Duminică dimineaţă, cu mama la Festivalul Enescu. Mama, super-încântată, îmi povesteşte ce a mai scris pentru Anca, apoi se lasă pozată dar cere localizare: „să se vadă unde sunt”. Facem un pic de YOLA sub coordonarea ei, zâmbeşte, se aşează în lumină:
Înăuntru, se reîntâlneşte cu vechi colegi, prieteni. Improvizează şuete în capul scărilor până când ne vâră gongul în sală. Lume multă; Sala Palatului e ocupată mai mult de trei sferturi. Cunoscători, dependenţi de muzică, intelectualitate cu haine îngrijite, purtate fără ostentaţie. Se interpretează Enescu, Rapsodia Română Nr. 1. Asistenţa, entuziasmată. Apoi Prokofiev şi Stravinski – poate un pic cam prea abstract pentru o duminică dimineaţă, dar publicul e prietenos şi Orchestra Regală din Amsterdam bisează.
La ieşire, coadă, şi remarc încă o dată ce multă lume a venit la un matineu, de fapt. Sunt atât de mulţi oameni în acest oraş care caută frumosul şi calitatea. Poate că nu e totul pierdut.
4 comentarii Adaugă comentariu
Care dintre interpretări? 😉 http://www.urbandictionary.com/define.php?term=yola
Uite, asta: http://www.petreanu.ro/2009/08/fotografiile-tip-yola-in-7-pasi-simpli-bonus-trucul-nostru-secret/ dar mersi, o să pun un link şi în text.
Frumos! Foarte frumos! Vreau si eu la matineu. De-acum, la anul 🙂
Ce frumoasă fotografie! Oare, dacă o făceai după concert, mama ta ar fi fost mai luminoasă și fericită decât o văd aici? Complimente!