Face valuri o declarație a președintelui PSD, Marcel Ciolacu, care a propus plafonarea prețului la alimentele de bază, așa cum, spune el, se întâmplă și în alte țări europene.
Mai întâi de toate că „alte țări europene” înseamnă, deocamdată, doar Ungaria, unde regimul autoritarist al lui Viktor Orban a impus limite de preț la alimente precum făină, zahăr, ulei, lapte și anumite sortimente de carne de porc și de pui.
Primul rezultat – magazinele au început să raționalizeze aceste alimente – adică să impună limite la cumpărarea lor. Istoria e ciclică, nu?
Deci, revenind la dl. Ciolacu: din două, una: ori dl. Ciolacu este totalmente iresponsabil, când apasă până la refuz pedala populismului în scop electoral, propunând plafonarea prețurilor la alimente, ori chiar nu înțelege, deloc-deloc, regulile elementare care guvernează economia.
Sigur că creșterea rapidă a prețurilor este o chestiune extrem de dureroasă pentru imensa majoritate a românilor. Nu-i de glumit cu așa ceva, și problema trebuie privită cu toată seriozitatea. Prețurile cresc dintr-o sumedenie de cauze – unele obiective, altele subiective. Evident că creșterea prețurilor la energie are o influență majoră, dar nu e singura cauză – o influență are, de pildă, și creșterea permanentă din pix și fără justificare economică a salariului minim, iar aici PSD este principalul vinovat. Normal că atunci când obligi angajatorii să mărească salariile prin ordin de la guvern, angajatorii vor duce aceste costuri noi în prețuri – știu că poate fi o opinie nepopulară, dar așa funcționează economia, indiferent dacă ne place nouă sau nu.
Orice decizie politică în economie are efecte, și dacă încerci să joci împotriva legilor economice, trebuie să te pregătești și pentru costurile acestor decizii. Nasol e că primii buni de plată sunt cetățenii.
Legile economice, funcționarea pieței, nu se supun dorințelor politrucilor. Din rațiuni electoraliste sau pentru că sunt realmente insuficienți intelectual, diverși politicieni cred că pot impune prețuri mici, salarii mari și abundență în același timp, fără să ia în considerare limitele economiei din momentul respectiv.
Păi dacă ar fi așa simplu, atunci de ce n-ar face dl. Ciolacu salariul minim 5000 de euro, benzina 1 leu litrul și să fie fripturi gratis cu piure pentru tot poporul? Să se dea o lege ca să fie bine, să nu fie rău, care-i problema?
Nostalgia mercurialului este una dintre cele mai păguboase tendințe politice care poate afecta economia unei țări.
S-a verificat în istorie, de nenumărate ori, că ignorarea cererii și ofertei și impunerea unui preț anume pentru un produs sau serviciu, orice produs sau orice serviciu, sunt păguboase pe termen scurt și catastrofale pe termen lung.
Plafonarea prețurilor descurajează producătorii, care nu-și mai pot recupera costurile, iar asta creează nu doar penurie, ci și detehnologizare și înapoiere economică, pentru că, nemaiputând să investească în modernizarea și creșterii afacerii, proprietarii rămân în urmă față de cei care pot face asta, cei care nu au prețuri nerealiste de respectat.
De asemenea, automat, plafonarea prețurilor are ca efect, întotdeauna, apariția pieței negre și a lipsurilor și crearea de inegalități.
Culmea, o măsură impusă, chipurile, ca să-i ajute pe cei cu venituri mici, sfârșește prin a-i defavoriza și dezavantaja tocmai pe cei cu venituri mici. Și, dimpotrivă, mecanismele pieței libere asigură automat, după un timp, tocmai scăderea prețului produselor aflate la mare căutare, pentru că acolo unde există posibilitatea profitului vor apărea din ce în ce mai mulți producători iar asta va crea în cele din urmă abundență și prețuri mai mici.
Mai țineți minte ce discursuri vehemente pentru plafonarea prețului la măști chirurgicale și dezinfectant se auzeau acum 2 ani, la începutul pandemiei? Prețurile erau atunci cu adevărat scandaloase, 3 lei, 5 lei o mască chirurgicală. Ei bine, cât costă acum? 15 lei 50 de măști – 30 de bani bucata. Piața a reglat infailibil această problemă.
Deci, dl Ciolacu vrea mercurial și vorbește de mai multe țări europene care ar fi făcut asta, țări care sunt numai una, Ungaria, unde Lidl a anunțat deja raționalizarea.
