medicina muncii esti ca la stat, adica nu clientul. Clientul este firma.
Marian S – faptul că ai făcut un examen anual de medicină a muncii pe baza unui contract făcut de firma la care lucrezi nu înseamnă că ai avut calitatea de abonat la sistemul privat.
abonat înseamnă să plătești lunar un abonament care are inclus în el servicii. nu un examen de medicină a muncii, al cărui beneficiar, este, de fapt angajatorul. ci servicii pentru tine personal.
eu am un asemenea abonament de mai bine de 5 ani și n-am plătit niciun ban pentru nicio consultație. au fost de câteva ori proceduri pe care le-am plătit cu preț redus, de cele mai multe ori stomatologice. n-am plătit niciodată radiologii sau analize de laborator – acestea fiind gratuite dacă sunt solicitate de medicul centrului respectiv.
m-a ferit universul de vreo afecțiune care să necesite operare sau internare, dar știu că abonamentul meu, deși nu unul scump, îmi va oferi reduceri substanțiale la tarifele respectivului spital privat, dacă voi alege să le folosesc.
nu este un sistem perfect nici cel privat, dar legenda asta cu „te costă 100 de lei numai ca să bagi capul pe uşa cabinetului şi să zici “bună ziua“” este fie rău-voitoare, fie ignorantă, fie doar o chestie de gigi-contra.
în momentul ăsta, statul român primește, în fondul asigurărilor de sănătate, din salariul meu brut, contribuții angajat+angajator, de aproape 10 ori mai mari decât dau eu pe abonamentul ăsta la un centru privat. iar eu n-am beneficiat de niciun serviciu de sănătate al statului român din 1995, când am avut ultima experiență proastă într-un spital de stat.
Daca nu as trai si eu in tara asta, zau ca as spune ca faci antireclama sistemului de stat! Ca faci PR pentru clinici private. Trist!
Problema e in alta parte, in gestionarea banilor, in organizarea serviciilor. Acolo trebuie umblat.
Credeti ca, in cazul in care vreti sa directionati cotizatia din asigurare catre privat, nu se vor mai rataci banii pe drum? Ma indoiesc.
Pe de alta parte, daca va exista posibilitatea alegerii destinatiei cotizatiei platite, e clar ca sistemul de stat va muri complet, ceea ce nu e normal. Trebuie sa existe sanse si pentru cei saraci, nu-i poti lasa sa moara.
Sa stii ca si eu as opta pt cel privat. Chiar astept momentul cand CNAS va fi desfintat, iar noi va trebui sa trecem la cele private. Statul asta face de ani buni, isi bate joc de noi.
Asta e unul dintre aspectele cele mai murdare are sistemului medical de stat: dai spaga (mica, mare, cum o fi), platesti orice ‘nu este asigurat’ dar tot PROST esti tratat.
In experienta mea din spitale de pana acuma n-am vazut nici un pacient sarac sa nu dea spaga. Ciocolata, bomboane, cafea, tigari, 5 (!) lei, 10 lei – toti dau. Ca e batranel care nu pare sa aiba sapun acasa (sau nu-l foloseste), ca e alcoolic cu ficatul praf, ca e fost militar de pe nu-stiu-unde de la tara, toti dau CEVA. Si toti sunt tratati aproape la fel ca atunci cand nu dau nimic. Majoritatea nu constientizeaza „problemele sistemului”. Se bucura ca sunt tratati pentru ce boli au, mai stau de vorba un pic, mai cunosc oameni noi la coada, nu li se cere sa plateasca TOATE analizele. Statistic vorbind – astia sunt majoritatea pacientilor care ajung in spitalele noastre de stat.
Problema totusi e constientizata de majoritatea populatiei active din ce in ce mai devreme – poate asta e primul pas (trist) pentru o schimbare.
Studiile arata ca generatiile actuale de adulti din lumea ‘dezvoltata’ au probleme pe care le aveau pana nu de mult adultii cu 15 ani mai in varsta decat ei. Atunci cand ajungi la spital cu probleme la inima la 40 de ani, parca nu iti vine sa inghiti la fel de multe ca un pensionar de 60 de ani.
