În încercarea de a-și justifica acțiunile agresive, de golan al continentului, Kremlinul folosește, în principal, două linii de propagandă.
Potrivit primei linii, NATO „încercuiește” Rusia, așa că aceasta e forțată să reacționeze în legitimă apărare.
Cea de-a doua este o împachetare în diverse forme a vechii teorii a sentimentului de nesiguranță geografică a rușilor, care vine din absența unor linii de apărare naturale la vest de Moscova. Din acest motiv, Kremlinul ar avea nevoie de o „zonă-tampon” de mari dimensiuni, astfel încât spațiul însuși să devină un obstacol eficient.
Pe rând.
Rusia (Federația Rusă, de fapt) este cea mai mare țară din lume, cu o suprafață de peste 17 milioane de kilometri pătrați (cât 72 de Românii, dacă vreți), iar lungimea totală a granițelor sale se apropie de 38.000 km, dintre care 20.241 km, frontieră terestră. Rusia se învecinează cu 16 țări (cele mai multe vecinătăți de pe glob), cu 14 având frontiere terestre. Dintre acestea, 5 sunt membre NATO și au graniță terestră cu Rusia – este vorba despre Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Norvegia (de notat că Polonia și Lituania au graniță cu Rusia în sensul că se învecinează cu exclava Kaliningrad, fostul teritoriu german Königsberg, ocupat de Armata Roșie în 1945 și atribuit URSS prin Înțelegerea de la Potsdam).Din cei 20.241 km de granițe terestre ale Rusiei, doar 1215 km sunt frontiere cu țări NATO. O șaisprezecime. Adică așa:
Țările NATO, cu verde; Rusia, cu portocaliu.Nu prea seamănă a încercuire, nu?
Așadar, ideea că NATO „încercuiește” Federația Rusă este ridicolă.
Firesc ar fi ca Moscova să fie îngrijorată mai degrabă de ce se întâmplă la frontierele sale din Asia Centrală, unde populația musulmană nu doar că crește mult mai repede decât cea rusofonă, dar este și sensibilă și susceptibilă la radicalizare islamistă.
Firesc ar fi, de asemenea, ca Moscova să fie preocupată de ce se întâmplă de-a lungul uriașei sale frontiere cu China (4.200 km), unde are loc o colonizare economică chineză intensă. De altfel, China este o putere economică globală, și investește masiv în domeniul militar, astfel încât să poată proiecta și putere militară la nivel global, nu doar economică. Deocamdată, chinezii sunt absorbiți de competiția cu Statele Unite și de expansiunea geopolitică în spațiul asiatic, dar vremea ciocnirii cu interesele rusești nu e departe.
Însă, iată, obsesia Kremlinului și conflictele înghețate pe care le întreține sunt în și înspre Europa, nu în Asia. Vom vedea mai jos de ce.
Dar ce e cu nesiguranța geografică?
Pentru Rusia, teritoriul gigantic pe care-l stăpânește reprezintă, în același timp, o binecuvântare și un blestem.Binecuvântarea este că, așa cum a arătat istoria, întinderea (și clima) fac imposibilă cucerirea militară a țării, chiar dacă, de 6 ori în 600 de ani, o armată străină a reușit să ocupe, totuși, Moscova. Mongolii în două rânduri, tătarii, suedezii, polonezii și francezii și-au trecut în palmares aceste victorii costisitoare și inutile (iar nemții s-au apropiat la 35 de kilometri de Kremlin, la sfârșitul lui 1941, ca să fie totalmente distruși ulterior) – iar ultima ocupație a fost acum mai bine de 200 de ani, în 1812 (Napoleon, cu La Grande Armée).
Iar blestemul este că, în ciuda dimensiunilor gigantice, Rusia este un spațiu continental închis, cu acces controlat de alte puteri la oceane, cu majoritatea populației și industriilor concentrate în vest, într-o stepă plată, lipsită de obstacole naturale semnificative.
