Prezent la inaugurarea unei fabrici din Luduş, preşedintele României a declarat că „nici eu, nici Guvernul, nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criza economică, pentru că nu se poate acest lucru.”
„Criza e globală şi România depinde de ceea ce se întâmplă la nivel global” – a continuat preşedintele, care a precizat că „nu există nicio ţară care să se extragă singură din criză. Ţările ori ies toate, ori nu iese niciuna.”
Într-un fel, preşedintele are dreptate. Economia României e prea slabă iar conducătorii ei prea lipsiţi de imaginaţie pentru a obţine o redresare. Nu e vina preşedintelui şi nici a prim-ministrului său că sunt acum, la greu, în aceste poziţii de putere, fără a avea pregătirea necesară pentru o situaţie de criză. Noi i-am pus acolo, nu? E un mare ghinion pentru ei – şi cu atât mai mare pentru noi, ceilalţi, cărora mărturisirea onestă a incompetenţei de la vârf nu ne mai lasă nici o speranţă.
Ce ne spune de fapt preşedintele este că n-avem încotro, în halul în care suntem. Ne spune că trebuie să fim umili şi să aşteptăm să ne tragă alţii după ei, aşa cum elevii mediocri s-au bazat mereu pe amici să le şoptească răspunsurile corecte la extemporale. Ne spune că suntem vai steaua noastră, tălâmbi, fără viziune şi fără putere de concentrare, că suntem veşnicii corigenţi ai clasei, periodic şi repetenţi. Suntem proşti, ne spune preşedintele, şi n-avem ce face.
‘Geaba dorinţa, dacă nema putirinţa, nu?
Ei bine, nu.
Nu există vreun lider în adevăratul sens al cuvântului care să-şi poată permite un asemenea discurs demobilizator, mai ales la vremuri de restrişte. Menirea liderului este să catalizeze energii, să provoace imaginaţia, să descopere scurtături, să forţeze rezultate atunci când limitaţii cred că nu mai există soluţii. Civilizaţiile sunt duse înainte de oameni care nu cred în imposibil, nu de fatalişti care dau din umeri şi fluieră a pagubă când dau de greu.
Se vede că Traian Băsescu n-a lucrat niciodată la patron. Într-o firmă privată care urmăreşte nu scuzele, ci performanţa, o asemenea atitudine defetistă l-ar fi trimis în şomaj. Într-un mediu cu adevărat competitiv, atitudinea corectă este „poate că deocamdată nu ştim cum şi ce să facem, dar asta nu înseamnă că nu vom încerca. Va fi greu, dar nu se poate să nu reuşim. Vom munci precum căpiaţii, ne vom concentra 1000% pe obiectivul nostru, vom avea eşecuri, dar vom răzbi. Toată lumea la treabă – şi veniţi cu idei, repede.”
Dar e mai grav. Nu doar că „nici el, nici premierul şi nici BNR nu şi-au propus să scoată ţara din criza economică”, ci chiar o adâncesc prin lipsa de inteligenţă dovedită în actul de guvernare.
Măsurile anti-criză propuse de guvernul Boc la începutul anului au fost atât de confuze, de inabile, au fost aplicate atât de prost încât mai mult au înrăutăţit situaţia. Impozitul forfetar a provocat 100.000 de falimente. Legea salarizării unice a fost făcută cu atât de puţin creier încât FMI s-a alarmat pentru consecinţele economice ale acesteia. Politicienii de la guvernare şi preşedintele au fost într-atât de stupizi încât au găsit de cuviinţă să provoace o criză politică exact în ziua în care, potrivit legii europene, se stabilea cursul euro/leu pentru calcularea accizelor de anul viitor – iar leul a ajuns la ce cel mai scăzut nivel din ultimele 6 luni. Guvernul cumpără camioane de valută din sistemul bancar ca să plătească salarii. Ştiţi care-i noul plan? Să împrumute 3-4 miliarde de lei ca să plătească salarii pe ultimul trimestru, în contul bugetului de anul viitor.
Preocuparea PSD şi PDL, după ce au luat puterea, n-a fost cum să găsească soluţii de ieşire din criză, ci cum să-şi împartă funcţiile astfel încât să sifoneze cât mai mulţi bani în interes propriu. După ieşirea PSD de la guvernare, în Palatul Victoria au loc şedinţe nesfârşite. Guvernul munceşte până târziu în noapte, dar ştiţi la ce? La înlocuirea pesediştilor de prin ministere, agenţii şi servicii deconcentrate, pesedişti care au fost numiţi în timpul altor discuţii interminabile, la începutul anului, când noi (unii dintre noi) credeam, nu-i aşa, că Guvernul trudeşte pentru binele ţării.
Criza? O fatalitate, monşer. Hai mai bine un cântic vesel să cântăm, să ne scape alţii s-aşteptăm (şi-ntre timp, adă nomenclatorul).
În septembrie, un grup de economişti de la Universitatea din Munchen a analizat variile măsuri anti-criză iniţiate până acum de guvernele europene. România a luat nota 1,3, pe o scară de la 1 la 10. Răspunsul parlamentarilor majoritari? „N-am auzit de cercetătorii ăştia, nu ne interesează ce spun”.
