În anii 2000-2004, era un deliciu să filmezi/fotografiezi limuzinele care-i aduceau pe şefii PSD la şedinţe. Aşa colecţii de herghelii cromate nu văzuseră românii, laolaltă, nici în fimele americăneşti.
Dădea prost – într-atât de prost încât, exasperat, Adrian Năstase a aranjat împrejmuirea parcării Guvernului cu un gard de tablă, înalt de vreo doi metri. Limuzinele erau ascunse în spatele acestuia.
Lui Adrian Năstase nu-i plăcea presa – şi, mai ales, nu-i plăcea ce vedea presa la PSD: ipocrizia unor politicieni care compătimeau din rărunchi, social-democraticeşte, cu boborul, răsturnaţi în perne de catifea şi piele, în spatele geamurilor fumuri.
Au trecut 6 ani. Traian Băsescu, simpatia jurnaliştilor din campania electorală anti-Năstase, urăşte acum presa chiar mai mult ca Năstase.
Duminică seară, preşedintele şi-a chemat pedeliştii în fortăreaţa de la Snagov, apărată de pădure, lac şi SPP. I-a adus undeva unde presa să nu-i poată vedea, auzi, asculta, judeca. Nici măcar curtoazia celor 3 minute de ilustraţie de la începutul întâlnirii n-a oferit-o presei.
Dar toţi aceşti politicieni au intrat în fortăreaţă pe singurul drum posibil, printre jurnaliştii ţinuţi în spatele gardului.
Toţi, nimic altceva decât politicieni care compătimesc din rărunchi, popular-democraticeşte, cu boborul, răsturnaţi în perne de catifea şi piele, în spatele geamurilor fumurii. Mulţi dintre ei, aceiaşi din 2000-2004.
Şirul de limuzine care a intrat în Palatul de la Snagov n-a fost văzut de români nici în filmele americăneşti cu mafioţi.
Filmele acelea sunt, totuşi, ficţiune. Realitatea e mult mai dură.
11 comentarii Adaugă comentariu
Problema e alta: cum facem să schimbăm lucrurile? De unde pornim? Mi-e şi groază să mă gândesc că au murit atâţia romani la revoluţie doar ca să schimbăm un dictator cu alţi dictatori – fie ei şi mai făţarnici.
Eu recunosc, sunt un laş: termin anul acesta facultatea (6 ani de bătaie de joc de care sincer n-o să îmi fie dor) şi îmi caut o specializare dincolo de graniţe. Ca să îmi fie mai bine mie, ca să îmi permit să mă întreţin şi să îmi fac o familie care să traiască aşa cum se cuvine. Ca sa fac un ban cinstit şi să nu am nevoie de şpăgi şi atenţii pentru a avea ce pune pe masa.
Eu o sa plec, dar ceilalţi?
Aşa-i, bătrâne. Unele lucruri nu se schimbă. Demagogia e aceeaşi, personajele (puţin) schimbate.
Ponta de ex. Mare pesedist mare. A înfierat traseismul de ne-a speriat pe toţi. Ori acum când fenomenul se petrece invers, discursul de inchizitor a revenit la vrăjeala tradiţională: http://exasperat.wordpress.com/2010/06/07/lasati-jitiile-sa-vina-la-mine/
Aşa-i, bătrâne. Unele lucruri nu se schimbă. Demagogia e aceeaşi, personajele (puţin) schimbate.
Ponta de ex. Mare pesedist mare. A înfierat traseismul de ne-a speriat pe toţi. Ori acum când fenomenul se petrece invers, discursul de inchizitor a revenit la vrăjeala tradiţională: http://exasperat.wordpress.com/2010/06/07/lasati-jitiile-sa-vina-la-mine/
Basescu a venit in Logan,, vulpoiul :))
Sigur că da! În ce boschete s-a dat jos din Merţanul ăla blindat şi a urcat la volanul Loganului de la SPP? Că dacă vroia să fie populist până la capăt, venea cu Dusterul ăla roşu al lui. Sau n-are bani de motorină, pentru că şi-a donat salariul săracilor?
Exagerezi voit. Am vazut destule loganuri. Ce-i drept si masini straini. Dar predominau loganurile. Oricum nu am avut rabdare sa m uit chiar la tot. Deh…nu mai servesc irealitatea si a3 mai mult de 5minute pe zi. Dauneaza la sanatate.
Catutzi – a făcut cineva o numărătoare. Au fost 22 de Loganuri (cu tot cu al preşedintelui). QED.
Vlad, cred ca te inseli. In perioada 2000-2004 a existat un curent pornit de la Adrian Nastase de stimulare a consumului din productia interna.
N-am nimic cu nimeni dar eu imi amintesc ca Adrian Nastase a circulat (cel putin 2 ani inaintea alegerilor) cu Leganza. Care nu era chiar o masina romaneasca dar era matusa Matizului.
De acolo i-a venit probabil si ideea cu matusa Tamara
Moise, crede-mă că nu mă înşel 🙂
Nu stiu cum sa ma simt mai degraba-trista sau furioasa ,umilita sau jignita?!Cred ca raman la sentimentul de tristete ca nu mai iubesc Romania!Nu mai simt nimic pentru tara asta!Este ca si cum as fi fost mult timp indragostita nebuneste de un barbat si intr-o zi m-am trezit,m-am uitat la el si nu am mai simtit fluturasi in stomac.As vrea sa plec dar nu pot.Sunt cu lanturi legata aici.As vrea sa fug,sa las totul si sa traiesc intr-o tara in care sa fiu lasata in pace sa ma bucur in liniste de copilul meu, de sotul meu, de natura ,de fiecare mica intamplare care imi poate aduce bucurie.Cred insa ca voi muri trista!Iertati-ma ,azi sunt depresiva.Asa mi se intampla cand ma intorc din strainatate.Apoi ma obisnuiesc cu raul pana la urmatoarea plecare.Frumoasa Barcelona!