Unul dintre laureații Nobel pentru Economie, Milton Friedman, a spus o dată așa: „noi, economiștii, nu știm prea multe, dar știm foarte bine să creăm penurie; dacă vrei să creezi penurie de roșii, să zicem, e suficient să treci o lege prin care producătorii de tomate să nu-și poată vinde producția cu mai mult de 2 cenți pe jumătatea de kilogram; instantaneu, vei avea penurie de roșii, iar asta funcționează cu orice altceva.”
Ori noi, românii, ar trebui să știm asta. Înainte de 1989, adică în epoca de aur a prețurilor controlate, așa cum visează dl. Ciolacu și alți politicieni populiști și demagogi, era o penurie generalizată – nu puteai găsi literalmente nimic de cumpărat nicăieri, fie că era vorba de alimente, îmbrăcăminte, benzină sau orice altceva. E greu de imaginat pentru cei născuți după 1990, dar România chiar a arătat așa, înfometată și sărăcită, tot în urma deciziilor unui partid care credea că poate îndoi legile economice după cum își imagina conducătorul că ar trebui să meargă.
Nu toți am uitat vremurile acelea, dle Ciolacu, așa că ne înțelegeți, sper, alarma la declarația dvs. Nu de alta, dar, prin pohta președintelui Iohannis, PSD este partidul care conduce de facto guvernarea, așa că ne putem aștepta de-acum la orice – și nu bun.
31 comentarii Adaugă comentariu
Despre preturile controlate din comunism și penuria de produse putem spune că nu se încadrează în teoria economică (chiar și a lui Friedman), pentru că exista un singur producător, statul comunist, relația cauză-efect nefiind validă in acest caz. Penuria a fost determinată de problema returnării datoriei externe, după cum știm. Teoria funcționează evident, intr-o economie de piață bazată pe cerere-ofertă, dar comparația asta nu e relevantă. Validarea trebuie făcută cu o situație similară.
Mi-e teamă că ești într-o eroare profundă. Nu exista un singur producător în RSR, ci erau foarte mulți – multe CAP-uri și multe IAS-uri și multe fabrici de încălțăminte și de cămăși și de mobilă, ba chiar și în cazul autoturismelor erau vreo 3 (ba chiar 4, dacă pui și Lăstunul avortat după planurile geniale ale cuplului Ceaușescu). Ce era comun era decizia politică generală, adică stabilirea prețurilor la nivel politic central, prin Comitetul de Stat al Planificării – adică exact ce vrea acum dl. Ciolacu, o decizie politică uniformizantă asupra economiei.
Legile economice sunt aceleași și în comunism, și în capitalism, și în comuna primitivă, doar politicienii cred că ideologia fiecăruia le poate îndoi.
În privința plății datoriilor externe, adevărul este că asta n-a creat în sine penurie, ci doar a agravat o problemă sistemică a modelului comunist. RSR era oricum în faliment iar forțarea stupidă a plății datoriilor n-a făcut decât să grăbească crahul.
Ceaușescu a acceptat tehnologizarea masivă a României în anii ’70, gândindu-se că, astfel, țara va prinde din urmă Vestul avansat, dar și-a imaginat că tehnologizarea cu import de echipament și soluții occidentale e one-time only. Or tehnologizarea și retehnologizarea sunt procese permanente, nu singulare, și ele nu funcționează în economii dirijate. Comuniștii chinezi au înțeles acest lucru și au liberalizat economia – cât era dirijată după ideologia marxistă, crea foamete și mizerie, nu prosperitate și progres. O să vedem dacă acest model poate funcționa și fără liberalizarea politică – deocamdată, China încă beneficiază de prețul derizoriu al forței de muncă, dar asta se va schimba și atunci presiunile societății pe modelul politic represiv vor începe să crească.
Revenind, a creat multă emoție, în anii 90, expresia lui Petre Roman, că industria comunistă era „un morman de fier vechi” dar, din păcate, chiar asta era, cu foarte, foarte puține excepții.
Pietele taranesti au existat si inainte de 1989 si aveau succes inainte de a aparea mercurialul cu preturi maxime permise. Abia atunci au disparut producatorii din piete si, in loc sa se intilneasca cumparatorul cu vinzatorul in piata, au inceput sa se intilneasca la producator in curte. Multi oraseni mergeau prin satele din jur ca sa se mai aprovizioneze cu mincare care oricum nu era suficienta iar preturile erau cam mari.