Mioriţa nu-i o baladă decât în cărţi. Când o trăieşti, e un blestem împlinit.
20 comentarii Adaugă comentariu
„I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat. We have before us an ordeal of the most grievous kind. We have before us many, many long months of struggle and of suffering”
Unde ne sunt conducatorii, Vlade?
Stimate domnule Petreanu,
Vă stimez, vă citesc blogul, dar nu mai pot! Eu nu mai pot cu acest domn! Nu l-a pus nimeni sa vrea „binele ţărişoarei”. Şi … multumesc, mai bine proastă, decât să îl votez. Asta este : crizele sunt trecătoare (iar dumnealuj şi-a adus aportul din plin, este un geniu al crizelor), preşedinţii sunt trecători. Prietene, altul la rând !
Oricum cele 70 de miliarde le plătim tot noi, prostimea…
Cu respect.
Imi este greu sa inteleg, in „Miorita”, atitudinea ciobanul – nu incearca sa sa salveze si cere ca intreaga marsavie sa fie ascunsa (daca se salva, nu mai era o balada la fel de frumoasa ?).
In „Miorita” exista o oaie nazdravana, capabila sa vada viitorul corect, sa dea o solutie cu care sa contracareze raul, sa salveze. Din cele intamplate pana acum se pare ca intre conducatori nu exista cineva capabil sa „vada” cu claritate viitorul, nu exista cineva care sa dea o solutie cu care sa contracareze raul, cu care sa salveze.
Iar eu nu am de gand sa imi fac testamentul … „Cele bune să se adune şi cele rele să se spele”- declaratia dl Boc, la inceput de an. Hai sa-i indeplimnim dorinta !
Ne-am gândit la acelaşi lucru: Mioriticul Băsescu: „Nu ne-am propus să scoatem ţara din criză” 🙂
Situaţia fericită pentru România era ca guvernanţii să nu fi luat vreo măsură. Rezultatele erau net mai bune. Aşa au luat măsuru pro-ciclice şi au accentuat criza.
Am mai scris despre asta: România are două economii. Aia globalizată nu mai depinde decât în extrem de mică măsură de deciziile lui Boc. Şi va ieşi din criză pe bucăţi, odată cu economiile ţărilor de care depind unităţile de producţie sau sectoarele respective, vezi Dacia. Aia autarhică, integrată în absolutul mizeriei strategiilor de supravieţuire, care poate că ar fi avut vreo şansă dacă avea conducători cu mintea la purtător, e pârjolită.
Există o singură certitudine: datoriile, care au crescut ameţitor. Şi pe care le vom plăti. Întrebarea este cine le va plăti? Economia globalizată? Nu, pentru că ea le plăteşte pe ale stăpânilor ei din afara ţării. Economia autarhică, aia cu strategii de supravieţuire? Greu de imaginat aşa ceva. Şi atunci? Păi rămân serviciile publice, care vor fi privatizate pe nimic, aurul de la Roşia Montana, pământul arabil, apele(apa va fi o marfă de mare viitor), drepturile de poluare, mă rog, ce-om mai avea prin casa România.
Aşa că să trăiţi bine! Votaţi-l pe Băsescu pentru un nou mandat! El ne este farul călăuzitor şi salvarea!
Văru-meu, îl ştii, mic fiind, învăţa bine. În clasă, un amic, poreclit Ciopec. La lecţia de antropologie îl scoală pe Ciopec şi-l pune să enumere tipurile umanoide cunoscute. Pământ… Zero… Şi văru’, din spate, îi şopteşte – Ciopecopitecul!
– Cio-peco-pitecul, exclamă poticnit Ciopec.
– Aha, zice profesoara, bun! Ciopecopitec eşti tu! Ai 2, stai jos!
Nu mi-a povestit văru’ cum a trecut Ciopec clasa. Nici cu ce se ocupă acum. Dar nu m-ar mira ca mâine-poimâine să candideze la Senat. Din partea cui? Alegeţi voi.
nu ne-am propus sa scoatem tara din criza, ne-am propus sa ne umplem buzunarele. noi, desigur. voi…va purtati crucea ca v-ati nascut in romania. cred ca asta a vrut sa zica, de fapt. mda. sa fim bucurosi de atita adevar, sa fim tristi ? 22 noiembrie, AMR 49 de zile. numai ca…toti si-au dovedit „priceperea” la guvernare. asta e chiar trist.
As merge pana intr’acolo incat as scoate aceasta balada din programa scolara obligatorie ( poate sa ramana la optionale, cel mult ), poate se ocupa domnu boc, acuma cat e pe functie la educatie , ca tot a spus ca avem nevoie de manuale noi.
Altfel, absolut halucinant „maestru” in declaratiile !
