Deci bulangiul ăla a plecat în concediu şi-a lăsat o babă senilă din vecini să ne dea de mâncare. Baba vine în fiecare zi, da’ până descuie uşa uită de ce-a venit. Verifică geamurile, gazul, se uită vreo două minute – încearcă să-şi amintească dacă mai era ceva – şi pleacă târâindu-şi galoşii. Băi frate, ne dăm cu capul de acvariu, batem apa, facem bule – baba nimic, zici că-i ieşită la plimbare cu dricu’.
Am zis să facem zgomot, poate învie baba şi îşi aduce aminte care-i treaba cu vecinul, de ce are cheia lui. Era clar că trebuie să aruncăm în aer reactorul, altfel n-avem nici o şansă cu surda asta. Toată ziua am cărat pietricele, să astupăm furtunul; după ce-am terminat, ne-am pus să ne tragem sufletul, aşteptând să se umple reactorul şi să crească presiunea. Şi să apară baba.
Sincronizarea a fost perfectă: baba a venit, a verificat geamurile şi gazul, şi exact când s-a oprit în dreptul acvariului să-şi aducă aminte dacă n-a uitat ceva, BUUM! A explodat reactorul! Au zăngănit toate geamurile, s-a trântit uşa de perete de-a sărit tencuiala, pe noi ne-a dat cu capul de acvariu de-am crezut că gata, pân-aci ne-a fost. Şi surda se întoarce spre uşă şi întreabă, cu o voce piţigăiată: Cine-i?”.
Moartea, babetă senilă, să sperăm că e moartea, nu te-a găsit acasă şi-acu’ te caută prin vecini! Uita-ţi-ai Tertensifu’!
(va urma)
16 comentarii Adaugă comentariu
Mă Julius, las’ că ştiu eu că tu spionai babetu’ prin gaura cheii sperând să o surprinzi făcându-le peştilor un şhow privat. Altfel nu-mi explic cum ai fost martor la toată târâşenia asta :))
Eu unul cred ca Petreanu nu are acces la internet pe acolo pe unde umbla el, ca altfel ar veni fuguta acasa sa-si salveze bloguletul si pestisorii de demoni. Cred ca noi cititorii ar trebui sa cugetam adanc: il mai vrem pe Petreanu inapoi???
Eu cred ca e fics pe dos. Cred ca Petreanu sta, trage cu amar din tigara si cugeta adanc: ma, eu mai vreau inapoi? Mai ma intorc, sau…?
Ai uitat sa spui ca baba, dupa ce verifica toate cele, se tolaneste in patul matimonial impreuna cu o cutie imensa de inghetata si se bucura de puterile miraculoase de vindecare ale canalelor tv pentru adulti.
Dar Nemo???? Nemo a ajuns in ocean???
:)))) scuze, m-am incurcat printre vocale: lulu, nu luli 🙂
Pestisorilor, sper ca ati spus o rugaciune fierbinte ca nu cumva, din intamplare nefericita poate, baba cu pricina sa doreasca sa aeriseasca incaperea….. iar pisica neagra din pozna sa intre in vizita pe la voi 😉
Când medicii legişti vor căuta să dezlege misterul infarctului care l-a răpus pe Vlad Petreanu în floarea vârstei, e bine să aibă în vedere următoarele amănunte:
1. Baba doar făcea pe sclerozata, în realitate fiind complicea lui Julius, plătită de acesta să înfometeze peştii. Plăţile se făceau în natură şi le ofereau ambilor participanţi la tranzacţie momente de desfătare, Julius fiind un cunoscut gerontofil aflat în baza de date a Interpolului.
2. Cu mintea sa diabolică, Julius a prevăzut că peştii vor recurge la provocarea exploziei, singura cale de protest care le stătea la îndemână (mă rog, la îndearipioară, pentru rigurozitatea cerută de elucidarea unei crime).
3. Explozia reactorului le-a dat autorilor ei ocazia să cunoască pe (încă) viu riscurile vieţii de peşti zburători. Nici contactul contondent cu tavanul, nici spectaculoasa împrăştiere a mediului acvatic nu le-au adus însă sfârşitul, ci deosebita căldură cu care au fost întâmpinaţi la noul şi ultimul lor domiciliu, grătarul lui Julius.
4. Episoadele din Memorialul Durerii care vor urma au fost scrise de Julius, pentru a-şi acoperi urmele. In acelaşi scop, la ultima plată a complicei sale a folosit un prezervativ cu striaţii, ceea ce a făcut-o pe babă să treacă din al nouălea cer în al zecelea şi ultimul. S-a confirmat astfel încă o dată că infarctul nu îi alege numai pe cei loviţi de soartă (vezi cazul Petreanu), ci şi pe cei ajunşi în culmea fericirii.
Deci sa intzeleg ca pana la urma e film cu happy end. Mor totzi la sfarshit, inainte de derularea genericului de final, nu?
Tz tz tz. Ce lume. Ce scenaristi. Ce peshti gustoshi si proaspetzi.
Ce tzatze de baba. Yuk…
:blink:
sunteti nebuni =)) Ziceti ca Julius e babofil ? eu credeam ca nu e din Vaslui, ci craiovean…asta l-ar face prazofil ^^
In alta ordine de idei, povestile cu acvariul sunt pentru a pune la incercare imaginatia comentatorilor cu scopul de a aduna idei pentru noua serie de romane politiste marca Julius Petreanu „Verdict : inec”, serie ce va fi data cu drag unor cititoti atent selectionati, dupa numeroase manarii marca Julius, pe tot parcursul lunii august!
@Turambar
Intr-adevăr, până la urmă toţi dau colţul, dar din păcate pentru predecesori Julius o face ultimul. Are un sfârşit tragic, cu carotida sfâşiată de pisica aia neagră de pe pervaz, ofticată că ei nu i-a lăsat niciun peşte. Pisica moare însă şi ea, chiar înaintea lui Julius, fulgerată de otrava cu care a luat contact în momentul secţionării carotidei.
Bietii pesti :))))
:)) Eşti chiar răutăcios, nu ştiu cum să-ţi spun. Ce vină are dânsa că Alzheimer-ul e în floare? :)) Plus că peştii nu intră sub incidenţa legii de protecţie a animalelor… :)) Sau intră?
va urma???
arunca pestii in mare !
hai ca esti bun , mi-a placut :))
Daca mai fac multe d’astea pestii lu’ Petreanu risca sa ajunga ciorba pana se intoarce el! 😀