Man of Steel (Superman), premiera cinematografică a verii, în parteneriat cu Toshiba (da, aţi citit bine, mai nou blockbusterele se lansează sub umbrela unor mari companii de tehnologie, și e și de înțeles având în vedere cât CGI e în film), a făcut sală plină miercuri seară la IMAX Cotroceni, unde a primit și aplauze la final, o atitudine mai rară în cinematografele românești. Se confirmă că filmele cu eroi prind mai bine vara, pe caniculă (în SUA, Man of Steel a stabilit un nou record de încasări pentru o lună iunie, 125 de milioane de dolari).
Eu, unul, n-am aplaudat. Recunosc că m-am cam dus cu sacul la filmul lăudat. Voiam să-mi placă versiunea asta nouă. Îmi plăcuse trailerul, știam legenda. Am consumat cu îndârjire benzi desenate în adolescență și, ca orice alt bărbat, profit de orice ocazie să fug din maturitate măcar două-trei ore, la un film cu super-eroi care înving răul printr-o bătaie epică la finalul episodului, treabă care dă pe spate gagica mișto și toți scepticii antipatici care au avut îndoieli mai-nainte. Toate ingredientele au fost acolo: super-eroul, gagica (mai mult sau mai puțin mișto dar, mă rog, à chacun son goût), personajul negativ, foarte negativ, bătăile, exploziile, neîncrezătorii și necredincioșii convertiți. Cu toate acestea, filmul, în ansamblu, e cumva greșit, deși are tot ce-i trebuie, așa cum poți să dai de gard o mâncare simplă, cum ar fi pui cu smântână, chiar dacă ai toate ingredientele, dacă pui o găleată de smântână la numai o-nghițitură de pui.
Adică dacă pui în film CGI cu găleata, fără a respecta proporțiile între efecte și poveste.
Fascinația producătorilor față de grafica computerizată e de înțeles, până la un punct. Tehnica asta a progresat atât de mult încât efectele speciale virtuale nu mai pot fi deosebite de filmările reale decât prin faptul de a ști că legile fizicii pur și simplu nu permit anumite accelerații, schimbări subite de direcție, lovituri, dezmembrări sau ciocniri. Dar, în afara acestui instinct, imaginile sunt perfect… credibile, prin detaliu, lumini și umbre, volum și suprafețe. De aici și problema, pentru că, seduși de posibilitatea de a-și crea pe calculator cele mai fanteziste decoruri și efecte, producătorii toarnă CGI în filme cu găleata, până la saturație, până când decorul sufocă povestea și devine el însuși acțiune și subiect al filmului.*
E spectaculos când Superman trece printr-un zid, iar zidul se fărâmă într-o explozie generată pe computer. E spectaculos când se întâmplă și a doua oară. Dar, după 20 de ziduri și după 20 de vitrine, de șosele, de acoperișuri, de fațade sfărâmate pe calculator, întregul efort de grafică își pierde sensul (dar o bună reclamă pentru fixativul super-eroului, că nu i se deranjează nici un fir de păr). E spectaculos când Superman și Zod se ciocnesc în aer, dar după ce strică 20 de clădiri și chiar și câțiva sateliți pe orbită, te uiți la ceas și te-ntrebi când se termină, totuși, cisterna asta cu CGI. Proporția asta atât de mare de spectaculos inutil l-a determinat pe unul dintre criticii filmului să-şi încheie cronica din The Observer în acest fel: „filmul este o grămadă de fleacuri repetitive, care conţine în fiecare secvenţă a celor 143 de minute mai multe efecte speciale decât a folosit Dumnezeu când a creat lumea, şi se încheie cu un generic care are mai multe nume decât o carte de telefon. Şi face toate astea într-un mod asurzitor de grav şi lipsit de umor.”
Genericul nu l-am urmărit. În rest, sunt perfect de acord.
O vorbă bună, totuși, pentru Rusell Crowe, care reușește o apariție episodică decentă în roulul lui Jor-El, tatăl eroului, și aplauze hotărâte pentru Michael Shannon, un „rău” foarte bun în rolul generalului Zod.
Cât despre Henry Cavill aka Superman, ce să zic… Mișto mușchi, cwae.
