Ceva ilaritate, nişte aplauze şi multă stupoare au însoţit reţinerea (ulterior arestarea) primarului general Sorin Oprescu pe caz de mită. Greu de înţeles pentru noi, spectatorii descinderilor DNA, ce-o fi cu oamenii ăştia de nu se pot abţine. Cum dracului poţi fi într-atât de tâmpit încât să-i dai-nainte cu şpaga, când vezi şi tu cum se răreşte pădurea de uscături în jurul tău?
Eroare fundamentală în această mirare. Ea este a amatorului şi a naivului, a omului cinstit din afara sistemului, care n-are nici cea mai mică idee despre cum se şperţuieşte banul public.
Mai întâi, că nici unul dintre corupţii de prin ministere, primării, consilii judeţene şamd nu e hoţ doar pentru el şi nici nu dijmuieşte de unul singur – nici n-ar avea cum. Coruptul face parte dintr-o frăţie mafiotă, în care intră din lăcomie şi din care nu iese decât foarte rar pentru că s-a săturat. Banii furaţi se-mpart cu alţii, în „grupuri infracţionale organizate”, după cum sună de fiecare dată formularea procurorilor – or grupul nu te lasă să ieşi, să scapi cu faţa curată, de teamă să nu-i dai cumva în gât pe ceilalţi. Dacă vrei să te opreşti, devii suspect, ce ai de gând, coane, te faci om cinstit deodată? Şi cu noi cum rămâne?
…una e când te fură un geniu şi alta când te lasă-n curul gol prostul satului…
Până la modificarea codului penal ca să fie încurajaţi denunţătorii, o metodă care a dus la destructurarea marilor reţele de crimă organizată peste tot în lume unde a fost aplicată, complicitatea furtului în gaşcă asigura, într-o anume măsură, şi siguranţa grupului. Tăcerea era salvatoare pentru că alternativa, adică denunţarea, nu oferea nici un avantaj. Acum, paradigma s-a schimbat, dar ghinionul celor prinşi în reţele este că nici nu-şi pot şterge complicităţile trecute în devalizarea banului public, ceea ce-i face vulnerabili, dar nici nu se pot opri, ca să nu dea de bănuit celorlalţi complici şi să fie, astfel, daţi în primire. Continuă împreună, un timp, sperând doar în întârzierea inevitabilului, până când cade una dintre piese (atunci, cu disperarea înecatului, inculpatul ajunge să-şi înveţe câte un complice chiar pe culoarele DNA, precum dl. Oprescu duminică seară, ce declaraţii să facă şi ce să nu spună – cred că procurorii s-au stricat de râs ascultând-ul prin alte birouri).
Nici Sorin Oprescu n-a furat singur, dacă a furat („un grup bine organizat, la care a aderat şi inculpatul Oprescu Sorin Mircea” – din comunicatul DNA), aşa că nici el, cât o fi fost de primar general, nu putea să se mai oprească de unul singur. De-asta a continuat – şi pentru că oricum urma să fie prins, mai devreme sau mai târziu, de ce să nu folosească timpul care-i mai rămăsese pentru a mai pune deoparte ceva? De asemenea, cel care-i aducea şpaga era verificat, o mai făcuse de-atâtea ori până acum, punând punga cu bani „sub perna ornamentală”, de ce să-şi fi pierdut încrederea în el? Jignea omul, ce dracu’!
În plus, nici măcar Oprescu nu era capăt de linie, pentru că nimeni nu e în lumea asta. Dacă intri în sistem capeţi obligaţii – eşti dator unora, aşa cum şi alţii îţi sunt datori ţie, nu poţi păstra tot ce iei pentru că ai de dat şi tu altora şi, cu cât eşti mai sus, cu cât sunt şi obligaţiile mai mari. Asta înseamnă „organizat” din sintagma „grup infracţional organizat”: nu furăm în devălmăşie, împărţim după reţetă. De cine era legat Sorin Oprescu în PSD şi câţi vor mai fi legaţi după căderea lui abia aştept să văd – pentru început, am remarcat doar faţa lungă şi căzută a lui Liviu Dragnea, ieri după-amiază, şi absenţa rămasă neexplicată a lui Victor Ponta de la o emisiune tv la care-şi anunţase oficial prezenţa.
Încă ceva: există o reacţie de minimalizare când citeşti cum lua Sorin Oprescu şpaga (cum susţin procurorii că lua). „Cum, aşa fraier? Bani în mână, în pungă, la el în casă, şi-i punea sub pernă? Prea simplu, nu se poate, e vrăjeală!”