Stiu ca suna insensibil – dar cu cat problemele noastre de sanatate se inmultesc si apar mai devreme, cu atat mai repede este posibil ca presiunea publica sa creasca pentru a obtine niste servicii medicale mai bune pentru banii pe care ii platim (ma rog – ne sunt ‘retinuti’).
Ex. de studii (si da, stiu ca statistica se mai inseala, dar judecand dupa ce vad in spitale, mi se pare ca sunt corecte concluziile):
http://www.escardio.org/about/press/press-releases/pr-13/Pages/today-adult-generations-less-healthy.aspx
Salut! Imi place sa citesc aici. Esti foarte bine documentat. Am povestit si eu, la mine pe blog, interactiunea cu cele doua sisteme, stat si privat. Asa cum le-am perceput, venit „de pe strada”.
Eu m-am lovit de „privat”. Fiica-mea a ajuns, lovita de masina, la „stat”.
Daca nu te superi, poate vrea sa mai citeasca cineva hazul meu de necaz. Uite ambele povesti:
http://mihaivasilescublog.com/2013/03/04/whats-up-doc/
http://mihaivasilescublog.com/2013/04/11/minutul-ala-in-care-inima-ti-sta-in-loc/
Hop şi eu, ca babele. Zici: „Forţat de-mprejurări, interacţionez zilele astea cu sistemul sanitar din România – atât cu cel de stat, cât şi cu cel privat.” Sper că e vorba doar de alergia ta de primăvară. Nu?
O problemă în familie.
Sunt sigură că va fi bine.
Problema sistemului de sanatate de stat nu se pune numai la noi, ci in toata lumea. Culmea, in SUA unde sistemul privat este puternic, Obama promite un sistem de stat mai solid. Economisti din SUA apreciaza ca orice serviciu ar furniza statul eficienta este de 50%. Adica pentru fiecare dolar platit statului pe servicii, cel care primeste serviciile, primeste servicii in valoare de 50 de centi. 50% sunt defapt costurile birocratiei, sistemului si coruptiei. Si asta se intampla intr-un stat mai eficient decat al nostru. Ma intreb care este eficienta statului roman. 25%?
Eu cred ca la noi eficienta e undeva la 10-15%…maxim!
Despre ce economisti din SUA vorbesti? Si care SUA, aia unde serviciile medicale sunt cele mai scumpe din lume, desi ingrijirea si beneficiul net este inferior unor tari ca Italia sau Spania?
Aici cred ca te cam arunci.
Vlad, iau observatia ta ca o provocare, nu? Discutia de la noi este in continuare foarte superficiala, pentru ca nu se bazeaza pe hard facts. Apreciem prin prisma experientei noastre personale, dar scapam amploarea si uneori chiar esenta unui fenomen. Un astfel de „hard fact” este ca SUA cheltuie pe cap de locuitor de departe mult mai mult chiar decat state precum Elvetia sau Norvegia (aproape 4.000 USD per capita), adica aproape 5.500 USD per capita, cu toate astea speranta de viata (cum altfel ai msura impactul sistemului de sanatate?!) este abia cu un an peste cea a Albaniei (77 ani) si cu mult inferioara unei tari precum Spania (79,3 ani). Suedia cheltuie cu sanatatea pe cap de locuitor cam jumatate din cat cheltuie SUA, cu toate astea speranta de viata in Suedia este de fix 80 de ani. Datele sunt luate de la OECD, citate in numeroase lucrari, pot fi verificate usor etc. Deci, ma arunc sau nu?
Of, statistica asta, cum ne spune ea orice vrem să auzim când o strângem puţin de cifre…
Vlad, sunt date OECD, nu se joaca nimeni cu asta.
Vlad, sunt date OECD, nu sondaje romanesti 😀 Nu se joaca nimeni cu asta. Poti arunca o privire aici: http://www.oecd-ilibrary.org/economics/oecd-factbook-2013_factbook-2013-en;jsessionid=30eufvf29m4cs.x-oecd-live-02
La subcapitolul „Sanatate” vei gasi datele exacte pe mai multe (speranta de viata, mortalitate infantila, sinucideri etc.). La toate SUA e sub media OECD (ring a bell?). Ce nu apare aici, dar poti gasi altundeva daca vrei sa cauti, rata mortalitatii mamelor la nastere e si ea foarte ridicata in SUA, mult peste media europeana. Daca combini toti factorii astia iti poti face o idee despre cum arata sistemul de sanatate american.
