Destul de discret, o aniversare, zilele trecute: 25 de ani de la prima ediţie a ziarului Anunţul Telefonic, care tipăreşte în continuare 3 ediţii săptămânal. Merită ceva mai multă atenţie prin semnificaţiile multiple ale momentului.
Vedeţi, un ziar de anunţuri nu este, poate, visul de aur al jurnalismului. Watergate ne-a învăţat să ţintim sus, dar istoria zilnică a presei este alcătuită din întâmplări mult mai simple. Esenţa ziarului este anunţarea unei informaţii utile. Aşa au apărut primele jurnale, cu „ştiri deosebite şi memorabile”*, dar şi cu anunţuri dinspre cititori, pentru cititori. Ziarul s-a definit, încă de la început, drept un intermediar în transmiterea informaţiilor şi un instrument util pentru cititorii săi. Într-un fel sau altul, toate redacţiile de succes au găsit calea de a fi utile cititorilor – fie prin difuzarea de informaţie cu valoare practică, fie prin destinderea, amuzarea sau indignarea publicului, ceea ce e un soi de utilitarism indirect, deoarece oamenii au nevoie de emoţii ca să fie fiinţe complete.
Anunţul Telefonic n-a fost singura publicaţie de anunţuri apărută imediat după căderea comunismului dar e printre puţinele care au supravieţuit – printre puţinele publicaţii în general care au rezistat în aceşti 25 de ani. Asta denotă o mare putere de adaptare la o piaţă care s-a transformat radical de mai multe ori în ultimul sfert de veac. Supravieţuitorii merită întotdeauna salutaţi, pentru că de la ei ai întotdeauna ceva de învăţat.
În fine, Anunţul Telefonic este şi o fascinantă radiografie zilnică a istoriei româneşti. Parcurgând colecţia, poţi înţelege cum a evoluat societatea în aceşti 25 de ani. Pe undeva, valoarea anunţurilor seamănă cu valoarea fotografiilor de familie: aproape nici o semnificaţie în ziua în care au fost făcute, dar un noian de înţelesuri şi informaţii 10 ani mai târziu.
Ce conta pentru români în vara anului 1990, când a apărut prima ediţie a Anunţului Telefonic?
Se executau proiecte în tuş, „de orice nivel”. Se oferea dactilografierea unor lucrări „cu promptitudine”. 3 liftiere „autorizate, până în 50 de ani”, îşi căutau de lucru „în ţară sau în străinătate”. Cineva căuta o „doamnă foarte frumoasă, 20-40 de ani, pentru poze directoare teatru” – orice-o fi însemnat şi asta. Se vindeau „maşină de scris cu caractere ruseşti”, „ZX Spectrum nou”, „Dacia 1300 neridicată, aştept provincia”, o familie de medici oferea „găzduire apartament elegant în Piteşti în schimbul unui sejur Franţa (Paris)”, cineva executa „cozonaci şi gogoşi cu materialul clientului, reuşită garantată”, iar de cumpărat, se cumpărau „blugi elastici, măsura 42-44”, „catalog filatelic Michel Toată Lumea”, „fabrică sifoane”, „canari, papagali, peruşi”, „pluş sau catifea neagră”, „volumul 31 enciclopedia franceză ediţia 1985” şi, în fine, „căutăm străin doreşte Oltcit”. Fascinant!
Iată şi prima pagină a primei ediţii, la 7 iunie 1990 (ziceţi voi că nu arată genial):
Cine vrea poate citi toată ediţia din 7 iunie ’90, aici – sau, pentru o experienţă completă, poate lua chiar ziarul fizic, retipărit, de la sediile Anunţul Telefonic.
______________________
*) Relation aller Fürnemmen und gedenckwürdigen Historien, 1605.
12 comentarii Adaugă comentariu
Poate il ajutam pe Viorel sa publice un anunt acolo? „Tanar talentat, capabil, performant, nu caut nimic, doar ma laud.” (copy/paste dintr-un banc cunoscut, evident). Alte idei?
Era sa ma grabesc sa fac pe istețul si sa zic ca ai scris greșit în germana…
🙂
Ce preocupari mishto aveau oamenii atunci… Aia cu gogosi cu materialul clientului e ceva rar!:))))
„Gardulet pentru cimitir si custi pentru iepuri”
Exact 🙂
Ce primitivi eram…
Ar fi interesant sa compari 2-3 anunturi din acel ziar cu cateva luate dintr-un yellow pages american din acelasi an.
ZX Spectrum cred ca mai gaseai si la ei in ’90. Gogosi cu materialul clientului, oriunde, oricand – doar la figurat 🙂
@Vlad: da, ai dreptate. Am parcurs acum toata publicatia.
Mi-au atras atentia anunturile in care se dorea schimbul unui apartament cu un autoturism…fabulos. Chiar nu citisera Creanga in 1990? Parca in Pacala se descrie acest „trend”, sa dai vaca pe o capra 🙂
Inca o rubrica hazlie ar fi cea de matrimoniale…oamenii erau sinceri acolo. Adica din capul locului spuneau ca au apartament si ca vor barbat cu autoturism! Genial!
Pai apartamentele au fost vandute prin 90 de dl Iliescu pe 2-3 salarii, plus ca oamenii primisera „partile sociale”, alti bani. Apartamente erau cacalau – si au ramas ieftine inca vreo 10-12 ani – masinile erau mai scumpe.
Exact, in anii 90′ (pe la inceput) o masina era un activ mult mai valoros fata de un apartament. Apartamentele au inceput sa se scumpeasca dupa 98′-99′.
Ah, apropo, ZX Spectrum era „state of the art” in 1990 pe la noi, pe cand in US, se vindeau deja PC-uri si Laptop-uri.
Cred ca la cum functiona trocul prin Romania in 1990, un Macintosh de $2000 din US, putea fi schimbat pe un apartament cu doua camere la Unirii :)))