Dragoş Bucurenci, prietenii săi şi toţi cei care simt că datorează ceva unor oameni pe care nu i-au cunoscut niciodată aprind lumânări în Piaţa Universităţii, în fiecare an, pe 22 decembrie, la 8 seara. „Nu e nici flashmob, nici marş, nici protest. E doar o comemorare„, spune Dragoş pe blogul lui.
Ar trebui să ne întâlnim foarte mulţi dintre noi acolo, luni seară, la Fântâna de la Arhitectură. În aceste vremuri în care aproape toţi trăiesc încrâncenat pentru ei înşişi merită să ne amintim că, într-o noapte halucinantă de acum 19 ani, câţiva şi-au adunat curajul nebun de a striga împotriva răului, pentru noi toţi ceilalţi. Că au învins, că au pierdut, că au fost eroi sau doar inconştienţi… putem pălăvrăgi la nesfârşit, de pe margine. Ei au făcut atunci ce tuturor celorlalte 22 de milioane le-a fost frică să facă. Le datorăm acum inclusiv dreptul de a vorbi ce vrem despre ei.
Haideţi.
25 comentarii Adaugă comentariu
Le datoram totul acestor „frumosi nebuni”! Revad imaginile in fiecare an si mi se face pielea de gaina imaginindu-mi cum au infruntat gloantele represiunii. Cum au invisn. Sau cum au murit.
Daca tot vrem sa comemoram de ce nu am face-o in ziua (seara) corecta, pe 21 decembrie? Ca sa ii aducem si pe cei care s-au trezit pe 22? Sau ca sa nu ne ciocnim de cei 4000 de „mosi”?
De acord, dar pe 21 seara la Universitate. Atunci a fost marele sacrificiu. Pe 22 seara era doar zona de tranzit. Cati ani are Bucurenci?
Bun… Cum să vă spun… n-aţi citit mai sus? „putem pălăvrăgi la nesfârşit, de pe margine”. Hai să ne certăm acum, în care zi era cel mai bine să fi făcut un gest atât de simplu. Nu vi se pare foarte tristă controversa?
citeam si anul trecut pe blogul tau …. am citit atunci si pe blogroll multe alte posturi care intr-adevar m-au facut sa retraiesc momentele … insa aici ai dreptate … unii nu mai sunt … si nu suntem decat noi vinovati ca nu ne mai gandim la ei … te rog aprinde si din partea mea o lumanare … si imi pare sincer rau ca nu pot sa vin si eu cu voi
da, shi eu regret ca nu pot ajunge……e un minim omagiu pe care nu-l pot onora, dar sper ca or sa simta totzi cei care vor fi acolo ca sunt shi altzii alaturi de ei
la revolutie aveam 16 ani si vroiam sa merg in piata universitatii sa ma bat cu balaurul. daca stam de vorba acum se datoreaza unui prieten care pe 15 decembrie 1989 m-a luat la el la tara „sa taiem porcul”. am un prieten mort, unul care a ramas fara un picior si o colega de clasa care a ramas pe viata intr-un carucior cu rotile. pentru cei care au pierdut pe cineva drag sau pentru cei care au avut de suferit fizic de pe urma revolutiei sau a inconstientei lor de moment, comemorarea indiferent de momentul ales inseamna tristete iar in cazul multora dintre ei (noi) deznadejde, revolta, indignare. ce lume hada s-a ridicat pe sperantele acelor zile. cei care au organizat represiunea ordonata de ceausescu sunt sau au fost bine mersi. cei care il pupau in cur pe ceausescu sunt sau au fost pe cai mari. aduc coroane de flori, organizeaza manifestari de comemorare. cata ipocrizie! cata ipocrizie! ce scarba imi e! si cand ma gandesc ca acum 19 ani injuram de mama focului ca pe 21 seara nu aveam nici un tren sa ajung in bucuresti. plangeam de nervi in gara din targu magurele.
o sa vin diseara sa aprind o lumanare la fantana si la sala dalles.
haideti sa comemoram fara ranchiuna, fara a arunca cu oua sau cu monede.
Bine zis. Haideţi să comemorăm fără să revendicăm nici data, nici dreptul exclusiv de a comemora. (Dar eu chiar fără un pic de ranchiună nu pot…)
Comentariul anterior nu continea nici ranchiuna, nici saminta de cearta sau controversa, nici revendicarea unui drept exclusiv. Exprima („de pe margine” – cum scrie cineva, „de pe margine, astazi, dupa 19 ani” – sic! – adaug eu) o tristete mai greu de explicat. Si un dezgust pe masura. Mergeti acolo, e bine sa va duceti. Si intrebati-va de ce nu ati stiut ca ar fi trebuit sa va duceti ieri.
Frobenius, când ai timp poate vrei să citeşti aceste articole: http://amardezi.blogspot.com/search/label/1989
Frobenius, unii aprind lumanari in fiecare zi in sufletul lor dar asta e o chestie pe care de pe margine nu ai cum sa o intelegi….esti prea incrancenat pe data desi timpul are putina imprtanta…iar pentru cei ce nu mai sunt cu atat mai putin…problema ta si a altora este ca nu mai vedeti padurea din cauza copacilor…fa si tu pace cu lumea si o sa vezi ca o sa iti fie mai usor
tre sa fiu atent ca la tine pe blog vazui ca e lumea cu (lupa) ochiu’ pe comentarii…vazui ca mancai o litera insa nu ma lasa sa mai editez …:) peace man
http://amardezi.blogspot.com/2007/12/16121989.html
ei da. cu asta m-ai dat gata. imi placea cum scrii si de aia intru zilnic pe blogul tau. dar cu asta m-ai castigat definitiv…nu le-am vazut pana acum. super super text.
sa traiesti si sa mai scrii
Sorin, vezi că-s mai multe artile acolo pe tema Revoluţiei, poate-ţi plac şi celelalte 🙂 Şi mulţumesc.