Sa ne uitam insa la sistemul spaniol. Asigurari publice de sanatate foarte generos gandite, un sistem care merge bine (fara spaga). Caz concret: romanca, in jur de 65 de ani, bolnava de leucemie, in tara nu ar fi avut nici o sansa, pleaca in Spania la fiica si intra acolo in spital, beneficiaza de servicii de spitalizare, transplant de maduva etc etc, totul undeva la 60.000 de euro platiti de sistemul public spaniol.
Gresit….nu platim chiar toate serviciile…..ortul il platesc rudele!Numai de bine!Tudor B.
Intamplator am 32 de ani si venituri de peste 1.000 de lei pe luna, deci nu ma incadrez in targetul clinicilor private probabil.
As vrea sa va spun 2 povesti personale:
Maica-mea a avut o piatra la rinichi, mergand pe principiul ca nu e o bucata de carne am mers cu ea la o clinica privata. Am platit 2-3 consultatii cu un doctor renumit in domeniu, dupa care ne-a sugerat elegant sa venim la spitalul in care profeseaza sa o operam pentru ca in clinica aia nu avem ce sa-i facem. Am operat-o in spitalul ala de stat de care le e tuturor scarba, cu niste asistente/docotori de care le e tuturor scarba, si care totusi si-au facut meseria cu profesionalism.
Prietena mea a trebuit sa nasca si mergand pe principul ca nu e o bucata de carne, am vrut sa nasca la o clinica privata. Au pliante frumos colorate si agenti de vanzari profesionisti, si camere de spital „occidentale”. Cand am ajuns la discutia cu ce se intampla daca apare vreo complicatie in timpul sarcinii, mi-au zis intr-un mod foarte „occidental” ca o urcam in salvare si o ducem la un spital de stat. Va las sa ghiciti unde am ales sa nasca pana la urma.
In salvare?
Intamplator am peste 29 de ani si venitul peste 1000 de lei deci probabil ca nu ma incadrez in targetul „sistemului privat”.
Totusi, as vrea sa va povestec doua intamplari personale.
Maica-mea a avut piatra la rinichi, si mergand pe principiul ca nu e o bucata de carne am fost cu ea la o clinica privata. Am platit 2 consultatii cu unul dintre cei mai buni medici din domeniu, dupa care ne-a sugerat mai discret ca ar fi bine s-o internam in spitalul de stat in care profeseaza, pentru ca in clinica respectiva nu are aparatura necesara s-o ajute. Am operat-o fix in saloanele alea de care le e scarba tuturor, fix cu asistentele/medicii de care le scarba tuturor, si care si-au facut totusi profesionist treaba.
Prietena mea a nascut, si mergand pe principiul ca nu e o bucata de carne am vrut sa nasca intr-o clinica privata. Au pliante frumos colorate, agenti de vanzari profesionisti si saloane „occidentale”. Cand am ajuns la discutia „ce se intampla daca apar complicatii in timpul sarcinii” mi s-a spus intr-un mod foarte „occidental” ca o urcam in ambulanta si o ducem la un spital de stat. Va las sa ghiciti unde am ales sa nasca pana la urma.
Mihai, asa este. In acest moment, daca ai probleme reale/grave de sanatate vei ajunge intr-un spital de stat. E inevitabil, motivul principal fiind ca sistemul privat nu are nici pe departe finantarea de care dispune sistemul de stat. Dar imagineaza-ti cam cat de departe ar ajunge sistemul privat daca i s-ar permite sa se si dezvolte. Daca ar avea acces la banii pe care-i cheltuieste sistemul de stat – si nu vorbesc de zeci de ani de cheltuieli aici. Sunt convins ca am avea medicina performanta, facuta de medici multumiti, pentru pacienti tratati cu respect. De ce m-as impotrivi?
