Am câţiva prieteni care şi-ar dori să devină milionari. Câţiva, în sensul că n-am eu prea mulţi prieteni – dar toţi şi-ar dori să fie bogaţi. Ce să spun, mare noutate – toţi avem asemenea cunoştinţe, începând cu ce vedem în oglindă.
În fine, nu asta e ideea. Ideea e că unul dintre ei chiar părea să aibă şanse. Are de recuperat nişte proprietăţi frumuşele, apucate de comunişti de la familia lui. Legea îi dă dreptate, bunul simţ, de asemenea, iar noi, amicii lui, suntem primii alături de el – nu e rău să ai un prieten milionar în euro. Te poţi lăuda pe la toţi prietenii săraci că l-ai cunoscut pe vremea când era şi ăla coate goale şi mergea cu tine la bere. Ce vremuri…
Spun „părea” să aibă şanse pentru că a ratat. El crede că de curând, dar eşuase dintru început, fără să-şi dea seama. Greşeala lui e că-i cinstit. Nu face politică, nu dă şpăgi, n-are afaceri, n-a năşit pe cine trebuie şi nici nu s-a-ncuscrit pe unde ar fi fost nevoie. În România, ăsta e un dezavantaj major când vrei să fii bogat, mai ales dacă-ţi stă şi Justiţia în cale. Aş spune chiar că te descalifică fără drept de apel.
Omul se judecă cu statul. El zice că de vreo 5Â ani, după alţi 4 de hărţuieli birocratice, dar noi credem că de-o viaţă. Chiar dacă e cum zice el, în curând tot o viaţă de om se face.
Când a câştigat procesul, s-a ţinut tare, nici n-a dat de băut la toată lumea, nici n-a vărsat călimara în capul şefului. Noi ne bucuram de pe margine, el ştia că statul nu se lasă aşa, cu una, cu două. Statul român a învăţat ceva de la sovietici – pe ce pune gheara, nu mai dă înapoi. Asta s-a adăugat învăţăturii de la otomani – nimic nu-i de dat fără să ungi ce-i de uns, unde trebuie. Statul român a învăţat o grămadă de tâmpenii, oricum.
Carevasăzică, a obţinut o sentinţă prin care primăria trebuia să-l despăgubească, pentru că proprietăţile nu mai puteau fi retrocedate.
Ştiţi ce-a făcut primăria? Ştiţi, desigur.
Nimic. Nici măcar un geamăt de la durerea-n cur nu i-a scăpat primăriei. L-a ignorat cu desăvârşire, cu tot cu sentinţa lui judecătorească, definitivă şi executorie.
Omul s-a dus din nou la tribunal, să ceară o executare silită. Cu alte cuvinte, a spus Justiţiei „bre, ăia îşi bate joc de matale, fă ceva”. Justiţia a întredeschis un ochi, s-a uitat chiorâş la el, a văzut că-i un neica nimeni, s-a verificat pe sub togă, a pipăit talgerele balanţei şi n-a găsit nici o măslină, nici o atenţie, şi i-a zis ‘ai, marş d-aci, dă-te dreaq de pârlit.
Mai precis, i-a comunicat că trebuie să dea încă o dată în judecată primăria, ca s-o oblige printr-o sentinţă să respecte o sentinţă.
Adică la mişto, că altfel nu se poate spune.
Tăvele, orice-ar fi, să ştii că noi suntem alături de tine. Când te-oi apuca să faci cocktailurile alea Molotov, să-mi zici, că am mereu o canistră plină în Subaru, doar ştii cât consumă.
23 comentarii Adaugă comentariu
Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi… Nimeni va sti, nimeni va sti oare cand va fi…
Citesti si ramai fara cuvinte. Pe asta mizeaza si idiotii astia.
Pe reactia noastra mamaligoasa.
Pe ridicarea neputincioasa din umeri.
In comentariile la postarea lui Tavel se scria despre multiplii de F…
E o solutie (in disolutie) dar vai steaua noastra cu solutiile noastre …
Si uite asa se va pune in practica o mai veche idee de-a lui Tavi, pistolul cu (pot sa zic?) cacat.
@Doru: si ce-ai vrea sa faca omul? eu sunt intr-o situatie identica. si ce vrei sa fac? probabil o sa ajung(em) la CEDO. e singura solutie la indemana noastra. aia cu benzina merge dar nu cred ca are, pe langa aspectele dramatice, vreo finalitate in romania. aici NU SE SCHIMBA NIMIC. NIMIC.
nimic surprinzător. justiţia în românia e o glumă proastă
Oh, Vlad, ai scris despre mine? Sint fix in aceeasi „galeata” cu omuletul asta, cu deosebirea ca din cind in cind mama e hartuita la telefon de tot soiul de dubiosi care vor sa cumpere dosarul. Intre timp am cerut si o audienta si am obtinut termen peste 1 ( un ) an. Prin zona bananie si Real Invest care are acces la dosare la discretie si fac presiuni asupra detinatorilor, cu textul „daca nu lucrati cu noi, e degeaba”.
