Tunguştele dlui preşedinte

Recent, preşedintele României a declarat că, în 2011, deficitul fondului de pensii va fi de 3,6 miliarde euro, „ceea ce înseamnă valoarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă”. Dl. Băsescu a insistat că această diferenţă trebuie redusă, cumva, pentru ea va reprezenta cea mai mare parte a deficitului convenit cu FMI pentru anul viitor – 4,4% din PIB (5,2 miliarde euro).

Perfect de acord cu dl. Băsescu. Aşa nu se mai poate. Mă bucur şi că preşedintele a aflat, în sfârşit, că fondul de pensii e pe deficit – şi că acesta creşte. Mai bine mai târziu decât niciodată.

Sigur, fondul de pensii în România este pe deficit nu de ieri, de azi, ci din 1995 încoace (poate-i dă cineva şi dlui Băsescu buletinul periodic al Institutului Naţional de Statistică, ce naiba).

La fel, şi Traian Băsescu nu e preşedinte de ieri, de azi, ci deja de 6 ani. Te poţi întreba cum de nu s-a prins până acum că ceva e în mare neregulă pe ici, pe colo.

Dar, de! poate că preşedintele a avut aşa, o fulgerare cerebrală, o revelaţie economică, o epifanie bugetară. Bine că i-a ţinut capu’ la aşa o bruscă deşteptăciune, la Tunguska asta intelectuală.  Să-i dea Dumnezeu sănătate şi la mai multe tunguşte, ce să spun. Şi să i le dea la timp, că asta-i foarte important. De exemplu – şi fără legătură, normal – ce bine ar fi fost să se prinză şi domnia sa că, atunci când se certa cu premierul Tăriceanu pe creşterea salariilor profesorilor cu 50%, în toamna lui 2008, premierul avea dreptate – chiar nu erau bani pentru asta. Dacă mai ţineţi minte, preşedintele a promulgat ostentativ legea aceea, în ciuda tuturor avertismentelor, spunând că, dacă în România s-ar ajunge la neaplicarea unei legi, atunci România n-ar mai putea fi considerată un stat de drept.

Sigur, legea n-a mai fost aplicată. Dl. Băsescu a avut (din nou) dreptate. El ştie cel mai bine.

N-aş vrea să credeţi că am ceva cu dl. Băsescu. Doar fac şi eu nişte constatări. Iată, constat că în 2008, ca şi în 2009, dânsul avea lucruri mai importante pe cap decât fleacul cu situaţia economică. Veneau alegerile şi asta, se ştie, întunecă mintea oricărui politician – se vede treaba că dl. Băsescu este, şi el, un politican ca toţi ceilalţi (char dacă cei care pun bănuţ deoparte să-i facă statuie nu pot să-şi imagineze aşa ceva).

Acum, gata, s-a terminat cu alegerile. În sfârşit, după 6 ani de mandat, preşedintele Băsescu se poate concentra asupra unor aspecte secundare, cum ar fi economia României. Pe partea economică – aşa cum ar spune un fost amic de pahar al dlui Băsescu – situaţia e gravă şi prezintă umflături urâte – de ceva vreme, deja. Printre aceste bube, şi bubiţa cu deficitul fondului de pensii, care nu mai poate fi suportată – bine c-am ajuns şi aici, după 15 ani de deficit, că nu ştiu cât mai rezistam fără să ne scărpinăm.

Ce e de făcut, preşedintele încă nu s-a lămurit. O variantă ar putea fi oprirea imediată şi definitivă a plăţilor către pensionari. Asta ar rezolva, fără îndoială, toată neplăcerea cu deficitul.

Dar, aşa cum se întâmplă în Univers, nu poţi acţiona în vreun fel fără să provoci o reacţie în altă parte. Dacă pensionarii n-ar mai fi plătiţi, s-ar elimina deficitul, dar asta ar provoca, fără doar şi poate, o gravă criză de locuri de veci.

Asta ne mai trebuie acum. Vedeţi şi voi ce caniculă e afară.