Inca un lucru, eu nu pledez pentru inchiderea unuia sau altuia dintre sisteme. Ce vreau eu este doar sa pot decide unde sa contribui. Atat.
Am citit toate comentariile si, deloc surprinzator, uriasa majoritate se pronunta pentru sistemul privat. Tine de caracteristicile socio-demigrafice ale publicului care citeste blogul tau Vlad. Suntem tineri, castigam relativ decent, traim in urbanul mare, avem studii superioare si, poate cel mai important, cautam status. E normal sa vrei servicii de cea mai buna calitate, doar ai puterea financiara sa le platesti, cunostintele sa stii ce vrei si constiinta propriei importante pe scara sociala. Daaaar, merita poate sa ne intrebam daca nu cumva, optand pentru „dreptul meu si sanatatea mea”, ne scapa esentialul: in timp ce e bine si chiar foarte bine pentru cei care isi permit sa plateasca in sistemul privat pentru propria sanatate (la fel cum plateste la restaurant pentru un muchi de vita maturat in timp ce muncitorul pauper se gandeste daca ii ajung banii pentru 2 kile de cartofi de la piata), e din ce in ce mai rau pentru noi toti ca societate. Punem problema fals, dovada este sistemul medical din UK sau din Canada, unde sistemul public de sanatate functioneaza foarte bine.
Inteleg optiunea ta, Vlad, pentru dreptul tau si sanatatea ta, insa asa cum pui problema excluzi drepturile altuia si refuzi sanatate altuia care nu are banii sa isi permita o asigurare privata de sanatate. My 2 cents, daca titlul ar fi fost „dreptul nostru si sanatatea noastra” articolul mi-ar fi placut mai mult, asa cum mi-a placut de exemplu cel despre exodul medicilor.
Adică săracii au dreptul să fure de la bogați? Că deh, trebuie să trăiască și ei.
De unde si pana unde ai ajuns la ideea de furt? Sistemul public de sanatate este un proiect COLECTIV, adica punem bani impreuna pentru ceva de care sa beneficieze toata lumea, indiferent de puterea financiara individuala. Este vorba despre incredere interpersonala si intergenerationala, solidaritate si identificare cu comunitatea. Cei cu posibilitati pot plati asigurari private, sistemul privat poate functiona in paralel, ca in atatea alte state, dar in nici un caz sistemul public nu trebuie pus in pericol. E importanta insa o precizare: cand ma refer la „sistemul public de sanatate” nu fac referire la ce avem in prezent, care functioneaza deficitar, viciat de coruptie generalizata, incompetenta, birocratie si de subfinantare cronica, ci la un sistem performant. In loc sa abandonam ideea de sistem public, pe motiv ca nu functioneaza (cand de fapt ni se rupe de acest sistem, nota bene), ar trebui sa il consideram un domeniu strategic de performanta caruia tine intreaga natiune. Romanii cu „brain” nu pleaca din tara doar pentru ca in alta parte sunt platiti mai bine, ci si pentru ca tarile de adoptie au sisteme de protectie sociala mai bune, administratii mai competente etc.
un sistem COLECTIV în care sunt obligat să particip. curat colectivizare! excelent ales termenul, chiar dacă neintenţionat.
noi, chiaburii, burghezii, să plătim!
Sistemul public de sănătate e finanțat din taxe. Taxele nu sunt donații, ele sunt colectate forțat sub amenințarea pușcăriei, deci sunt furt.
Si sistemul de educatie este platit din taxe. Tu ai facut scoala la privat sau la stat? Si sistemul de ordine publica este platit din taxe, ce sa mai spun de armata. Esti sigur ca si astea sunt finantate prin furt? Ceea ce afirmi este aberant. Taxele sunt singurul mod de finantare a statului. Daca ar fi altfel ai fi luat si astazi la oaste cu arcanul.
