Colegii lui, academicienii

Carevasăzică, de azi avem un academician în plus în România – însuşi preşedintele republicii, dl Traian Băsescu. Domnia sa a fost propus şi votat ca atare în Consiliul Ştiinţific al Academiei Oamenilor de Ştiinţă*.

Urmează o ceremonie, înnobilarea proaspătului academician şi un discurs. Abia aştept – astea vor fi „imagini de generic”, cum se spune în profesia mea.

Unii ar putea crede că preşedintele n-are nici o responsabilitate în trăsnaia asta – că omul e doar un receptacul involuntar al unei recunoştinţe cam unsuroase din partea unor domni, foşti tovarăşi.

S-ar putea dar, până la proba contrarie, potrivit Hotnews, secretarul ştiinţific al acestei instituţii „a notificat şi Administraţia Prezidenţială şi din partea Preşedinţiei s-ar fi primit un răspuns pozitiv”. Or, dacă e adevărat, asta duce întreaga poveste într-un sublim ridicol, cam prin zona faimoşilor polimeri ai savantei de talie mondială, cea care ştia din chimie doar că bioxidul de carbon are numele cam pişicher de „codoi”. Şi ea era colegă cu academicienii.

Mi-aş dori să fi asistat dintr-un colţ, nevăzut şi neauzit, la discuţia în urma căreia preşedintele şi-a dat acceptul pentru acceptarea distincţiei. Ar fi fost o formidabilă doză de sănătate prin râs.

Nu ştiu care este opera ştiinţifică a preşedintelui. Poate că e vorba de recompensarea operei sale poetice – ştiţi, acea versificaţie de neuitat: „Deasupră-ţi cerul se înalţă/Şi de pe el privesc în jos/Sute de stele ce-l admiră/Pe bravul om prietenos”.

Curat prietenos.

La limită, aş înţelege motivaţia asta – eu, unul, n-am reuşit niciodată să scriu nici o poezie. Pe mine, aripa acestui înger nu m-a atins, aşa că am tot respectul pentru cei cărora le iese rima. M-aş fi înscris şi eu, poate, pe lista de aşteptare a Academiei Oamenilor de Ştiinţă cu producţia aceea cu „Într-o baltă neagră/Patru ochi luceşte/Ce să fie oare?/Cred că e doi peşte” – doar că n-aş avea puterea să mint în aşa hal: nu eu sunt autorul. Ar fi un ignobil plagiat, n-aş suporta să fur munca altuia.

Iar dacă nu e poezia cu prietenosul, ce rămâne?

Păi rămâne o şmecherie de primar.

Iată ce mărturiseşte acelaşi secretar ştiinţific, citat de acelaşi Hotnews: „presedintele Traian Basescu are doua mari realizari pentru care a fost numit membru de onoare al academiei. Prima ar fi aceea ca dumnealui, pe vremea cand era primar, a asigurat sediul Academiei. Un al doilea motiv pentru care primeste aceasta distinctie este si aceea ca, tot dumnealui, a semnat legea prin care Academiei Oamenilor de Stinta a devenit institutie bugetara”. Adică le-a dat casă şi masă orfanilor de la AOŞR, un soi de butic care nu-şi găsea locul prin ţara asta. Graţie semnăturilor amabile ale preşedintelui Traian Băsescu, membrii AOŞR primesc indemnizaţii lunare între 1.000 şi 4.000 de lei lunar.

Un pic de recunoştinţă se impunea, să nu fim ipocriţi.

Aş vrea să fac, pe această cale, o propunere pentru înnobilarea preşedintelui României de către o altă instituţie academică, de mare respiraţie şi deosebită valoare pentru membrii naţiunii.

E vorba despre Academia de Mici şi Bere.**

Aici, l-aş pune chiar şef. Omul are o operă incontestabilă în domeniu.

Merită, ce naiba.
_____________
* Ca să fim clari: această pseudo-academie n-are nici o legătură cu Academia Română. Este o organizaţie non-guvernamentală, care a reuşit să se insinueze în sistemul subvenţiilor de stat.
** Pentru cine nu ştie, Academia de Mici şi Bere era o cârciumă simpatică din Bucureşti. Sper că mai există, ca să-l primească şi pe şefu’. Nu se face, mă-nţelegi, să rămână dom’ Băsescu făr’de colegi. Na, că mi-a ieşit o rimă. Sunt pe drumul cel bun.