Foarte buna observatie!
@Vlad
Dupa 15 ani in care nu se mai investise NIMIC in dezvoltare si retehnologizare, in cele mai multe cazuri nici macar nu se incercase ‘adaptarea’ in stil romanesc a unor tehnologii ‘spionate’, ar trebui sa ie evident pentru oricine ca industria romaneasca era invechita si slab productiva.
Marea greseala a anilor ’90 a fosr ca NIMENI nu a incercat salvarea unor capacitati care ar fi putut si ar fi meritat sa fie salvate.
Cateva exemple:
i – Combinarul siderurgic de la Resita – o bucata de istorie romaneasca si europeana – din otelul produs acolo s-au edificat atat podul peste Dunare de la Cernavoda, proiectat de Anghel Saligni, cat si turnul expozitiei mondiale de la Paris – 1900, proiectat si construit de firma lui Gustave Eiffel;
ii – Fabrica de ferite de la Urziceni – daca ar fi fost retehnologizata si sezvoltata astfel incat sa fie transformata in fabrica de semiconductori, acum ar fi constituit un mare avantaj atat pentru Romania cat si pentru industria automobilistica europeana. Ion Iliescu, Petre Roman si ceilalti factori de decizie din primii ani de democratie originala au decis inchiderea unei astfel de fabrici tocmai in perioada in care industria semiconductorilor si a circuitelor integrate lua un avant coplesitor;
iii – in industria petrolului, in special in domeniul prospectiunilor, aveam chiar si contracte externe inainte de 1989, in Marea Neagra erau functionale 3 platforme petroliere, acum trebuie sa facem contracte cu firme straine pentru a putea extrage gazele din Marea Neagra.
Cred ca fiecare dintre cititorii si comentatorii acestui blog pot adauga fabrici sau domenii in care, daca in loc sa se subventioneze salariile s-ar fi investit in dezvoltare, Romania ar fi fost acum in cu totul alta pozitie!
Păi da, corect, dar cine să fi încercat, statul care nu știa cum? Și nu știe nici acum? Investitorii străini de ce să fi riscat, când aveau oportunități sigure în alte părți? Îți mai amintești de “Nu ne vindem țara!!”? Well, ok, keep it.
Eu nu vad unde era concurența economică in Romania comunistă, unde era economia de piață. Toate întreprinderile funcționau într-un sistem comun, cu lanț de aprovizionare cu materii prime și materiale controlat. Salariile erau fixate tot prin sistemul planificării. Deci, în principiu, prețul de producție era același într-o anumită marjă pentru orice produs.
Nu susțin în nici un fel ideea că economia planificată este benefică, ci doar că eșecul economiei românești nu a fost cauzat de mercurial și plafonarea prețurilor, ci de alt mecanism, in speță planificarea in sine și blocarea funcționării libere a mijloacelor de productie prin dependenta de un sistem de control. Se termina materia primă tablă, fabricile care nu erau aprovizionate șomau, ardeau gazul și curentul degeaba, producind mai departe dezechilibre. Alte fabrici nu primeau necesarul de repere din tablă, etc.
Succesul unei economii de piață este producția „atît cît are nevoie piața”. Cînd este depășită condiția apare ce? Supraproducție, care duce la alta criză. Economia planificată nu producea „atît cît trebuia” pentru populație, ci „atît cît putea” in perioada de industrializare, apoi după 1980 „atît cît era acceptat la export”, in detrimentul populației. Calitatea era evident foarte scăzută, una din cauze fiind reducerea de costuri, alta fiind dezinteresul muncitorilor fata de muncă. Planificarea era disproporționată, fără sens, făcută de idioți incompetenți carora le mai era si frica de Ceașcă, totul fiind un haos general. În condițiile izolării României de economiile învecinate, cum ar fi funcționat independent întreprinderile și fabricile comuniste? Ideea de avea același preț al unui produs pe întreg teritoriul țării nu era proastă, doar că implementarea a fost făcută de oameni care nu au înțeles mecanismul unui astfel de sistem.
Criza de supraproducție determină restructurarea sectorului respectiv și re-echilibrarea prețurilor la valoarea reală. Stabilirea administrativă a prețurilor împiedică exact asta.
Iar “Ideea de avea același preț al unui produs pe întreg teritoriul țării nu era proastă, doar că implementarea a fost făcută de oameni care nu au înțeles mecanismul unui astfel de sistem” conține exact eroarea de judecată care determină falimentul unor economii întregi. “Mecanismul” este însuși piața liberă. Niciun alt mecanism nu poate replica întreaga complexitate a cererii și ofertei într-o societate.