din istoria familiei mele: 1967, mama, criza de rinichi, mers cu pile la Fundeni la doctorul Demetriade, 2 saptamini stat in spital degeaba, tata disperat, abordat doctorul, acesta ii cere 2000 de lei pentru operatie, FAC PRECIZAREA CA SUNTEM IN ANUL 1967 CIND SALARIUL ERA VREO 500 DE LEI, tata facut rost de bani(imprumut), in acceiasi zi mama operata . Anul 1968, mama criza la acelasi rinichi, accelasi doctor, acelasi spital , stat peste 2 saptamini degeaba, tata nu mai aveea de unde sa ia bani(nu achitase nici celalat imprumut), apoi mutat la Spitalul Militar Central unde un doctor , Anatoli Boldisor, consatean cu tata, o opereaza pe mama, operatie grea facuse puroi care a tisnit si a infectat sala de operatie. Nu s-a platit nimic. Totusi doctorul a facut o estimare de viata , 10 ani, atit a fost. Am pomenit numele in clar al doctorilor deoarece acum opereaza printre sfinti.
Ce am vrut sa spun cu asta este ca spaga la spital e inradacinata demult, din timpuri imemoriabile. Marturisesc aici ca am avut experiente in toate mediile spitalicesti, atit de stat cit si privat, daca ar fi sa dau un scor as da X9Egalitate) atit la cost cit si la profesionalism.
Inchei cu o replica din filmul „Secretul li Bahus”(citez din memorie): nea Bahus(Stefan Mihailescu Braila)- Platesc, platesc,platesc…, Tov.Mirea(Emil Hossu)- De unde ….?
Si ca o concluzie, parerea mea, daca ai bani si zile scapi, oriunde te-ai trata!
Va recomand 2 articole care au legatura cu subiectul sanatate>
-http://foodnews.ro/organismele-modificate-genetic-sunt-periculoase/
-http://www.iunia.ro/a-fi-bolnav-nu-e-ceva-natural-nu-e-firesc.html
Cred ca cel mai bine sa prevenim, iar daca chiar avem nevoie de serviciile medicale ar fi bine sa apelam doar la cele de stat. Daca nu in 5-10 ani se ajunge ca in SUA dac anu ai bani mori cu zile pe holurile spitalelor! Dreptul la invataman si sanatate trebuie sa fie asigurat tuturor cetatenilor indiferent de pozitia sociale a acestora!
Esti fan M. Moore, nu-i asa?
Apropo de sanatate… La multi ani!
Doua faze interesante traite recent.
Tata a facut o pneumonie serioasa si am ajuns cu el la Urgente din cauza febrei foarte mari, 40.2. Dupa o examinare sumara si analize simple a fost trimis si internat in regim de urgenta la „spitalul de plamani”, intr-o sambata dimineata. Aici aflam cu stupoare ca va primi un tratament simplu pana luni dimineata deoarece laboratorul de la Urgente functioneaza doar de luni pana vineri! Nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla cu un bolnav de meningita care sta 48 de ore fara un diagnostic corect. Evident, dupa aceea a urmat goana prin oras dupa perfuzii, medicamente, seringi, flurasi pentru perfuzie. La Urgente nu aveau dotarea necesara si daca vroiam ca tata sa fie tratat trebuia sa furnizam materialele necesare (asta dupa ce a platit contributia la sanatate vreo 40 de ani).
Faza a doua a fost si mai misto. A fost nevoie de o tomografie. Ni s-a spus clar, 350 de lei pe loc si se face tomografia a doua zi dimineata sau stam intre 3 si 5 saptamani pana se proceseaza hartogaraia si se face prin casa de asigurari de sanatate. Misto, nu?
Despre asta vorbesc si eu.
Serviciile „gratuite” (pentru care am contribuit ani de zile, de fapt) au devenit, intr-o proportie din ce in ce mai mare, inaccesibike din varii motive „logistice”. Dar aceleasi servicii sunt accesibile imediat daca esti dispus sa platesti suplimentar pentru ele.
Asta e o perversiune ingrozitoare.
Ai dreptate, am ajuns in situatia in care contribuim la sistem, nu beneficiem de nimic, daca vrem tratament trebuie pus banul jos altfel poti sa mori cu zile. Curat sado-masochism.
Tata e hotarat sa deconteze totul la Casa de asigurari desi cei de la spital i-au spus ca isi pierde timpul de pomana, sansele de succes sunt aproape nule.
La multi ani!
Da, are dreptate omul!
Deci „la mulţi ani„ zic şi eu.