Rușii se uită spre vest și văd o câmpie europeană uriașă, care se întinde până în Franța – iar invaziile europenilor, când s-au produs, pe aici au venit:
Cu gri, marile câmpii europene.De aici, și teoria avansată de Kremlin, că Moscova are nevoie de un „cordon sanitar”, un „spațiu-tampon” care să protejeze vestul Rusiei de o… invazie europeană.
Ceea ce este, evident, o ipoteză atât de fantezistă, încât e greu să discuți serios pe tema asta.
În Europa, epoca invaziilor militare cu armate de sute de mii sau milioane de oameni s-a încheiat demult – și, chiar dacă, prin absurd, estonienii sau norvegienii s-ar apuca să invadeze Rusia cu tancuri ecologice, doctrina militară rusească prevede lovituri nucleare limitate, tactice, în apărarea teritoriului național, ceea ce este o ipoteză de lucru destul de neplăcută pentru orice potențial atacator.
În plus, dacă acceptăm valabilitatea teoriei spațiului extins ca strategie de apărare, cât de extins ar trebui să fie el pentru ca dl. Putin să fie mulțumit? Că marea câmpie europeană se-ntinde până în Franța, nu?
Nu absența spațiului defensiv e problema Kremlinului.
Timp de mai bine de jumătate de secol, rușii au împiedicat popoarele est și central europene să-și aleagă singure soarta, pentru că alegerea acestora ar fi fost – și a și fost – de fiecare dată să fugă de Rusia. Rușii au înăbușit în sânge răscoala berlinezilor, în 1953, apoi Revoluția Ungară din 1956, au distrus cu tancurile Primăvara de la Praga, în 1968, au ridicat Zidul Berlinului ca să împiedice fuga est-germanilor din raiul comunist în iadul capitalist și, în general, au amenințat, șantajat și condiționat brutal „frații” mai mici să rămână, disciplinați, închiși în barăcile din ce în ce mai dărăpănate ale lagărului comunist.La drept vorbind, NATO (și UE) au crescut spre est, după prăbușirea URSS și a comunismului în Europa, nu prin acapararea de noi teritorii, ci prin evadarea națiunilor din strânsoarea Kremlinului. Istoria țărilor est-europene arată că orice națiune europeană învecinată Rusiei încearcă să scape de Rusia imediat ce are oportunitatea. Amintiți-vă, doar, cât de mult ne-am dorit noi, românii, să fim primiți în structurile euro-atlantice și ce dezamăgire națională a fost când România nu a prins primul val, alături de celelalte țări central-europene. Iar Ucraina și Belarus (unde manifestațiile pro-democrație din 2020, de după masiva fraudare a alegerilor de către regimul Lukașenko, au fost reprimate cu o brutalitate de secol XIX) sunt doar ultimele exemple pe această listă lungă a tentativelor de evadare, dintre care unele au și reușit, slavă cerului.
Dacă ar fi cinstit, Kremlinul ar privi spre sine înainte de a acuza „extinderea” NATO și UE.
Chiar mai puțin decât URSS, care măcar promitea o utopie egalitaristă, paradisul comunist pe Pământ, Rusia nu (mai) are nimic de oferit și niciun pic de atractivitate pentru națiunile din jurul său. Rusia nu exportă decât armament, materii prime și copii de oligarhi. După cum spunea John McCain, Rusia este „o benzinărie care pretinde că-i o țară”. Modelul său de organizare statală este guvernarea mafiotizată, abuzul și arbitrariul; tratamentul aplicat opoziției este, la fel ca în vremea țarilor, pușcăria în Siberia, dacă nu este utilizat mai modernul și decisivul zbor de la etaj; modul său de acțiune este intimidarea, bullyingul, șantajul cu tăierea gazelor, întreținerea conflictelor fierbinți la granițele sale (Nagorno-Karabah, Transnistria, Donbas), anexarea unor teritorii (Crimeea) sau de-a binelea invazia militară a sateliților care vor să scape (Georgia); atacurile cibernetice, sponsorizarea vectorilor politici antinaționali, camuflați taman în mișcări „patriotice, naționaliste”, tulburarea permanentă a apelor sociale, erodarea încrederii în structurile europene – în general, războiul hibrid, subversiv, toate reprezintă modul de operare al Rusiei față de vecinii săi europeni.
