Noul standard al sărăcirii nu mai este sapa de lemn, e sapa de cauciuc. Mi-a explicat un taximetrist:
– Sapa de cauciuc, domnule, e aia cu care dai în pământ și-ți sare înapoi direct în cap, mă-nțelegeți? Și te lasă năuc de la pălitură.
– Carevasăzică, nu doar sărăcie simplă, ci sărăcie plus năucire, nu?
– Plus prostire, aia e. Aici ne-au adus ăștia.
Nici nu poți să-l contrazici.
9 comentarii Adaugă comentariu
😀
Buna ziua,
As dori sa iau legatura cu dvs. in vederea unei colaborari.
Multumesc!
Exista un formular de contact pe blog. Ii zice „contact” 🙂
Poate e ceva platonic, nu vrea „contact” 🙂
Raule ce esti tu!
V-am scris acolo de 2 ori si nu am primit nici un raspuns.
Daca binevoiti puteti sa imi lasati un contact la adresa de e-mail atasata acestui post.
Multumesc anticipat!
e foarte veche sintagma, nu știu de ce te afli așa de mirat!
Misto povestea 🙂
Totusi e pe undeva si o ante-naucire, ai tras o soseta pe nas sau ti-ai bagat un mic in vena, altfel te-ai prinde ca ceva nu e in regula cu sapa aia…
Sunt putine momente in care poti agrea ce afirma un taximetrist dar da, domnul are perfecta dreptate. Oare exista si o treapta mai inalta de atat?