Comentariu de probă, offtopic, despre tehnică:
Hosting de doi bani. Amănunte la cerere.
Sistemul sanitar de stat este depasit, nu mai are nici un viitor. Eu unul de 6 ani nu am mai dat pe la un spital sau un medic de familie, dar totusu in acest timp am platit luna de luna din salariul meu cotizatie la casa de asigurari, pentru ce? Ca atunci cand am nevoie sa fiu nevoit sa platesc iar si iar
Asa cum e el, sistemul de stat e mai ieftin decat cel privat. Si asigura servicii mai multe. Sunt nenumarate operatii si tratamente pe care sistemul privat de la noi nu le poate oferi. Iar asta pentru ca e inca tanar, nu e dezvoltat ca in alte tari. Iar sistemul de stat, cu tot cu contributiile CASS si cu spagile de rigoare, tot e mai ieftin decat cel privat. Marele avantaj la privat este confortul si cam atat.
Este mult, mult mai scump.
Salariu mediu brut 2223 lei. 11% contributia totala la sanatate face 55 euro. Si sunt asigurate toate serviciile medicale. Cat costa un abonament „full-option” la un spital privat? Si cate spitale private fac abonamente individuale, nu cele oferite companiilor? Iar spaga la stat… sa zicem 350 euro o nastere prin cezariana. Fata de 1800-2000 de euro cat costa la privat (nasterea nu e inclusa in nici un abonament).
Si inca ceva: ce investitii ar trebui sa faca sistemul privat sa se extinda in toata tara, astfel incat sa aiba pretentia de a inlocui sistemul de stat? Fiindca nu doar noi bucurestenii trebuie sa avem acces la conditii bune, ci si cei din Viseul de Sus.
Nu sunt medic, nu lucrez in sistem si ma enerveaza si pe mine hotia practicata de toti (de la portar pana la ministru, trecand prin medici, unde de fapt se scurg cei mai multi bani). Insa ma enerveaza si comparatia asta cu sistemul privat, care nu e nici pe departe atat de grozav. Ca sa nu mai vorbim de clinicile mici si de cabinetele invividuale, care nu sunt decat niste simple casierii. Te cheama acolo, te consulta, iti ia banutii, iar pentru tratament te cheama la spitalul de stat. Etic si… epic.
Poftim? 1800-2000 de euro nasterea la privat? Cred ca e oferta speciala pentru Bucuresti … in Timisoara costa 1000, maxim 1500 in clinica cea mai „fancy”. Preturile acestea sunt pentru cezariana, cazare si tot tacamul.
Poftim? 1800-2000 de euro nasterea la privat? Cred ca e oferta speciala pentru Bucuresti … in Timisoara costa 1000, maxim 1500 in clinica cea mai „fancy”. Preturile acestea sunt pentru cezariana, cazare si tot tacamul.
Domnule Petreanu, de ce nu scrii cine ti-a cerut spaga, pentru ca eu nu-mi aduc aminte sa-ti fi cerut ceva. Nu inteleg de ce va place tuturor sa aruncati cu noroi in orice si oricine si sa „bagati” toata lumea in aceeasi oal a. Ti-ai rezolvat problema intr-un spital de stat pana la urma, de ce nu te-ai dus la privat?
N-am spus că „mi s-a cerut”. Condiţionarea ar fi o infracţiune, nu-i aşa?
Dar multe din aceste plăţi au devenit, în mod aproape paradoxal, chiar legale. Primeşti chitanţă pentru ele, pentru unele analize şi pentru cazare etc., deşi se presupune că sistemul sanitar de stat este (!) gratuit.
Nu, nu este, aşa cum nici sistemul de învăţământ nu mai este gratuit, şi despre asta e vorba. Or, dacă tot plătim pentru un serviciu care are „opţionale” când îl accesezi, dacă tot nu mai respectă condiţia iniţială de la încheierea „contractului” – contribuţii obligatorii în schimbul gratuităţii – atunci de ce n-am avea dreptul să renunţăm la acest contract şi să căutăm altul?