De partea cealaltă, toate fostele țări comuniste care au cerut și reușit să fie admise în UE au, acum, nivel de trai și PIB/capita mai mare decât ale Rusiei, legi mai corecte, alegeri libere și, de bine de rău, guvernări mai corecte și mai cinstite decât rușii și decât cei dominați, încă, de ruși.
Nesiguranța regimului de la Moscova nu vine din teama de o imposibilă invazie militară, ci din teama de puterea exemplului pe care îl oferă rușilor foștii sateliți scăpați din orbita Kremlinului. Prosperitatea, libertatea, supremația legii, drepturile omului și toate celelalte valori fundamentale ale Europei sunt pericole mortale pentru regimul oligarhic, nedemocratic care stăpânește Rusia (și alte câteva foste republici sovietice rămase la periferia lumii civilizate). De aceea obsesia controlului. Spațiul-tampon pe care-l dorește Kremlinul este unul al oglindirii propriilor sale abuzuri și ilegalități, ca să nu se mai simtă singur și vulnerabil în fața judecății propriului popor.
Și, știți ceva? Nici măcar nu e ceva nou.
În 1946, însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite în URSS, George Kennan, a trimis un document excepțional la Washington. E vorba de așa-numita Telegramă Lungă, în care diplomatul american făcea o radiografie precisă a obiectivelor și priorităților regimului comunist, dar și a complexelor de inferioritate și frici profunde ale Kremlinului față de Occident. E o anume dezbatere în jurul Telegramei, în sensul că unii istorici consideră că ea a stat la baza politicii strategice de îndiguire pe care a pus-o în practică Lumea Liberă, în următoarele decenii, împotriva comunismului, și care s-a încheiat, a crezut Occidentul, odată cu destrămarea URSS.Cumva, acest document este perfect actual și azi. Citiți-l, e o lucrare fascinantă. Eu aș vrea să pun aici doar două pasaje, și să vă las întrebarea: nu vi se pare că au fost scrise azi, și nu acum mai bine de 70 de ani?
Primul:
At bottom of Kremlin’s neurotic view of world affairs is traditional and instinctive Russian sense of insecurity. Originally, this was insecurity of a peaceful agricultural people trying to live on vast exposed plain in neighborhood of fierce nomadic peoples. To this was added, as Russia came into contact with economically advanced West, fear of more competent, more powerful, more highly organized societies in that area. But this latter type of insecurity was one which afflicted rather Russian rulers than Russian people; for Russian rulers have invariably sensed that their rule was relatively archaic in form fragile and artificial in its psychological foundation, unable to stand comparison or contact with political systems of Western countries. For this reason they have always feared foreign penetration, feared direct contact between Western world and their own, feared what would happen if Russians learned truth about world without or if foreigners learned truth about world within. And they have learned to seek security only in patient but deadly struggle for total destruction of rival power, never in compacts and compromises with it.
Și al doilea:
(a) Subminarea potențialului politic și strategic general al marilor puteri occidentale. În aceste țări se vor face eforturi pentru a perturba încrederea în sine la nivelul națiunii, pentru a paraliza măsurile de apărare națională, pentru a crește tulburările sociale și industriale, pentru a stimula toate formele de dezbinare. Toate persoanele cu nemulțumiri, fie ele economice sau rasiale, vor fi îndemnate să obțină avantaje nu prin mediere și compromis, ci prin luptă sfidătoare și violentă pentru distrugerea altor elemente ale societății. Aici săracii vor fi puși împotriva bogaților, negrii împotriva albilor, tinerii împotriva bătrânilor, nou-veniții împotriva vechilor cetățeni etc.