@Vlad
o scurtă clarificare aici: China încă beneficiază de prețul derizoriu al forței de muncă.
Total fals, ultimii 6 ani au dus la creșterea constantă a salariilor în China, producție și servicii.
Tota corect : India, Pakistan, Bangladesh încă beneficiază de prețul derizoriu al forței de muncă.
China despre care vorbești e cea de pe coastă, in general. Go deeper.
@Vlad
„Cine s-o fi facut?”
Da’ in Polonia, Cehia, Slovacia, Croatia, Slovenia cine a facut-o?
A’ste tari n-au fost tot in ‘comunism’?
Da’ in tarile baltice, componente ale fostei URSS cine a facut-o?
„Nu ne vindem tara!” de la cine a pornit? Nu de la Iliescu, Roman si lacheii lor din sindicate – ‘cureaua de transmisie a partidului’?
Daca se dorea, sunt convins ca se gaseau solutii, macar in majoritatea cazurilor.
Polonia a liberalizat tot, imediat. Ceilalti, cam la fel. Plus ca vorbesti despre tari in care industria nu doar ca era mult mai buna, dar si mai bine intretinuta ca in RO. Dar probabil ca mediul politic, da, a fost hotarator.
@Vlad
Mediul politic a fost SI INCA ESTE hotarator!
@Pricinosu’, referitor la afirmatia ta „cat si turnul expozitiei mondiale de la Paris – 1900, proiectat si construit de firma lui Gustave Eiffel” – Turnul a fost construit pentru expozitia mondiala de la Paris din 1889.
@Vlad, poti sa iti dai seama singur care varianta este adevarata de aici daca „rasfoiesti” CV-ul stufos al lui Ciolacu.
„Deci, revenind la dl. Ciolacu: din două, una: ori dl. Ciolacu este totalmente iresponsabil, când apasă până la refuz pedala populismului în scop electoral, propunând plafonarea prețurilor la alimente, ori chiar nu înțelege, deloc-deloc, regulile elementare care guvernează economia.”
Valeriu Nicolae chiar l-a studiat in amanunt – https://www.libertatea.ro/opinii/tot-ce-trebuie-sa-stiti-despre-marcel-ciolacu-primul-portret-de-politician-realizat-pe-baza-datelor-stranse-de-ani-pe-bune-3947690
Buna ziua Vlad,
O mica observatie, si Turcia are o parte europeana, iar in mai multe domenii este considerata tara europeana, chiar daca nu face parte din UE. Ar fi fost chiar benefic sa prezinti un pic ce se intampla cu inflatia in Turcia dupa ce R. T. Erdogan a facut acelas lucru (cred ca si in Rusia lui Putin este la fel).
Faptul ca in Ungaria marile lanturi de retail au inceput sa declare rationalizarea, seamana fostre bine cu ‘strigatura’ din timpul socialismului: „Dati doar cate doua sa ajunga la toata lumea!”.
Uite c-am uitat de Turcia, da
A nu se pierde din vedere și incercarile d-lui. D. privind prețul medicamentelor.
Aoleu, da! Asta imi aduce aminte de un articol de-acum 5 ani, la care am muncit pe brânci, in care explic cum se formeaza pretul medicamentelor si cat de rea poate fi interventia populisto-demagogica in domeniu: https://www.petreanu.ro/medicamentele-ieftinite-de-guvern-au-disparut-din-farmacii/
O serie de mici comercianți au afișat îndemnuri la clienți, prin care îi roagă să NU cumpere din produsele cu preț plafonat fiindcă așa vor muri. E vorba în principal de comercianți mici, care nu sunt parte din rețele.
Oricum, măsura plafonării va încet – coincidență, nu-i așa? – fix după alegerile generale.
Și o imagine ironică: ministra justiție s-a dus să cumpere spinare de pui (produs cu preț plafonat) purtând un ceas de marcă, în valoare de 5000 EUR.
Unde au dispărut apostolii liberalizărilor prețurilor la energie care ne spuneau cum vor scădea preturile la curent și gaze imediat după eliminarea reglementărilor impuse de stat ?
