În multe domenii stă România mai prost decât restul țărilor UE, dar în niciunul nu e, poate, situația atât de dramatică precum în cel al sănătății.
Mă uit pe raportul State of Health in the EU, la capitolul dedicat țării noastre. Asumat de Comisia Europeană și bazat pe date verificabile și validate de Eurostat și OCDE, raportul radiografiază situația sănătății publice în fiecare dintre țările membre ale UE, fapt care permite apoi și comparații rapide.
Rata mortalității evitabile prin prevenție este în România a treia cea mai ridicată din UE.
Rata mortalității prin cauze tratabile este cea mai ridicată din UE și de peste două ori mai mare decât media din țările UE.
Speranța de viață la naștere în România este a doua cea mai scăzută din UE.
În fine, asta: Cheltuielile publice pentru servicii și bunuri se situează peste media UE pentru mai multe funcții.
Dar și: Cheltuielile pentru sănătate în România au crescut în ultimul deceniu, dar rămân la al doilea cel mai scăzut nivel din UE în ansamblu – atât ca procent din PIB, cât și ca pondere pe cap de locuitor.
Găsiți întreg raportul aici – este o lectură deosebit de instructivă, chiar dacă nu prea optimistă. După ce-l parcurgi, concluzionezi că: în România se moare inutil, prea mult, mai ales pentru că, în mare majoritate, românii nu se duc la medic decât când e prea târziu – de aici și observația Comisiei Europene că la noi se cheltuiește mai mult ca în restul UE, ca procentaj din cheltuielile publice totale pentru sănătate, pentru servicii spitalicești (cu alte cuvinte, românul ajunge la spital mai des ca restul europenilor pentru că nu se îngrijește de el însuși înainte să se-mbolnăvească. Statistic, asta se vede și în faptul că, în țara noastră, cheltuielile pe cap de locuitor pentru prevenție au a doua cea mai scăzută pondere din UE.
Cu asta, venim la vechea noastră meteahnă națională: insuficiența educației. Este eronat să credem că educația se referă doar la ce-nveți (sau nu) la materiile din școală. Educație înseamnă, de pildă, și să-nțelegi că prevenția e mai simplă, mai puțin costisitoare și mai sigură decât tratamentul – în orice caz, mai simplă decât tratamentul medical de urgență, în plină criză. Putem vorbi o grămadă despre rolul statului în prevenție și despre cât de multe face sau nu face acesta dar, în timp ce cerem, așa cum și trebuie să facem, ca banii publici să fie cheltuiți mai eficient și mai responsabil, să nu uităm că trebuie să avem grijă de noi, în primul rând. Cumva, e ca la trecerea de pietoni: e dreptul nostru să trecem în siguranță pe zebră, dar asta nu înseamnă că nu ne uităm în stânga și-n dreapta înainte să traversăm.
Există în România cetățeni care, aparent, sunt mult mai preocupați de prevenție decât alții. Acești cetățeni au un numitor comun: au abonamente medicale private, în general oferite de angajatorii lor.
54% dintre abonați, respectiv 35% dintre neabonați au efectuat cel puțin o vizită la medic;
71% dintre abonați, respectiv 54% dintre neabonați au efectuat controale medicale de rutină
sau preventive;
abonații din companii merg la medic în medie de cinci ori pe an, de două ori mai des decât pacienții neabonați;
41% dintre cei care nu au un abonament medical nu au făcut nicio analiză sau investigație
medicală în ultimul an;
Același studiu arată că, în ultimii 5 ani, peste 2,5 milioane de români au beneficiat de abonamente medicale private, fapt care, cu siguranță, i-a ajutat pe unii dintre ei să identifice din timp anumite riscuri serioase de sănătate (studiul PALMED, aici – segmentul dedicat abonamentelor medicale din țara noastră începe la pagina 38 din 71; și restul studiului conține date extrem de interesante).
Ca să fie clar, abonamentele medicale oferă servicii disponibile doar în unitatea privată care le contractează. Pentru acces la servicii medicale atât în sistemul public, cât și în cel privat, există asigurări medicale dedicate. Însă abonamentul medical este, în esență, o foarte eficientă unealtă de prevenție, un fel de „centură de siguranță” pentru propria sănătate, un instrument care ajută la identificarea, la timp, a eventualelor afecțiuni și la tratarea lor mai rapidă (ceea ce permite și costuri mai mici, inclusiv emoționale) – alte detalii, aici.
Cred c-am mai folosit comparația asta, dar merită repetată: cei mai mulți dintre noi ducem mașina la service cu religiozitate, atunci când scrie la caiet că trebuie s-o facem (sau se-afișează pe bord c-a venit momentul) și plătim, cuminți, tot ce-i de plătit acolo – schimb de ulei, de filtre, câte-o înlocuire de piesă, manoperă șamd – și ne luăm și zi liberă, de obicei, pentru asta.