Tot ce am scris rămâne adevărat şi, deşi n-ai înţeles, nu e o acuzaţie împotriva oamenilor din sistem, ci împotriva sistemului însuşi, care pretinde în mod mai mult sau mai puţin subtil – iar, în ultima vreme, de-a binelea direct – cheltuieli suplimentare în afara contractului ca să funcţioneze la parametri corecţi. Asta e o problemă pe care un sistem privat n-o are.
La întrebarea de ce nu m-am dus la un spital privat, răspunsul e simplu: pentru că spitalele private nu au capacitatea de intervenţie a spitalelor de stat. De ce? Pentru că, am spus mai devreme, nu au nici finanţarea sistemului de stat. Dar dacă ni s-ar permite să îndreptăm contribuţia de sănătate unde dorim noi, atunci spitalele private ar depăşi foarte repede sistemul de stat din care, inevitabil, se fură mult şi se fură dintotdeauna. Mai mult, Carmen, poate şi dumneata ai fi plătită mai bine, aşa cum cu siguranţă meriţi, şi ai lucra mai eficient, aşa cum foarte probabil poţi.
Apropo, aş vrea să adaug la lista de plăţi de mai sus încă una: cea de la ieşirea din spital. Îi zice coplată.
Aș putea să îți ofer un alt punct de vedere pentru câteva dintre afirmațiile din postare și din comentarii dar probabil ne-am pierde timpul amândoi. Ne putem modifica un pic opinia în urma punctului diferit de vedere descoperit dar cu ce ne va ajuta asta data viitoare când intrăm într-un spital sau luăm altfel contact cu sistemul medical ? Chiar daca vom fi atunci mai înțelegători sau mai revoltați, asta nu va face ca spitalul să aibă medicamente, ca salonul să fie mai frumos sau medicii și asistentele mai buni comunicatori, mai disponibili. Nu-i va face nici măcar să se înmulțească, probabil că până atunci chiar se vor fi înjumătățit. Eu vreau să-ți propun să transformi revolta asta în ceva constructiv. Înregistrează o opinie scrisă pentru audierea publică de vineri pe http://www.advocacy.ro. Hai la Târgu Mureș s-o susții. Scrie despre asta pe blogul tău, promoveaz-o la radio, roagă-ți și colegii și cititorii s-o facă. Am scris și eu la mine despre asta http://medic-de-familie.blogspot.ro/2013/04/spune-ti-opinia-despre-preventia-in.html și pe Facebook și sper ca și cei aproape 500 de cititori ai mei s-o facă și să-și trimită și câțiva dintre ei opiniile scrise. O astfel de implicare ne va face să vedem schimbări. Să scriem pe blog și să comentăm doar nu este suficient, ălora din birouri de la Guvern și de la asigurări cică de sănătate nu le pasă că ne agităm noi aici pe internet.
Sistemul privat e un sistem care face profit, iar in lipsa sistemului de stat tendinta va fi sa faca un profit chiar nesimtit de mare. Sunt de acord ca e mai eficient si mai respectuos cu clientii platitori, dar nu e obligatoriu sa angajeze si cei mai buni doctori si asistenti atata timp cat aparentele sunt pastrate. Nu isi va asuma riscuri medicale, cel putin in faza in care este la noi, si nici nu vreau sa ma gandesc cum mi-ar putea refuza o operatie scumpa in calitate de asigurat privat, daca ar putea alege sa nu o plateasca pe baza unui temei contractual. Dar probabil ca ai dreptate, cel putin in cazuri de rutina este mai confortabil sa mergi la privat.
Apropos de doctorii angajati… Am avut candva o problema dermatologica. Doctorita a pus diagnisticul cu tratatul in fata, a prescris 4 medicamente dintre care unul era contraindicat in diagnosticul respectiv, iar alte doua erau contraindicate impreuna. Am aflat doar dupa ce am cumparat reteta si nu au avut niciun efect, oricum. Rezultat net, 150 doctorul si 150 reteta. Ulterior, un frizer mi-a recomandat un medicament de 10 lei si a avut si efect… Desigur, e un caz izolat, dar increderea s-a dus naibii.
Mă așteptam la mai multă implicare… Au mai rămas totuși 5 ore pentru trimiterea opiniilor.