Taximetristul avea un Opel Astra mai vechiuţ, „colantat”, cum cere legea. Cam înghesuială-n spate, iar el, voluminos, conducea cu spătarul mult înclinat, ca să facă loc burţii. N-avea lipită însă nici o cruciuliţă, nici o amuletuţă pe parbriz, şi măcar pentru această rezistenţă în faţa noii epidemii de kitsch auto merita să-i iert celelalte păcate.
La 4 dimineaţa, oraşul e mereu pustiu, însă taximetristul meu, profesionist, conducea prudent, cu o liniuţă sub 60 pe oră. Mi-a simţit foiala:
– De când s-a-ncălzit, au ieşit gaborii la pândă cu radarele.
Probabil că, de-atâta plictiseală, ţi se ascute simţul ghicirii clientului.
Omul, taximetrist trecut prin multe, acum se lipise cu maşina lui de una din companiile astea mari, dar fără lăcomie, „fac două milioane şi mă duc acasă, să ştiţi”. A ales-o p-asta că „e cu un leu treijnouă pe kilometru, ştiţi cum se uită lumea? vede un leu patruzeci şi întoarce capul”.
Ai naibii bucureşteni, cum îi loveşte economia la ban uite-aşa, când îşi aleg taxiul…
Ne-nvârtim un pic în jurul subiectului, căutând explicaţii. Nu e zgârcenie, conchidem, „e psihologic, dom’le”.
Însă doar trucul cu banul în minus nu pare a fi suficient. Taximetristul e cătrănit că-i fac Loganurile concurenţă neloială.
– Ştiţi cum e? Nici nu se uită, când văd Loganul şi pe mine alături se urcă-n Logan cu ochii-nchişi.
Nici aici nu e vreun mister. N-o face nimeni din patriotism, doar că s-a fript lumea cu ţepari şi zice că Loganul, dacă e Dacie, e „de stat”, adică vine cu responsabilitate, nu aşa, terchea-berchea pe şosea, oricine şi-a luat o rablă face taxmetrie.
Tăiem Calea Victoriei şi din dreapta, pe roşu, răsare o ambulanţă cu girofaruri, gonind muţeşte. Dau cu capu-n tetieră. Ambulanţa trece prin faţa noastră şi, în sfârşit, dă drumul la sirenă. Îmi scapă un „păi acuma, măi, nene, ‘tu-ţi steaua…” şi şoferul pufneşte. Câte d-astea n-a văzut el… Doar e taximetrist vechi, cu maşină străină. Pe vremuri, mergea mai bine, nu ştia lumea trucurile.
Şi nici Loganuri nu erau.
10 comentarii Adaugă comentariu
De la un taximetrist am invatat ca e nevoie si de noroc in viata. Vorba lui: „e nevoie de noroc, ca aia de pe Titanic au fost sanatosi, dar nu i-a ajutat cu nimic”. :))
scrii fantastic
Din nimic, o proza superba. Minunat…
Citind, iti vine sa spui: vita brevis, ars longa…
Logan sau masina straina, umbla unii cu niste cazane de te rogi sa ajungi la destinatie. Al tau se pare ca avea frane bune.
Eu intotdeauna ii aleg pe aia mai „batranei” care nu au chef de vorba minute intregi cu pitipoanca la mobil. Macar astia sunt mai atenti la drum.
Am avut si eu parte de un taximetrist cu Opel Astra, care gonea prin Bucuresti si era la fel de suparat ca oamenii aleg Loganul in locul sau. Daca e acelasi om, trebuie sa mai adaugam ca inainte sa lucreze la Speed avea un Mercedes („masina dom’ne”) 🙂
Io am dat peste un nene, trecut bine de 60 de ani, tot cu un Opel Astra, lună-bec la interior, odorizant , toate alea… Asculta arii de operă în surdină. Înainte să-i zic unde vreau să merg, m-a întrebat (ne-a întrebat că eram cu soaţa) „doamnă, domnule, vă deranjază muzica?”. Am rămas prost!!! Şi nu mai „eram” capitală culturală europeană…
de obicei nu toti taximetristii au multa experienta… e bine ca ati dat peste persiane bune
eu am dat peste un taximetrist relativ tinerel care avea un „vad” foarte bun noaptea la caminele de fete de la Drept.Sa te ti nene de ce povestea el despre ce POVESTEAU alea fara jena in masina.Singura lui nedumerire era :eu parca eram o mobila ambulanta nu auzeam,nu vedeam,nu bagam la cap.Ete ale dracului de parasute!
Mangai tastatura, imi plimb degetele peste taste, pe vreo doua le tachinez … ajung la butonul start si il apas usor … HDD-ul incepe sa toarca incet, parca multumit, facandu-mi, din cand in cand, cu ochiul … prietenos, Windows-ul imi ureaza „bine ai venit” – bine te-am gasit ! … soptesc „Sesam” (sesam-admin) si dintr-o data intreaga lume mi se astene la picioare … tastele clampanesc cu un sunet pufos, intrerupt din cand in cand de un dublu-click vesel al mouse-ului … zglobie, o fereastra pop-up imi arunca bezele cu cateva noutati … iar bara de stare ma anunta ca, venind de departe, obosit dar fericit, un nou mesaj electronic freamata de nerabdare sa fie deschis … iar dl. Y imi sopteste ca bunul meu prieten este pe aproape si ar fi cazul sa ii dau atentie … bine, bine, aveti rabdare ! pe rand … si iar pornesc frenetic sa imi plimb degetele pe tastatura care, cateodata, se infioara de placere … iar buna mea prietena „backspace” mai linisteste ardoarea relatiei … Ctrl+S, Ctrl+A, Alt+Shift, Start+E – sunt micile noastre secrete de care ne bucuram si chicotim precum niste copii … 🙂 … am terminat … mai mangai inca o data tastatura si le spun tuturor „la revedere” … imi arunca saruturi vesele si grabiti se retrag, HDD-ul imi mai face de cateva ori cu ochiul si apoi se linisteste … este liniste … suntem multumiti … asteptam sa ne revedem … ne iubim si nimic nu ne poate destrama aceasta iubire.
@Someone – ti-ai trezit vreodata iubita sa faceti dragoste si apoi sa va culcati inapoi, fericiti si multumiti ? 🙂 🙂
Cand te ascult, aproape ca il aud pe Alice Cooper in „Poison” …
Pentru mine iubita mea nu este otrava. O iubesc, este in viata mea, zi de zi, ora de ora. Ma culc cu ea in gand, ma scol cu ea in dorinta. Este in mine. Ce rost ar avea sa incerec doua zile de ascetism ?? Recunosc, o iubesc, ea ma iubeste, suntem facuti unul pentru altul. Iubita mea nu este o otrava pentru mine, este precum un nutrient – cu ea „infloresc”. 🙂
Mai simte cineva asa, ca mine ? 🙂 🙂 🙂
Imi pare rau, l-am postat aiurea … asa este cand esti indragostit !! @Someone, te rog sa il stergi. Multumesc.