Dar de ce nu facem asta și cu propriul nostru corp? Până la urmă, mașina „e-un fier”; dacă se strică, se-repară sau se-nlocuiește. Cu corpul nu-i la fel de simplu, nu?
14 comentarii Adaugă comentariu
Nu o sa uit privirea mirata a medicului cardiolog cand la 20siceva de ani am mers la primul control din viata mea.
„Dar suferi de ceva?”
Nu, vreau sa ma asigur ca nu imi crapa subit inima la 150km/h pe undeva.
„Esti tanar, la mine vin batranii”
20min mai tarziu a vazut o mica anomalie care „o au peste 50% din oameni si traiesc fara sa stie de ea” si recomandarea „incearca sa eviti efortul fizic sustinut mult timp” (la vremea aia aveam 55 kg :)) )
In RO nu se merge la medic, in principal, pentru trei motive: UNU – in afara oraselor mari NU AI UNDE SA MERGI, practic, pentru ca a fost un individ care a ocupat functia de prim-ministru si a facut MACEL in sistemul medical si a inchis spitalele fara niciun discernamant si in mandatul caruia s-a agravat exodul medicilor din RO (individul a ajuns primar la Cluj in loc sa ajunga la puscarie unde ar fi meritat); DOI – practic, din cauza prostiei, a birocratiei si a foamei de bani, ca si cetatean obisnuit este aproape „garantat” ca NU ai acces la niciun serviciu medical din alea pentru care platesti lunar taxe/impozite; incearca sa-ti faci o programare in sistemul de stat (poate, cu bafta, prinzi peste 2-3-5 luni DUPA data la care ai avea, de fapt, nevoie) sau sa iei o reteta compensata/gratuita (jumatate din farmacii NU lucreaza cu casa de sanatate iar cealalta jumatate nu mai au „plafon” inca de pe data de 02 ale lunii) si TREI – faci de faci si, inevitabil, ajungi la „privat” unde 85% (cred ca sunt optimist) nu-si permit costul serviciilor respective.
Nu mai punem aici ca pe 90% din doctorii de la spitalele de stat (remember, acolo unde am spus la primul paragraf ca NU prinzi programari) ii gasesti bine-merci la spitalele private, unde cea mai banala consultatie pleaca de pe la 2-300 RON in sus, pentru ca …. BANI! Nu mai vorbesc de analize, ca intri la doctor si ala iti da un set de analize pe care, daca ai noroc (din nou) le poti face in 2-3 luni de la data recomandarii, tot pentru ca din data de 02 ale lunii nu mai e „plafon” pe nicaieri. Saaaaau …. le faci tot la privat, cu bani grei ca deh … ce prilej mai bun de facut banii decat sanatatea, ca se stie ca omul plateste oricat, si ce nu are, doar-doar sa scape de boala/moarte.
Mi-am pierdut ambii parinti din cauza ca PREVENTIA e un concept necunoscut in sistemul medical de kkt din RO si acum platesc 2 abonamente/asigurari private pentru familia mea tocmai ca sa previn/evit cat pot vreo nenorocire din asta legata de sanatate … deci demogogii si a-tot-stiutorii sunt rugati „a se scuti” … si imi doresc zilnic sa POT FACE EVAZIUNE FISCALA, ca alta solutie sa nu mai platesc ceva ce nu ma ajuta cu nimic nu vad.
Cu analizele sunt de acord, greu sa gasesti plafon, dar la farmacii exista, se pot elibera retetele oricand, problema e ca nu gasesti medicamentele
Bla bla bla….
Daca ajungi la medic devreme ce se întâmplă?
Analize bune, pacient mort.
Analize nasoale, te plimba de la un spital la altul (daca nu bagi mana in buzunar, si uneori nu e destul. Trebuie sa știi pe cineva care știe pe cineva sa ai intrare la cutare doctor, unde rata de mortalitate e mai mica).
Scuze, Unchiule, dar asta e abordarea băbească – nu mergem la doctor că sigur ne găsește ceva, mai bine nu știm. Păi tocmai asta e treaba, să prinzi afecțiunile grave din vreme, că mai devreme sau mai târziu ele apar, iar multe sunt perfect tratabile dacă sunt identificate din timp. Altfel… multă suferință, multe cheltuieli și nu întotdeauna se mai poate rezolva.
Eu zic ca daca justiția si-ar face treaba, atunci vom găsi si pocalul de aur al lui Vlad Țepeș.
Nu o sa ne mai fie frica ca ne îmbolnăvim prin spitale, si nu vom muri cu zile.
Oricum in toate domeniile corupția e ca un cancer: încet si singur!
ps: una calda:
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/sapte-medici-acuzati-de-ucidere-din-culpa-si-abuz-in-serviciu-dupa-moartea-unui-om-din-galati-plimbat-intre-spitale.html
Ai cam amestecat lucrurile, comparând generațiile, sau mai degrabă obiceiurile și posibilitățile lor.
