Spre uluirea mea, am aflat că există în România un sat numit chiar aşa, „Petreanu”. L-au descoperit colegii mei de la Reporter Special, în documentarea pentru o anchetă pe tema şcolilor de ţară. Iată:
[nggallery id=10]Echipa a chicotit pe înfundate auzind că e greu să ajungi la Petreanu, că viaţa-i grea la Petreanu, că nu prea sunt de nici unele la Petreanu – şi tot soiul de alte plângeri asemănătoare pe care, ca să fiu foarte cinstit, eu unul le-am mai auzit pe vremuri (e adevărat, într-un alt context). Eh, aşa e lumea, cârcotaşă.
Dragi săteni, priviţi partea bună a lucrurilor – măcar aveţi site.
12 comentarii Adaugă comentariu
Îţi dai seama cât trafic îţi aduce google îngrămădindu-i aici pe toţi ăia care vor să afle ce mai e nou pe la ei prin sat! It’s a goldmine, I tell you.
fa un flowchart cu arborele genealogic cum ca acolo ar fi „descalecat” bunicu’, latifundiaru’, si revendica-ti mosia; chiar daca nu ti-o da, mai faci reclama la blog, mai castigi cititori. se cheama „exposure”.
Fusese – deci aşa se explică 🙂
Zamolxis – îţi dai seama, dacă mă duc acolo, şi mai vin şi de la televiziune, tot satul o să ştie că problemele s-au rezolvat!
Cine ştie din ce neam de moşieri te tragi 🙂
puteai sa-i pui si o harta, sa stim cum ajungem la tine 🙂
Ala-i sat de fitosi, numai cu gipanul ajungi daca te apuca ploaia pe drum.
Daca descoperi si „Amar de zi” , esti mare ! 🙂
Cred ca-s mandri tare cei din sat mai ales canu au net sa vada siteul :-)))
Semnul ăla cu Petreanu parcă ar fi cel cu „Nowhere” sau ceva de genul, adică la buhuhu. Şi chestia aia de pare a fi un drum (dacă ai destulă imaginaţie)… Îmi dau seama ce-i de bieţii oameni.
De, io stiu dac-o fi dã bine? Mai stiu io pã una Elena, sh-un sat pã care-l chema ca pã numele ei dã fatã… si n-a fost deloc bine, pentru ea, nu pentru sat.
:)) Au site auzi… Faza e ca nu stiu daca prea inteleg cetatenii din Petreanu ce se povesteste pe propriul lor site. Povesti scrise de catre „their personal Jesus”, Vlad Petreanu. 😀
Si eu am un sat cu numele meu in Prahova 🙂