@someoane: Am citit, iti multumesc! Desi cronologia este explicita lipsesc doua zile. 21 si 22. Asa se vede de la mine.
@BDan: Padurea nu mai este ce a fost. Cu atit mai putin copacii. Daca nu ma crezi il poti intreba si pe Bucurenci 🙂
@tuturor: pace cu lumea si… cozonaci!
Frobenius, cu plăcere 🙂 Sunt toate zilele, între 16 dec-26 dec, cu excepţia zilei de 18 decembrie. Am şi explicat atunci, într-unl din comentarii, de ce n-a existat o postare pentru data de 18 decembrie.
Dă o căutare pe blogul respectiv după „1989”, că ăla a fost label-ul.
le-am devorat…
si apropos de topic. am fost asta seara in piata asa cum mi-am propus si cum am promis. te apuca plasul. plin bulevardul de oameni. dar goala piata. am stat 30 de min. un grup de pusti la fantana, un cameraman de la tvr la troita, eu si inca un trecator la inter in fata. atat? da. pe 22 seara? da. sa ne fie rusine. RUSINE.
ce treaba au romania pe 22 seara de nu poate veni sa aprinda o lumanare? sau sa vina sa se bucure pur si simplu pentru ce are in clipa de fata? am pierdut libertatea de a ne bucura? sau am devenit extrem de nesimtiti?
pacat
De ce sa comemoram pasnic? De ce pasnic? Ce e aia „pasnicie”? De ce sa nu facem o comemorare egala in intensitate cu moartea? A, vreti sa spuneti „sa comemoram bleg, neimplicat, balos”…Sigur. Asta putem face, ca asta am facut mereu.
As vrea sa comemorez in asa fel incat sa fie clar ca nu ma las.
@bradut ca nu te lasi sa …….? si pentru cine sa fie clar? eu si cei care am fost acolo am comemorat aseara pe cei pe care ii stiam si pe cei pe care nu-i stiam asa balos cum spui tu. tu ce ai facut? iar despre trairile vietii nu stiu cum sa ma exprim ca sa nu fac din blogul lui vlad un fel de Zabrauti asa ca n-o sa mai spun nimic.
1. Scuze pentru „a”-ul suplimentar (acum am observat); il declar nul. Public si oficial.
2. Exista acele doua zile dar… sint vazute din alt unghi (ca sa nu spun ca sint din alt film).
3. „A comemora” trimite gindul la un eveniment trist (?). Cine-si doreste sa fie trist? Parafrazind un mare ginditor: mai bine sa fii vesel decit trist. La circul cu „mosi” s-au adunat 4000 de oameni. Qed.
4. Gata. V-am plictisit destul. Multumesc gazdei pentru rabdare!
Mordechai imi spunea pe blogul lui , ca tinerii curajosi din Bucuresti si din tara nu s-au dus sa moara , asta au gasit acolo , moarte si gloante . Cu cit ma uit mai mult la imaginile de la Revolutie , cu atit ma gindesc la absurdul situatiilor create atunci , cind companii intregi de soldatii s-au macelarit unii pe altii , pentru ca armata romana , avea si are, cred , o problema , comunicarea .
plecatdeacasa.blogspot.com
Este mult sange nevinovat pe metru patrat in Romania. Calcam peste el cu nonsalanta, cu neobrazare si uitam prea repede jertfa eroilor.
Nu ne cinstim eroii, suntem ingrati, nerecunoscatori si de asta nu ne ajuta Dumnezeu. Sa fim piosi si smeriti in fata curajului romanilor adevarati , sa ne regasim demnitatea pierduta prin isorie si Dumnezeu isi va intoarce fata spre noi.
Toti care scrieti,care va amintiti,care a-ti sperat,carora pe atunci va ieseau lacrimi din ochi si inima din piept,daca sunteti multumiti la ce viata s-a ajuns,va felicit si va urez tot binele,daca nu va place,dati un gand pios celor care au crezut ca e revolutie nu inscenare.Dumnezeu sa-i odihneasca.Si macar voi sa fiti uniti in cuget si-n simtiri.Atunci a fost gaurit steagul,acum e gaurita Tara.
Cei care am iesit atunci nu numai ca uram comunismul, minciuna si ipocrizia in care ne obliga sa traim, dar speram sa nu mai auzim niciodata de el. D.Bucurenci care isi schimba opiniile dupa vant, scria in 2007 ca nu trebuie sa condamnam comunismul deoarece in Romania s-a aplicat o varianta gresita, deviata de la marxism.Mersi! O gresala care s-a lasat cu tot atitia morti ca in al Doilea Razboi Mondial. Si China, si Cuba si Coreea de Nord au gresit varianta. Cu ce drept vine Bucurenci asta sa puna lumanari mortilor mei, tovarasilor mei ??? Mai bine vine Dascalescu,mai bine tot CPexUL, decit tinerelul asta obraznic, infipt,fripturist si oportunist. Intre el si Iliescu il prefer pe Iliescu.E sincer.