Cu preturile la alimentele de baza mecanismul e invers insa cu același rezultat daca nu exista nici un control al statului orice privat va încearcă să scoată profituri cat mai mari cât mai repede mai ales într-o țară că România plina de monopoluri și unde institutiile statului care ar trebui sa apere cetățeanul nu-și fac treabă iar atunci când încearcă timid sa facă ceva imediat sunt inlaturati (vezi cazul șefului onpc dat afara imediat după ce a dat câteva amenzi unor lanțuri de supermarketuri).
Orice producător de orice încearcă să obțină prețul maxim posibil de vânzare pentru produsul său. Asta și împinge prețul în jos :))
Domnul Ciolacu este definitoriu pt clasa politică formată după 1989 și care ajuns sus cam după 2010 … niște incompetenți care s-au înconjurat tot cu incompetenți. Acum nu mai au pe aproape nimeni competent în cercurile lor din partide, ministere, agenții, etc. Pur și simplu dau din colț în colț și încearcă să mai copieze câte un populist din afară. Alt exemplu? Piața energiei – mai sunt oameni competenți, nenumiți politic la vârful ANRE ? Nu .
Deprofesionalizarea asta de la vârful politicii și al instituțiilor statului e înfiorătoare.
Suntem conduși de putregaiuri
Să nu uităm că PSD,ul e urmașul de drept a PCR iar conducătorii lui au stat la Stat toată viața și nu au habar cum se fac banii într-o firmă privată,au fost învățați să-i facă praf pe ai altora și mai ales să-și sature votanții cu pomeni ( câțiva lei la pensie, un mic și-o bere,o excursie în Grecia,un waucher de bicicletă,un revelion Moca,o excursie la moaște tot Moca)
că românul e pomanagiu din fire.
Oare cine poate sa faca investitii a caror pondere sa conteze cu adevarat in balanta energetica ?
Pai Chevron a incercat, dar cineva a organizat niste demonstratii foarte dubioase impotriva lor, pana au plecat.
Discutia despre gaze de sist e cam complexa. E vorba de milioane de litri de apă, cu soluții chimice de captare a moleculelor de gaz, injectate la presiuni de sute de bari in subteran si din care se poate pierde si 50% din volumul de apa. Prin fracturarea hidraulica nu se poate controla ca fluxul de apa sa nu penetreaze acviferul si sa polueze apa. Cei care militează pentru o astfel de tehnologie ar trebui să fie dispuși să bea doar apa din fântânile celor stabiliti in zonele respective. Da, stiu ca sunt deja poluate cu nintrati din cauza folosirii iresponsabile de îngrășăminte chimice, asa ca nu prea conteaza inca un factor de risc dar sa dam din tastatura e usor daca nu suntem afectați direct.
https://www.contributors.ro/lipsa-de-gandire-strategica-din-energie/?cfcc
Pe orice cale ai lua-o, tot statul (politicienii) ar trebui sa fie fie primii interesati sa dezvolte sectorul energetic. Fara energie n-ai economie…e clar, nici socialista nici capitalista.. de nici un fel. Numai ca baietii veseli din „capu’ satului” esuat sunt preocupati doar de pusculuita lor ; oameni care se pricep avem dar degeaba.
Si cu autostrazile/caile ferate la fel… si cu atatea altele
@Vlad, Pavel
Cei care sustin exploatarea gazelor de sist, motivand ca in SUA se face cu succes, ar trebui sa-si aduca aminte un lucru.
In America bogatiile subsolului sunt ale celui ce detine terenul!
Prin urmare, daca esti afectat negtiv de modul in care se face exploatarea, in mod sigur ai semnat un contract prin care ai o parte din profit proportionala cu suprafata pe care o detii. In Moldova, Chevron a facut contractul cu statul Roman. Pentru cei afectati de cutremure si poluarea apei freatice Statul ar fi trebuit sa gaseasca solutii de despagubire sau de relocare.
Problema este ca acest populism are susținerea totală a presei. Expresia ,,in toate țările”, cand este folosită de un ,,jurnalist” ,denotă elocvent ca el nu are nici o treabă cu o informare corectă, ci doar menținerea unei ambiguitati in ce privesc faptele/realitatile din alte țări, servesc doar interesele celor care au crescut in ultimul an toate preturille incepand cu asigurările și terminand acum cu preturile la gaze/energie.
Legat de tomate, așa ca exemplu, odata cu subvenția a explodat si prețul lor, ar fi trebuit sa fie mai ieftine, nu la preț dublu fata de Germania.
Să rezum, politicienii apeleaza la populism când dețin și controlul presei, exact ca in Ungaria.