Miorita prezidentiala, adica asta … 🙂
http://dragossorinnicula.wordpress.com/2009/06/12/miorita-balada-politica/
Mda,domnul respectiv nu a lucrat niciodata la patron.De fapt ma intreb CE anume a lucrat acest domn ?Desigur daca nu luam in calcul batututul campilor…Sau participarea hors concours la „Copii spun lucruri traznite”!Oricum ar fi trebuit scos demult la pensie pe caz de boala.Omul sufera.Grav este ca incearca,si reuseste,sa ne convinga si pe noi ca suntem bolnavi.Si mai grav este ca oponentii nu sunt mult mai de soi.Geoana bate campii la fel,desi subiectul este altul,Antonescu si l-a luat consilier politic tocmai pe cel ce il alerga in 13-15 iunie ’90 cu bata prin Piata Universitatii(metaforic vorbind desigur) iar Oprescu,ei bine Oprescu nici macar nu a asteptat sa se ususce cerneala pe legitimatia de Primar General si ne tot ameninta cu catidantura la presedintie…Asta este soarta noastra pentru ca de fapt toti acestia sunt dintre noi.Sunt esenta noastra,baieti de viata care trag o dusca si se urca la volan,care sunt simpatici si vorbesc mult si fara rost la sedinte, intelectuali care fac politica de amatori si tipi promitatori nascuti talente si care vor muri sperante.Intre timp bugetarii mai nou „aliati” intre ei fac greva de data asta declarata,nu din aia zilnica,obisnuita si nedeclarata.Iar noi cei ce cautam solutii sa ne salvam firma,angajatii si pana la urma viata noastra ne uitam la spectacol si ne crucim.Pana la urma ce ar fi sa o lasam si noi balta?O sa-mi ia banca apartamentul ala de patron?Pai sa-l ia.Sa vedem ce o sa faca cu el ,o sa vina Donald Trump sa-l cumpere?Sau poate l-a vrea nesaratul ala de Ghetea?
tristetea mare e alta: majoritatea conationalilor sunt asemanatori presedintelui tarii (superficiali si lenesi). asa ca AMR-ul de care povestea cineva mai sus s-ar putea sa ramana fara obiect…dar macar putem incerca sa-l schimbam pe Basescu….cica a declarat azi ca daca pierde alegerile pleaca capitan de vas….hahaha! ca aia cu demisia in 5 min…cat de fraieri ii crede gagiul asta pe romani!! sper sa se-nsele, ca daca nu e rau de toti
Asa.
Am contemplat, am scuipat una scurta in tarina.
Acum ce?
Vlad, tu dai interviuri? la ce mail poate sa te gaseasca omu’?
cred că dl Gheorghe Constantin a rezumant foarte sugestiv situaţia economică actuală a ţării; datorii cât cuprinde, productivitate scăzută, lipsă de viziune şi voinţă politică, incompetenţă pe toate planurile, dezinteres, toate constituie ingredientele unui cocktail infect din care gustă majoritatea românilor, fie că vor sau nu. da, vom trăi bine, dar peste graniţe, în românia în niciun caz în viitorul apropiat şi mediu.
„liderul” roman striga in gura mare ca nu (se) poate, in timp ce presedintele american a castigat alegerile cu un slogan si o atitudine total opuse. sa nu uitam de „Yes, we can!”
Mioriţa e demodată, acum se poartă puşca şi cureaua lată. Sper să fie numai moda din toamna asta, că dacă s-o prelungi la anul trecem la paltonul de scânduri. Un palton larg ca să încapă şi cadavrul industriei, şi agricultura stearpă, şi sănătatea bolnavă, şi pensiile scheletice, şi şomajul înfloritor… tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul. Afară de echipa de stilişti care deja cos de zor la palton şi de ajutoarele lor căşunene şi umbrăreşti. Ä‚ştia or să rămână pe dinafară şi-o să fie vai de capul lor, că se anunţă vreme rea – ploaie de jafuri din sectorul public, însoţită de averse de bani prin conturi deschise prin paradisuri fiscale.
Ma intreb care ar trebui sa fie reactia, in timp de pace, la declaratii „lipsite de optimism”. Pe cea din timpuri de restriste o cunosc, din auzite. Dar in timp de pace ? Cum sa reactionez eu, „soldat” devotat, atunci cand comandantul declara ca poate este cazul sa las armele si sa astept pe altii sa „sparga frontul” ?
Nici nu le convenea lor sa ne impuna accize mai mari…Nu au fost stupizi,ci au premeditat-o,clar! Pletosu’ de asta a amanat cu o zi dezastrul:a asteptat ziua de 1 oct.
Intrebarea e: noi ce facem: stam, poate la fel de mioritic si fatalist, si ne scarpinam in cap, si ne scarbim, si-l inganam pe Basescu: nu facem nimic, pentru ca nu putem?
Io-s mai proastă de felul meu, dar nu cumva ăsta era scopul, să fie euro cât mai mare ca să colecteze mai mulţi bani anul viitor, bani pe care tot ei să-i împartă? Parcă şi în anii trecuţi au făcut la fel. Eu nu cred că au făcut-o din prostie, ci mai degrabă cred că a fost ceva planificat.