Nu mai pot cu politica (şi ce, parc-aş fi singurul).
Chinezu mă invită să postez melodia mea preferată. O leapşă, o leapşă! N-am mai răspuns la una de vreun an (cred), dar pe Chinezu nu se face să-l refuz, mai ales că am un interes la el (mă, eu n-am uitat 🙂 ) Deci:
Dire Straits, Sultans of Swing, Live at Hammersmith Odeon, London, iulie 1983. O performanţă fenomenală a lui Mark Knopfler, magic şi cool când înnebuneşte sala, şi a lui Terry Williams, la tobe, posedat de un ritm nepământean.
De menţionat că înregistrările de la cele două concerte de la Hammersmith au fost transpuse pe dublul album Alchemy fără post-procesări şi mixaje de mascare, aşa că sunt chiar redarea sunetului autentic şi a evenimentului ca atare, cu tot cu greşelile inevitabile. Cu atât mai memorabile piesele.
Ignoraţi calitatea video a clipului, probabil că vine de pe un VHS rulat de un milion de ori. Sunt 10.50 minute – şi merită fiecare secundă, inclusiv contrastul dintre ce cântă ei şi outfiturile lor cuminţi, cf. moda casual a anilor ’80:
Dacă nu aveţi albumul Alchemy… ce pot eu să vă spun ca să vă consolez…
Oricum, când m-oţi îngropa, să puneţi piesa asta la cimitir, după sluba finală, să crape popa de indignare.
19 comentarii Adaugă comentariu
Satriani al lui Chinezu trebuie sa mai ia niste lectii pana sa ii prinda pe Dire Straits ai tai. Si el are „un ceva” acolo, dar aici e vorba de diferenta de calibru de cateva ordine de marime. Si uite cum leapsa devine concurs. Scuze!
Ce sa mai, alegerea e excelenta si nu vad ce ar avea popa impotriva ei.. Mai degraba i-ar sfarai turloaiele pe sub sutana.
Super alegere, sumbru final.
O melodie frumoasa. Imi aduce aminte de tineretea mea.
Multumesc.
Amu, o intrebare – nu am inteles, dar leapsa o dam lui dom’ parinte mai departe ?
Domnilor, finalul e despre un viitor pe care-l sper încă foarte îndepărtat, ce naiba 🙂 Dar tot vine, n-ai ce-i face. M-a amuzat gândul unui sobor întristat şi a unei adunări… hmmm… uşurate? când ar începe distracţia cu Knopfler, într-un cimitir cu mămăi ofensate de aşa o necuviinţă, atâta tot. Presupun că pe tipul/tipa cu playerul şi boxele o să-l aresteze imediat dup-aia 🙂
Iar piesa e formidabilă – vorba lui Darael, îmi aduce aminte de prima dragoste.
*off-topic*
Instaleaza, te rog, plugin-ul Subscribe to Comments
http://sp2.ro/f15828
La cimitir mămăile nu ţin cont de Knopfler, nici de Kadare, Obama ori Godoroja. Poate doar de Băsescu. În rest, ele aşteaptă lângă viii adunaţi în jurul mortului din buza gropii, precum vulturul păzeşte muribundul. O colivă, un pahar de vin, un picior de pui… Cât despre când te-or îngropa… îţi va păsa de Knopfler la fel de mult ca mămăii de tine.
Minunată piesă!
Multumesc pentru piesa asta excelenta, a fost perfecta pentru o dimineata ploioasa de sambata. Vecinii meu au apreciat modul cult de a ma trezi. 🙂
si vecinii mei!!!
multumesc.
Good to know 🙂
„Mark Knophler ocupă locul 27 in topul „100 Greatest Guitarist of All Times”, top realizat de revista Rolling Stone; Masiakasaurus Knopfler este o specie de dinozauri care a fost denumită după numele artistului (se pare că paleontologii care au descoperit această specie ascultau muzica lui Mark in timpul săpăturilor); artistul căntă la chitară cu măna dreaptă, deşi este stăngaci; are o colecţie impresionantă, de peste 70 de chitare; in timpul turneului de promovare a albumului Shangri-La a susţinut două concerte şi in India (la fiecare concert au venit peste 20.000 de fani, ce nu sperau să vadă o asemenea legendă muzicală concertănd vreodată in ţara lor); in 1993 a fost numit Doctor of Music de către Newcastle University, iar la 11 iulie 2007, Mark Knopfler a fost numit Doctor of Music de către Sunderland University; este deja faimos pentru faptul că obişnuieşte să bea ceai in timp ce işi susţine concertele live.”
Când te-om îngropa zici? N-apucăm să ne îngropăm unii pe alţii, că ne-ngroapă etilicul pe toţi. Si nu la cimitir, ci în kkt.
Dar să lăsăm politica, vorba ta. Fiind weekend, timpul mi-a permis să-mi satisfac o plăcere, m-am plimbat pe la mai mulţi dintre cei care s-au prins în leapşa asta. M-a încântat tot ce am auzit, dar cel mai mult mi-a plăcut altceva – varietatea gusturilor, a sensibilităţilor, diversitatea fiinţei umane.
Dacă aş avea blog, te-aş ruga şă mă prinzi şi pe mine în leapşă. Aş intra cu Pink Floyd – Echoes.
Poate la Reporter Special vorbesti si despre asta:
http://haituitintaramea.blogspot.com/2009/10/taxa-radio-jaf-la-drumul-mare.html
Melodia e fenomenala 😀
Costin – o să-l instalez, bre 🙂 Şi-aşa trebuie să mai umblu pe la tema asta.
Superba piesa. Nu stiam versiunea asta live dar momentul in care canta in soapta impreuna cu instrumentele este extraordinar. Insa eu tot la Brother in Arms raman 🙂
@dan m
Mult prea jos acel loc pentru valoarea lui Knopfler. Eu cred ca intra in primii 5 fara probleme ( l-as pune chiar pe primul, dar o sa zica lumea ca exagerez ). Am vazut la un moment dat un duet al lui cu Clapton…fara cuvinte.
Apropos de top…dupa parerea mea e o tampenie. Cat de mare fan Metallica sunt eu nu pot accepta ca Hammett sa fie in top inaintea lui Knopfler.
FELICITARI
Pentru rubrica Blog Nation din cadrul Saptamanii de Stiri! Este o idee geniala, pusa frumos in practica. Cred ca se poate mai mult decat Revista Blogurilor, referitor la prezentare desigur.
Bogdan, mulţumesc, cred că exagerezi totuşi cu genialitatea ideii 😀
Atunci felicitari pentru curaj!
Ha! Dire Straits! La tine pe Kashtan (sau trecusesi la casetofon?) i-am auzit prima data: „Making Movies”. Ce revelatie am avut!