Păi, nu chiar. Ştim din motivările unor sentinţe majore în procese de corupţie că infractorii noştri sunt rudimentari în furt şi lipsiţi de imaginaţie. Spală bani prin donaţii fictive către rude, refuză să pună mâna pe bani de faţă cu mituitorul dar dup-aia pleacă cu punga la subraţ, se ascund în lift pentru că acolo, nu-i aşa, nu se interceptează mobilele model vechi, dau drumul la robinet când aranjează şpârle pentru că aşa au văzut în filmele cu Humphrey Bogart că se bruiază telefoanele şi, în cel mai bun caz, îşi fac câte un off-shore şi cred că astfel s-au pus la adăpost, ceea ce stârneşte, mai mereu, amuzamentul umbrelor de la SRI.
Adevărul e că ne-am dori, în secret, corupţi ceva mai sofisticaţi, mega-creiere care să pună la cale jafuri ale secolului după care să se facă filme la un moment dat. Ne-ar ajuta să ne simţim şi noi mai bine. Una e când te fură un geniu şi alta când te lasă-n curul gol prostul satului, pe care l-ai mai şi votat la ultimele alegeri.
9 comentarii Adaugă comentariu
Eu m-aș mulțumi cu filme după hoții ăștia, e potențial pentru un umor bun precum cel al lui Caragiale.
Principalul factor favoriznt este Constitutia lui Iorgovan care, pana moare Ilici nu se va schimba neam, recunoaste, din start, proprietatea licita. De aici incolo, legea/legile merg in acest sens.
Cand astora care fura nu li se considera averea ilicita si nu li se confisca pana la justificarea ultimului leut, timp in carw sa fie izolati la Perprava sau in Baragan (unde au fost dusi banatenii, locurile fiind aproape neschimbate) nimic nu se rezolva. Exemplu Becali, Cocos, Videanu, Udrea & Co/PDL.
Fara o democratie impusa printr-un regim autoitar (de tipul Franco) nimic in tara asta nu se va schimba.
Asa cum recunostea si realizatorul „Jocurilor de putere” aseara, „suntem o natie bolnava si de aceea o mana de intelectuali si politicieni lucizi au adus in sec XIX pe tronul Romaniei Mici un rege strain.
Alta solutie nu exista, iar mentinerea lui Iliescu in libertate este iarasi o cauza perspetua de insuccese si dureri de cap.
Finalul pe care-l propun este cel din „Noi vrem pamant” de G. Cosbuc.
De fapt, prezumarea averii ca licită – şi, ipso facto, obligaţia acuzatorului de a demonstra cu probe „beyond reasonable doubt” caracterul ilicit – este unul dintre mecanismele de bază ale prevenirii abuzurilor (din seria „dacă nu se poate altfel, mai bine nu condamni 5 vinovaţi decât să condamni un nevinovat” – tot măsură anti-abuz).
Ştii cine prezuma averea ca ilicită şi te punea pe tine, cetăţean, să demonstrezi că ai câştigat-o cinstit? „Comuniştii” lu’ Nea Nicu. Şi tot ei îţi cereau să-ţi „demonstrezi nevinovăţia”.
Până şi americanii, care au în lege confiscarea extinsă în cazurile RICO, cer procurorului să demonstreze implicarea inculpatului în crima organizată.
Deci nu, prezumarea averii ca ilicită nu (mai) ţine. Ne-ar arunca înapoi pe vremea lui Vîşinski.
„[…]sa nu dea Dumnezeu cel sfant
sa vrem noi sange, nu pamant!
Frumoase versuri…
Nu e niciun mister d’l Petreanu, pur si simplu nu se pot abtine, asta ne e „spita” o avem cu toti in sange, avem nenorocul sa nu fi fost „cei mai cinstiti dintre traci” si nici germanici. Se intampla zi de zi, e ca mersul cu masina cu 10 km/h peste limita legala ca nu-i nimic 10 %, e putin, si apoi ne dam de ceasul mortii ca un cunoscut prez. nu dau nume (mircea B.) ca ne-au amendat politisti pentru 62 km/ h la limita de 60 :))
„Adevărul e că ne-am dori, în secret, corupţi ceva mai sofisticaţi, mega-creiere care să pună la cale jafuri ale secolului după care să se facă filme la un moment dat.”
get over yourself?
adevarul e ca avem investigatori mult prea slabi care sa descopere „pupeteer”-i de la noi.
daca ne aducem aminte pe hrebenciuc l-au gasit cu 90k $ in elvetia. PE HREBENCIUC! CU 90K $! SERIOS?
ok…
Foarte bine ca l-au arestat! Sa intre toti la puscarie si o sa ne poata mari salariile cu 50% dupa ce scapam de cei care dau mita!
Tot aparatul de stat este corupt. Trebuie luati la bani marunti toti, fiecare primar, fiecare consilier, fiecare Presedinte de CJ, fiecare Prefect, senator, deputat, ministru, din fiecare sat, comuna, oras, judet, partid.