Following May Be Said as to What We May Expect by Way of Implementation of Basic Soviet Policies on Unofficial, or Subterranean Plane, i.e. on Plane for Which Soviet Government Accepts no Responsibility:
(a) To undermine general political and strategic potential of major western powers. Efforts will be made in such countries to disrupt national self confidence, to hamstring measures of national defense, to increase social and industrial unrest, to stimulate all forms of disunity. All persons with grievances, whether economic or racial, will be urged to spelt redress not in mediation and compromise, but in defiant violent struggle for destruction of other elements of society. Here poor will be set against rich, black against white, young against old, newcomers against established residents, etc.
Iată, deci, că Vladimir Putin nu doar că trăiește în trecut, dar vrea să târască după el întreaga Europă în același trecut. Pentru acest vechi kaghebist, format profesional în timpul Războiului Rece, nostalgia tinereții este chiar Războiul Rece. Alți bătrânei bogați își iau amante tinere, mașini scumpe și case mari. Dl. Putin le are pe toate acestea, deja, plus o țară mare. Acum, mai vrea și jumătate de continent.
Pentru început.
24 comentarii Adaugă comentariu
Felicitari pentru articol. Dar, Ucraina, ucrainean, limba ucraineană. Deci: ” Criza ruso-ucraineană „.
Cu drag!
Corect, corectez
Chapeau! Clar si la obiect! Multumesc!
Bună analiză.Nimic de comentat.Asteptâm comentariile românașilor mari amatori de pupat mâini de mujici ruși( din păcate încă avem destul)
Nu as vrea sa devin avocatul diavolului . Rusii ca oameni sunt ca si noi ,minati de aceleasi vise si interese.Tot ce o indeparteaza de restul lumii ,parerea mea , este teoria panslavismului lansata de tarul Petru cel Mare. Teorie pe care fostii si actualii conducatori ai Rusiei o tin inca treaza . Ar fi mai multe de spus ,dar ma opresc aici . Nu de altceva dar nu vreau sa fiu iar comparat cu un promotor al coloanei a5-a sovietice cum s-a mai intimplat . Iar ca bucovinean cred ca am ajuns sa-i cunosc pe rusi destul de bine prin prisma multor intimplari ,cumlinind cu masacrul de la Fintina Alba . Pina nu dispar conducatorii indoctrinati cu panslavismul ,vom vedea aceleasi lucruri .Cu stima .
Putin nu e altceva decât un mafiot care are pe mana o țară de care s-a cam plictisit. In lumea lui devine mai interesant sa organizezi o revoluție la capitoliu, un brexit, o descindere în Crimeea, să mai scumpești gazele în Europa sau sa ataci cibernetic domenii vitale ale economiei și securității unor tari. Toate acestea nu sunt acțiuni pe care sa le poti atribui unui șef de stat ci unui șef de grup infracțional. Asta e jocul „inteligent” al lui Putin. Pesemne i se apropie sfârșitul.
Buna ziua Vlad, ceilalti,
@eba lu’tata petrov
Daca citesti sau recitesti Paul GOMA (in mod special ‘Din calidor’) s-ar putea sa intelegi ca exista si de ce exista opinii diferite de cea pe care o expui.
enclava sau exclava?
Exclavă
Ultima zbatere dinainte de următoarea dezmembrare a fostului imperiu. Se face prea mare vâlvă, când în afara armei energetice (nu mă refer la laser, ci la gaze și petrol) Rusia nu prea are la îndemână altceva decât armele nucleare, dacă vor o moarte frumoasă, cu 99% din lume cu tot.
Ce se poate întâmpla este că intră în Ucraina mor câteva mii de oameni de ambele părți din păcate, apoi ce?
Ucrainienii vor fi nervoși, vor trage pe ascuns, va fi plin de partizani, nu vor lucra etc, NATO va aduce cu adevărat armament modern și personal în toate zonele limitrofe și va sugruma economia și așa în moarte clinică a Rusiei.
Problema a Rusiei este că se axează prea mult pe arme și prea puțin pe dezvoltare economică, iar UE face exact invers.
Diferența este că puterea economică se transformă relativ repede în putere militară, chiar de tip superior, de când tehnologia și știința este importantă în războaie.
Este destul de probabi totuși să se înțeleagă cu americanii să intre puțin, să lege peninsula și zonlel Donețk și Donbas și gata. Se trage o linie și în 10-15 ani se dezmembrează oricum.