O prietena de-a mea care are mai multe dosare chiar, a dat in judecata PMB, cu executare silita, cu tot tacimul. Si cind s-ajunga sa execute…ghici ce se intimpla? Au disparut toate actele din dosar. Bine, anterior a fost amenintata de un cunoscut interlop cum ca, daca nu-i vinde lui dosarul pe nimic pentru 1000 de euro dati unde trebuie, acele acte vor disparea intr-o gaura neagra. Asa ca executa ceva daca mai poti, cind tot ce- a mai ramas sint copertile unui dosar cu sina.
Itzele acestei afaceri numite Fondul Proprietatea, ANRP si toti balamucii de pe drum sint foarte complicate si te duc unde nu te-astepti.
Deci ne-am inteles, tu vii cu benzina, eu vin cu sticlele.
Te descurajeaza sa… orice. Cine mai crede ca poate isi poate castiga dreptatea in instanta e un papagal venit din alte lumi si picat din copac aici. Niste prieteni s-au judecat ani de zile cu un vecin. Vecinul insista ca magazinul oamenilor e pe terenul lui, lucru complet aberant. Dupa ce au castigat si iar castigat si apoi pierdut, prietenii de care zic au castigat la CEDO si ar fi trebuit sa depuna cerere pentru despagubiri in maxim 6 luni de la primirea sentintei. Ghici ce. Hartia care ii instiinta ca au castigat s-a ratacit si a ajuns la ei dupa un an. Magazinul oricum l-au inchis intre timp fiindca ii omora impozitul forfetar. Bleahs…
Vlad, teamă mi-e că, juridic vorbind, prietenul tău a obţinut, â€graţie†unui avocat slab, o hotărâre care nu putea fi pusă în executare.
Când eşti avocat prost şi faci petitul unei acţiuni tot aşa…prost, te bucuri…ca prostul 🙂 că ai câştigat procesul şi că ai obţinut o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Fericirea nu ţine mult, pentru că afli cât ai fost de gogoman în faza de executare silită, când te trezeşti că-ţi ridică executorul judecătoresc din umeri şi-ţi spune că el nu are cum să pună în executare acea hotărâre. Dacă ai noroc îţi şi explică de ce.
Şi atunci, luminat la cap, te mai duci tu oleacă în instanţă să lămureşti chestiunea, ca să poată şi executorul pune în executare hotărârea cu bucluc!:)
vlad, ia subiect de ancheta: cam toate filierele de interlopi din Bucuresti care vaneaza cazuri ca cel al lui Miorlau pufos au in finalul finalului cam aceeasi persoana – Mihai Cuptor
@neinteresant- la viitoarea reancarnare @
@miorlaupufos-sticle de plastic, de sticla nu se mai gasesc decat pe e-Bay .
Tot ce s-a spus aici este exasperant de adevarat.Am si eu cateva HJ, dar nu mai sunt acte in dosare.S-au plictisit stand inchise atatia ani si au plecat.Singure !
Nu toti suntem in zodia berbecului ca sa dam cu capul zeci de ani, dar macar incercam.
CURAJ !
Tavele, daca nu mai poti si intreprinzi ceva de guerilla, eu ma ofer sa imi trag un ciorap pe fata si trecem la treaba, folosind combustibilul de la petreanu. Sau pur si simplu, Tavele, ne lasa nervi si emigram.
@ Speranta Am zis eu mai devreme de tine, doar n-am mentionat numele interlopului care te hartuieste, ca ma stii de discreta. La o adica poti sa-l spui tu daca vrei .
Pentru Molotov n-are nici un haz sticla de plastic. Merge incercat cu niste sticle de bere 😀
@ Curly De Mihai Cuptor nu stiu ce sa zic, parerea mea e ca sint cel putin doua – trei gasti care actioneaza, fiecare cu ramificatiile ei adinc infipte in PMB, unde-i cascavalul mai mare. Vagabondajul duce pina sus, departe, in politic.
Sunt in aceeasi situatie si imi amintesc cat de concis a fost unul pe nume Eugen Plesa(a murit mi se pare)care a declarat la tv ca EI,adica”cumparatorii de buna credinta”,nu sunt de acord ca niste „neispraviti ,adica adevaratii proprietari sau mostenitorii,sa se imbogateasca”pe spinarea boborului…Omu’respectiv fusese ceva sef pe la ICRAL,calitate in care locuia intr-o casa nationalizata dar pe care biuneinteles o cumparase fiind de „buna credinta”!Asa ca va dati seama ca in tara in care am devenit chiriasi NIMENI,NICIODATA, nu va pune vreo astfel de sentinta in aplicare ca doar nu am auzit vreun hot sa de inapoi ce a furat,ce naiba este ca si cum i-ai pune pe militieni sa-si dreseze singuri pv-uri pentru port ilegal de cap…
Eu n-am mostenit mai nimic.
