Hai ai noştri!

Cică doi amici priveau de pe malul unui lac o cursă de caiac-canoe. Apare o primă barcă.

– Bă, mă-ta-i curvă, bă! strigă unul. Vâslaşul le aruncă o privire şi-i dă mai departe.
– Vâsleşte, bă, dacă nu ţi-a plăcut cartea! face al doilea.
– Cretinule! strigă primul, de la revedere.

Apare o a doua barcă.

– Bă, ce faţă de dobitoc ai! Vâslaşul se uită o clipă, apoi îşi vede de treabă în continuare.
– Papagalule, vezi că ţi se-nvârte lanţul la Titanic!
– Vezi să nu dai în gheţar, fraiere! face amicul nr. 1.

În fine, a treia:

– Băăă, ce muian de oligofren ai, ce proastă-i mă-ta! strigă, din nou, de pe mal, unul din băieţi.

De data asta, vâslaşul răspunde: Ba mă-ta-i proastă, imbecilule! Poate vin la tine!

La care amicii: Bă, ăsta-i de-al nostru, bă!

Apoi, în cor: Hai România, hai băieţii!

Mi se pare că anecdota asta descrie perfect jmekeria căţeilor care, când nu-i asculţi/nu-i înţelegi/nu-i bagi în seamă, te chelălăie în toate felurile – dar se răstoarnă cu burta-n sus când te-apropii de ei pentru o mică explicaţie.

Şi nu vorbesc despre câini, ci despre jigodii.