Marea întrebare este unde va fi linia de despărțire după dezmembrare. Chinezii înaintează că pași mărunți și repezi în est, nu doar economic ci se și mută și locuiesc de partea rusă a graniței.
Îmi pare rău de cetățenii ruși care nu-și doresc deloc războiul și o duc prost pentru o înarmare inutilă (la fel și noi dăm miliarde pe arme fără valoare – să dăm banii direct americanilor, taxă de protecție și e mai ieftin că nu trebuie să le întreținem) și la fel de rău îmi pare de ucrainieni care nu vor decât o viață mai bună și o văd adoptând modelul din vest.
În concluzie o mică incursiune cum zicea Biden este permisă și atât, restul povești.
Sa sperăm că nu va fi un nou război
Eu sper să fie.
Ce se întâmplă acum, nu mai poate fi permis în viitor… ori ei, ori noi. Pur și simplu, nu se mai poate continua așa.
Foarte interesant articolul dvs, Vlad Petreanu.
Cred ca ar fi de folos cititorilor dvs o prezentare pe tema Holodomor (foametea provocata ucrainenilor de catre Stalin Si aparatnicii sai in anii ‘32-‘33) poate Si din perspectiva rolului jurnslustului (Gareth jones vs Walter Duranty).
Mi se pare important mai cu seama ca se vorbeste atat de putin despre ucraineni in aceste zile (care stau practic cu arma la tampla).
Cu multumiri, Alina
Una dintre cele mai bune lucrări pe această temă este Red Famine, de Anne Applebaum – o recomand tuturor celor care vor să înțeleagă cât de diferiți sunt, totuși, ucrainenii de ruși și cât de scump au plătit această diferență. Holodomor este o crimă în masă înfricoșătoare, pusă în aplicare zi de zi, ani la rând, de un regim demonic.
Se va scrie mai mult despre tensiunile dintre Rusia și Ucraina decât vor fi acțiuni concrete. Și până la urmă asta servește tuturor părților. Mai mult să dea impresia că pot decât să arate concret acest lucru. Cât timp există spectatori pentru asta, atunci spectacolul are sens.
Am cunoscut personal, prin prisma jobului, 4 ruși pana acum (vârste diferite, orașe de origine diferite). Toti 4 au fost oameni super ok, cu care n-am ajuns la vreun conflict (am crescut cu ideea ca rușilor le sare repede țandăra). Ce-i drept, toti IT-isti.
Probabil că Putin are o susținere mică din partea propriului popor pentru pornirea unui nou conflict militar. Cu toate acestea, cum am învățat din istorie, pentru un conflict de amploare nu este nevoie decât de o mâna de oameni care sa-i manipuleze pe toti ceilalți si sa-i tragă in noroi.
La fel au făcut si naziștii in anii ‘30. Au pornit de la câteva mii de simpatizanți și intr-o decada au manipulat o tara întreaga de oameni muncitori, la locul lor, ducându-i către pierzanie.
Păcat că specia umană nu are capacitatea sa se îndepărteze prea mult de către cea animală, din anumite puncte de vedere. Suntem in continuare ușor de stârnit unii împotriva altora, in loc sa ne vedem fiecare de treburile noastre.
Paradoxal, in ziua de azi, Rusia depinde in mare parte de economia mondiala. In caz de război generalizat, ce dracu plănuiesc liderii lor sa facă? O noua resetare? Distrug tot si o iau de la început? Plauzibil, pentru că liderii nu sunt vreodată afectați de astfel de “resetări” și îi doare “la kalașnikov”.
@Aurel
Sunt curios daca in conversaiile cu acesti rusi ‘super ok’ si-au gasit locul subiecte sensibile, cum ar fi de exemplu ocuparea Crimeei in 2014, sau chestiunea tezaurului romanesc!
Articol foarte la obiect.
Din pacate UE si NATO au un mare calcai al lui Ahile – Germania – dependenta energetic de Rusia si economic de China.. si ca securitate de SUA. Din pacate Germania arata, pentru a nu stiu cata oara, ca este interesata doar de ea, valorile/principiile fiind clamate doar cand servesc interesele lor economice.