Deci dorm linistit.
Bradut se exprima pe blogul lui ca scrii bine, eu ma feresc sa fac complimente pe aceasta tema dar incep sa vad un anumit talent ce s-ar putea materializa si spre o carte.
Mai bine sarac si cinstit decat bogat si fericit.
🙂
Curly, a fost o anchetă la Reporter Special, în 2008, Rechinii Imobiliari, semnată de George Colgiu, exact pe tema asta.
@ Someone
Cred ca-mi amintesc de ancheta voastra, insa situatiile expuse aici au un pic alta particularitate: e vorba de despagubiri propuse si promise in actiuni la Fondul Proprietatea. Fond care este una dintre cele mai banoase companii din Romania, pe locul 3 daca nu ma insel. Evident, interesele sint mari iar acum tot ce se incearca este descurajarea oamenilor si fortarea lor sa vinda la un pret de nimic, prin diferite mizerii. Ei bine, asta e subiectul interesant, destul de diferit de cele prezentate de voi.
innuenda – este adevărat că o hotărâre care este o obligare de a face nu se execută pentru că nu este posibil. În acest caz, executorul poate face somaţie, urmată de amendă civilă. Asta mi-a fost refuzat pe motiv că dacă vreau să le impun amendă trebuie să-i dau în judecată.
Diferenta dintre amendare prin procedură de executare după somaţie şi amendare prin procedură de executare după un proces, este că în primul caz poţi aplica amenda după 10 zile iar în al doilea după cine ştie cât o dura procesul. După capul meu cam 6 luni. O binemeritată amânare pentru un pârât de „bună credinţă” care nu mi-a emis o dispoziţie timp de 9 ani. Ce dacă a depăşit termenul cu peste 3200 de zile. Să le mai dăm un răgaz, mititeii!
Despre avocat… Cum îţi explici că acelaşi avocat a pierdut definitiv două cauze (acţiuni inadmisibile) din trei identice? Al treilea a fost retrimis la Tribunal pentru rejudecare. Ştii ce a diferit în cele trei cazuri – judecătorii!
Apoi, cum poate avocatul modifica o schimbare de încadrare făcută de Curtea de Apel. Adică au schimbat soluţia din despăgubiri în bani, scris negru pe alb în hotărârea de la Tribunal, în propuneri motivate potrivit legii 10. Din acţiune în revendicare directă au trecut la legea 10. Adică au judecat altceva. Noi am făcut recurs şi a rămas ca în Apel. Cu asta sunt acum la CEDO.
Nu erau decât echivalentul în lei a 1.300.000 E. Acum sunt propuneri motivate. Nu pot nici să fac somaţie. Trebuie să-i dau în judecată din nou dacă vreau să se întâmple ceva.
Dacă lucrezi în breasla asta atunci poate că ştii cum merge. Sunt două categorii de avocaţi.
1. Majoritatea – descumpăniţi de faptul că nu pot spune clientului nimic cert, chiar dacă situaţiile par clare.
2. Câţiva şmecheri corupţi care cunosc magistraţi corupţi şi care îţi pot spune cât costă ca să se rezolve. Nu cu abordări minune, nu cu pledoarii ditirambice, nu cu citate în latină. Astea sunt prostii din filme. În sala de judecată din România îţi intră toate pledoariile în cur! Dumnezeu stă pe scaunul din centru-sus, spune cum a fost realitatea şi nu dă explicaţii nimănui. Te cunoaşte Dumnezeu şi are încredere să ia şpaga de la tine, se rezolvă. Orice. Gorbunovi, BerceaMondiali, nu contează.
Eu nu am întâlnit nici unul din categoria a doua, deşi am multe momente în care mi-aş dori. Mă poţi ajuta tu?
Rabdare si sa le ia banii..
domnule Petreanu, va rog spuneti lucrurile astea asta si pe post ca sa va creada lumea, ca pe blog sunt putini cititori, hai fiti curajos si pe ecran si dati si numele primariei, si cazul, haide
Cum ziceam mai sus, maestre faunbine, Reporter Special a difuzat o anchetă de o oră pe tema asta, iar Observatorul a difuzat doi ani la rând anchete în serial pe aceeaşi temă. Deci nu mai săriţi aşa. Oricum, remarcabile îndemnurile la curaj din partea anonimilor.
Si eu am de recuperat cateva hectare de teren intravilan in orasul Slobozia,dar e bine ca sunt inca tanar(21 ani) ca sa apuc poate pe la vreo 30 sa ma bucur de ele.
Poate stie cineva vre-un avocat mai cu „tupeu” ca sa fie bine cum’ zic.
DEci daca stiti un asemenea avocat va rog sa-mi spuneti si mie
tel:0727206681