Toate casele, masinile, firmele, conturile trebuie justificate. Ne trebuie un fel de IRS ca sa intre in ei. Toate hotelurile din tara, cumparate la privatizare. Sa justifice toti de aunde au/au avut banii. In conditiile in care mai toate afacerile mari din tara s-au dovedit a fi crescut prin metode ilegale, este imposibil pentru cineva din Romania sa construiasca sau sa cumpere hoteluri ca cele care au rasarit ca ciupercile, pe litoral.
Trebuie recuperat cat mai mult din cei 25 de ani pierduti, din viata noastra.
Oricati „Oparesti” vor fi saltati si vor fi ajuns la racoare, tara asta va fi tara, doar atunci cand nu va mai fi. Adica vreau sa spun ca, tara asta a fost gresit „construita”.
Cateva citate din clasici:
O Goga, 1916:
„„Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, improvizaţi astăzi în moralişti, miniştri care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţi contrabandişti… Am maimuţărit Occidentul, ne-am spoit pe repezeală o faţadă, amăgindu-ne că după ea, avem aceleaşi rosturi şi noi ca şi oamenii civilizaţi… Acum faţada a crăpat şi, în urma ei, ni s-a dezvăluit, dincolo de paravan, cel mai murdar colţ de Orient putred”.
N Porsenna, 1938: (http://resboiu.ro/forum/index.php/topic,83.0.html0:
„Astazi avem un roman moale, tembel, superficial, usuratic, indiferent la progres, egoist, incorect, un semibarbar,
numai cu aparentele civilizatiei. Acest om locuieste si conduce o tara cu aspect general primitiv(de „tiganie),
o patrie ale carei bogatii nu le stie pune in valoare, iar putinele valorificate ingrasa o oligarhie de conducatori
hrapareti[….], care duc o existenta de lux in mizeria generala. Lux si mizerie: iata aspectul civilizatiei romanesti.
In tara cea mai bogata din Europa, noi suntem cel mai inapoiat popor, din pricina lipsei de adevarati oameni.[…]
Regenerarea noastra nu e un lux nici o ambitie, cu atat mai putin, un capriciu. Este o necesitate de neinlaturat,
in mijlocul unor primejdii de moarte….
….. Astazi nu se mai jefueste taranul, ci bugetul public. Partidele politice, organizate ca cete de prada, numesc pe toti membrii lor in slujbe de stat. Aceasta armata de functionari inutili neputand fi platita, sint tintuti toti cu lefuri de saracie, siliti sa traiasca din mita si bacsis. Marii slujbasi gasesc insa mijlocul de a deveni „milionisti cu palaturi”, in paguba negresit a pungii contribuabilului. Tot de acolo se strang averile fabuloase ale oamenilor politici, ca pe timpul vizirilor….
I L Caragiale, 1907: (http://ro.wikisource.org/wiki/1907_din_prim%C4%83var%C4%83_p%C3%A2n%C4%83%27n_toamn%C4%83)
„Pe de-asupra acestei realități, ia să vedem acum ce politică, ce administrație, ce cultură intelectuală se fac în acest Stat. Partidele politice, în înțelesul european al cuvîntului, adică întemeiate pe tradițiune, pe interese vechi sau noue de clasă și prin urmare pe programe de principii și idei, nu există în Romînia. Cele două așa numite partide istorice care alternează la putere, nu sînt, în realitate decît două mari facțiuni, avînd fiecare, nu partizani, ci clientelă…
…. apoi productul ibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi libercugetători și răspopiți, învățători analfabeți – toți teoreticieni de berărie; – după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili….
… astfel școala romînă, în loc de la fi un mijloc de educațiune și cultură a poporului și a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întîietate între cetățenii, de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi și privilegii. Și din ce în ce, din gradul cel mai de jos pînă la cel de sus, școalele sînt niște fabrici de funcționari, de salariați publici și de avocați – o pletoră de semidocți, fără caractere, fără omenie …..
…. Împărțită în două bande, ce se numesc cu pretenție „istorice”- liberal și conservator, – bande mai nesocotite decît niște seminții barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu , – această oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut eri, preface mîine legile făcute azi, ca poimîine să le calce și pe acelea, fără spirit de continuitate și fără altă sistemă decît numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizațiuni numite aci democratice…..”
Alexandru Vlahuta, 1881(http://poezii.ro-versuri.ro/Carmacii-poezie-Alexandru-Vlahuta.html);
„..Asti nemernici fara suflet, fara nici un capatai,
Tin a tale zile-n mana, s-a ta cinste sub calcai.
Si calari pe tine, tara, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii imparati calari pe trestii.
Ei sunt mari si tari, si nu au nici rusine, nici sfiala
Ca-ntr-o zi, poate, urmasii le vor cere socoteala
De-a lor fapte. Ce le pasa? Lopatari, la carma tarii
Sunt stapani pe vas, pe vanturi, si pe valurile marii!
Si cand cugeti c-acesti trantori, asta haita de samsari…. „