Păi mama, spre exemplu, la 70 de ani, se duce cât de des poate la medic. Nu lipsește de la niciun control, ba chiar, ocazional se duce și la privat când îi achit eu o vizită, însă nu-și permite un abonament lunar de corporatist. Asta nu înseamnă ca nu o interesează starea ei de sănătate.
Cred că momentan avem încă o “inerție a bolnavilor”, dacă aș putea spune așa, rezultată din haosul de după revoluție, când niște tineri (practic multi care erau pe la 30-40 de ani atunci) au dat brusc de abundența posibilităților de a alege ce și cât de mult să pape.
Este tristă statistica, însă nu cred că e voința cuiva sa moară în dureri, “înainte de termen”.
Sunt de acord cu Vlad: avem o problema de educatie.
Sunt oameni de 70 de ani care se duc regulat la doctor, sunt tineri „corporatisti” sau nu care ori aveau educatia necesara, ori pentru ca au primit un abonament au inteles sensul preventiei …. si sunt multi altii care nu se duc la medic „decat cand e necesar”.
Comparatia cu intretinerea masinii este corecta : schimbi uleiul, filtrele dupa recomandarea producatorului? sau cand motorul incepe sa dea rateuri? Cum credeti ca fac intretinerea masinii romanii care aduc SH-uri nemtesti „de 10 ori mai masini ca Dacia noua” ? Cam asa fac si analize de sange … dupa ce a trebuit sa-i duca salvarea la spital (a se citi, au trebuit sa fie remorcati de pe drumul spre mare).
Mancam prost, nu mergem regulat la medic, nu respectam regulile de circulatie, etc. … adica „suntem smecheri” … realitatea e ca avem mari probleme de educatie, la nivel de mase.
E pe alt subiect dar cred oarecum legat de mortalitate. Problema mea e cu serviciile de ambulanță. Tocmai ce am citit știre despre cum unii plăteau in jur de 10.000 usd pentru un post la ambulanța piatra neamț. In timp ce, cind ai nevoie de ambulanță, operatoarea e mai preocupata de adresa exacta decit de sfaturi concrete cu ce se poate face cu pacientul până la venirea salvării. Cum naiba să dai 10.000 USD pentru un job? ce iți „iese” ca să dea pe plus? Singura explicatie e că se angajeaza numai idioti care altfel nu ar gasi nimic altceva. Si atunci… cum facem preventie / ingrijire / salvare cu astfel de oameni?
P.S. Daca pentru ambulantieri e 10.000 tariful, pentru un doctor sau asistenta cit s-o fi percepind la angajare?
Am lamurit-o la radio: se platesc intrarea in sistem, salariul asigurat, sporurile, pensia mare.
Cea mai gravă boală-i viața! Se transmite doar sexual și se vindeca doar prin deces! 😂
Cu câțiva ani in urmă, in urma unei programari mă prezint primul pe data de 1 la un laborator pt. analize. Receptionera mă întreabă pt. ce am venit, eu apuc să-i raspund că pt. analize, dar ea mă intrerupe și-mi spune că nu mai sunt fonduri! 🙂
Bună dimineața,
obisnuiesc sa urmăresc indicele de calitate a aerului la noi și în restul Europei. Aici vad AQI 80 iar la mulți altii e între 20 și 40. La ce speranța de viață la naștere în Ro ne putem aștepta, ma intreb?
Intai trebuie sa cautii medicii buni cu lumanarea. Dupa ce i gasesti este evident tarziu ! Dar sa nu disperam si sa ne pregatim sufleteste intre timp, sper sa nu avem ghinion. Aste este parerea mea, cu speranta traim.
Inițial prin prevenție se înțelegea luarea tuturor măsurile necesare pentru a evita apariția unor stări patologice. Într-un sens mai larg, măsurile includ și terapiile preventive care pot limita progresia bolilor. Prin anii ’80, a inceput să se facă distincție între cele 3 tipuri de prevenții: prevenția primară – care are ca scop promovarea sănătății și evitarea riscurilor pentru sănătate, înainte de apariția bolii; prevenția secundară – care se face pentru a depista bolile în faza incipientă, asimptomatică; și prevenția terțiară – care are ca scop oprirea sau întârzierea evoluției bolii spre complicații. Mai nou, a fost dezvoltat un nou concept, cel de prevenție cuaternară, concept inițiat de un medic de familie din Belgia, dr. Marc Jamoulle. WONCA (Organizația Mondială a Medicilor de Familie) definește prevenția cuaternară ca fiind acțiunea de identificare a pacienților cu risc de supramedicalizare și de a-i proteja de noile metode invazive, sugerându-i care intervenții sunt acceptabile din punct de vedere etic.