_____________
*Lucrurile au luat-o atât de rău razna încât până și un film ca Marele Gatsby este îmbâcsit de CGI, ceea ce transmite o senzație neplăcută de artificios generalizat.
22 comentarii Adaugă comentariu
știu, mă bag ca musca în lapte dar… din dorința de a nu rămâne descoperiți pe sezonul de vară, americanii în ultimii ani, din lipsă de inspirație tot scot sequeluri după filme cu superi-eroi(ne) că pur și simplu am început să mi se ridice părul (de pe spate). Din cauza asta am ajuns să apreciez desenele animate. Prefer de o mie de ori un desen animat cu Wreck it Ralph (Ralph – Strică Tot) decât …multitudinea de mușchiuloși zburători. Al naibii, și toți zboară singuri, n-au nevoie de business class ca Zgonea :))
..Şi, mai ales, nu mergeţi de la 18:45, pentru că voi vreţi să fiţi punctuali dacă pe invitaţie scrie că filmul începe la 19. Pentru că filmul începe, de fapt, de la 20:00. Însă trebuie să ţi se bage pe gît un „cocktail”, fără posibilitatea de a alege dacă te interesează sau nu. O oră pierdută degeaba prin mall.
Aplauzele de final sigur n-au fost pentru că implica zburatul în film ? Eu zic ca au reacționat instinctiv conaționalii obișnuiți cu aplaudatul la aterizare pe curse „locale” …
Recunosc, eu încă n-am ajuns la film, dar în viața mea nu am mai prins aplauze la un film străin.
daca nu te duci la TIFF… 🙂
La filmul ăsta a fost Art Director un român, Vlad Bina. Amănunte găsiţi aici http://blog.itmorar.ro/presa-despre-pitipoance-scrisa-de-pitipoance-si-chiar-de-pitiponci/
Eu am prins aplauze pe vremea cand nu exista inca internet asa cum il cunoastem noi. „Crucea de piatra” prin anii ’90, uneori cu sunet de banda trasa si imagine putin nesigura.
Sunt in filmul ala cateva faze care au facut audienta sa aplaude, nu mai imi amintesc foarte bine filmul sau replicile dar stiu ca a fost singurl film la care am auzit aplauze.
Apropo de Marele Gatsby: de ce n-ai facut un review si pentru el?
Cred ca de lene.
te inteleg. marele gatsby si superman – de ce sa-ti pierzi 4-5 ore din viata pe asa ceva? 143 de minute are superman? astia au avut prea multi bani si n-au stiut ce sa faca cu ei 🙂
De curiozitate, na, n-ai cum sti daca-ti place sau nu inainte de a-l vedea. Iar Marele Gatsby avea toate datele sa fie un hit – actori mari, o super-poveste si un termen de comparatie (versiunea cu Redford, foarte buna).
de curiozitate poti sa te uiti maxim 30 minute 🙂 dar 2 ore si ceva mi se pare o pierdere de timp, mai bine citesti cartea 🙂
Lasă că la Marele Gatsby i-a făcut recenzia CTP-ul (de fapt era făcută de un altu’) și se pare că filmul nu prea a plăcut. Mi-a plăcut poza lui CTP pe care tot o afișa în Gândul, cu privirea aia de Angry Birds iar în spatele lui se iția afișul filmului … Dogville. Era de efect! 😀
Efectele ca efectele, dar ce parere ai avut de dialoguri? Atatea replici retarde eu nu am mai vazut indesate intr-un singur film, de la „2012” incoace…
Cum v-a plăcut Gatsby?
Am fost aseara la Now You See Me. A fost foarte tare. Este cu magie si tot felul de super efecte. Mi-a placut tare mult.
Da, si mie. Din 4 filme vazute la cinema intr-o saptamana, asta e singurul mai rasarit 🙂
Cel mai bun Superman dupa parerea mea a fost Christopher Reeve. Nu stiu poate ca atunci cand se faceam asemenea filme lucrurile nu se puneau cu atata accent pe efectele speciale…
Multumesc.
Am citit articolul azi, dupa ce m-am intors de la film si cautam pe net comentariile altor persoane. Iti dau perfecta dreptate, este un film care strica povestea Superman.