Cat de hulit merita sa fie Trump, dar cel putin a avut gura „proasta” de le bate obrazul nemtilor ca fac bani cu dusmanii Americii, dar cu securitatea oferita de soldatii americani.
Acum polonezii, francezii si britanicii ar trebui sa o spuna si ei cu subiect si predicat (ca ai nostri sunt gluga de coceni). In fata unor mesaje ferme , care sa ceara explicit Germaniei sa joace in tabara care i-a asigurat siguranta si prosperitatea in ultimii 70 de ani, plus unirea de acum 30 de ani, vom vedea adevarata fata a Germaniei. Costul economic al unor mesaje ferme anti-Rusia e ceva ce Germania poate duce (de zeci de ani strange excedent bugetar) … numai sa aiba si politicieni la nivelul momentului istoric.
Germania decide practic daca infunda Rusia sau „hraneste monstrul”.
Daca Germania ar fi ferma, Putin si oligarhia ar intelege ca orice pas agresiv de acum incolo va duce la prabusirea economica a Rusiei pentru minim o generatie, daca nu pentru totdeauna.
Pur si simplu o declaratie ferma a Germaniei ar pune capat acestei situatii… si aici sunt pesimist
Sa nu uitam totusi ca Ucraina nu mai permite predarea in alte limbi,printre care si limba romana!Nu am nici un fel de simpatie pentru Ucraina,Rusia sa-si rezolve afacerile cu Ucraina dupa cum crede de cuviinta!
spre deosebire de rusia, care e plina de scoli pentru romanii imprastiati pe acolo de tari si de bolsevici, si care va umple ucraina de scoli in limbile minoritarilor nerusi dupa invazie.
În 1998, G. Kennan, în vârstă de 94 de ani, i-a spus editorialistului Thomas Friedman de la New York Times că extinderea NATO în fostul Pact de la Varșovia a fost culmea prostiei:
”Extinderea NATO în fostul Pact de la Varșovia a fost culmea prostiei
Când l-am contactat telefonic pe George Kennan pentru a afla reacția sa la ratificarea de către Senat a extinderii NATO, nu a fost o surpriză să constat că omul care a fost arhitectul reușitei de ruinare a Uniunii Sovietice și unul dintre marii oameni de stat americani ai secolului XX era pregătit cu un răspuns.
„Cred că este începutul unui nou război rece”, a declarat domnul Kennan din casa sa din Princeton. ”Cred că rușii vor reacționa treptat destul de negativ și le va afecta politicile. Cred că este o greșeală tragică. Nu a existat niciun motiv pentru acest lucru. Nimeni nu amenința pe nimeni altcineva. Această expansiune i-ar face pe Părinții fondatori ai acestei țări să se răsucească în mormânt. Ne-am angajat să protejăm o serie întreagă de țări, deși nu avem nici resursele, nici intenția de a face acest lucru în mod serios. [Extinderea NATO] a fost pur și simplu o acțiune lejeră a unui Senat care nu are niciun interes real în afacerile externe.”
„Ceea ce mă deranjează este cât de superficială și de prost informată a fost întreaga dezbatere din Senat”, a adăugat dl Kennan, care a fost prezent la crearea NATO și al cărui articol anonim din 1947 în revista Foreign Affairs, semnat „X”, a definit politica de limitare a războiului rece a Americii timp de 40 de ani. „Am fost deranjat în special de referirile la Rusia ca la o țară care moare de nerăbdare să atace Europa de Vest. Oare oamenii nu înțeleg? Diferențele noastre în războiul rece au fost cu regimul comunist sovietic. Iar acum le întoarcem spatele chiar oamenilor care au organizat cea mai mare revoluție fără vărsare de sânge din istorie pentru a înlătura acel regim sovietic.”
Sursa: http://www.nytimes.com/1998/05/02/opinion/foreign-affairs-now-a-word-from-x.html
iata cea mai documentata musca verde!