Dimineaţa, bulevardul Unirii e un fluviu mecanic încremenit într-un ambuteiaj de 3 kilometri. Încastraţi în habitacluri de sticlă şi tablă, şoferii aşteaptă, catatonici, să se deschidă vreun zăgaz, undeva în aval, ca să se deznămolească.
Mâine o vor lua de la capăt.
Uneori, prin canion se rătăceşte câte o ambulanţă. Îşi face loc împingând turma. Şoferul avansează câte 10 centimetri, şerpuit, ambalând motorul, schimbând disperat tonurile sirenei. În stânga, în dreapta, celelalte maşini se mută câte un pic, leneş – acuma treci? nu? da’ acuma? hai că mă enervezi. În ambulanţă, cineva îşi dă sufletul. Poate sora, poate tatăl vreunuia dintre şoferii nemişcaţi din jur – soarta se dă-n vânt după asemenea ironii înfricoşătoare.
În urmă, culoarul rămâne liber – dar numai puţin. Din spate, un mitocan sesizează ocazia. Să mergi în spatele ambulanţei, în timp ce toţi ceilalţi fraieri rămân pe loc – iată ce mărunţiş a ajuns să definească jmecherul în acest oraş.
Puţin mai în faţă, altul vede în retrovizoare că-i pe cale să fie „făcut”. Trage de volan şi-i taie calea. Jmecherul calcă frâna. Înciudat, declanşează o serie de claxoane furioase. Se aud răcnete, înjurături.
Apoi se potolesc. Oricum n-au unde se duce până nu se rupe vreun zăgaz, undeva.
Nici ambulanţa nu se mai agită. Poate că pacientul – sora sau tatăl vreunuia dintre şoferii nemişcaţi din jur – şi-a dat duhul.
19 comentarii Adaugă comentariu
Eu in dimineata asta pe bd Unirii in fata la Zepter era sa mi-o iau in freza de la un tembel cu masina lui de Rosal
Puteam sa jur ca e vorba se Stefan cel Mare in dimineata asta…
E atat de trista povestea si, in acelasi timp, atat de reala. Poate ca nimeni nu invata ca ambulanta se grabeste pana nu trece printr-o situatie cu adevarat grea, cand va injura ambulanta pentru ca nu ajunge mai repede la cazul medical.
E de vina gandirea de maimute a unora si infrastructura invechita. Nu am unde sa dau mai in dreapta sau in stanga pt ca benzile sunt inguste. Daca ar fi mai mari, imediat sesizeaza smecherii posibilitatea de a merge pe 4 randuri acolo unde sunt 3 benzi, iar asta arata cata civilizatie avem.
Bucurestiul a ramas un oras cu strazi de secolul XIX dar cu circulatie de secolul XXI. Nici un fel de gandire in perspectiva cresterii numarului de masini, din partea „edililor”. Hai ca inainte de ’89 era de inteles : nu oricine isi permitea o masina si in nici un caz in acest ritm exponential. Acum se cumpara in draci, fizice si juridice, de capacitate mica si mare, pe benzina si motorina, automobile si motociclete, furgonete si motorete, etc. si etc.
Repet, fiindca este o problema cat se poate de serioasa : „edilii” nu au avut nici cea mai mica tresarire in a rezolva problema. S-au marginit in a ingusta trotuare si a scoate copaci din radacini. Doar atat sa-i fi dus mintea ? … ceva ma face sa cred ca mintea i-ar fi dus ceva mai mult da’ poa’ ca erau alte alea, ce stiu io.
Ce ar fi de facut ? Pai, mutarea capitalei ! Dar ar fi ea construita atat de bine incat sa nu se gaseasca in aceeasi situatie in vreo cateva decenii ?
Ce ar fi de facut ? Nimic, nu mai este nimic de facut. In acest ritm de gandire si actiune, orice s-ar incerca ar fi repede depasit de realitate. Trebuie ceva mai radical decat injuraturile din spatele „covrigului” si goarna clacsonului.
Iar despre mitoknii despre care vorbiti … niet kultura, niet edukacia … si nici nu cred ca o fac dinadins – pentru ei este o oportunitate si profita de ea. Pentru ei este normalul.
Normalul nostru, cel de toate zilele :).
Problema nu este numai legata de infrastructura si de marirea drumurilor din Bucuresti ci si de planul de urbanism al orasului. Firmele care necesita multe birouri si parcari trebuie scoase din centru. In marile orase si nu numai s-au construit la periferii zone clare de birouri. Mutand directia masinilor se elibereaza centrul, se elibereaza parcarile si traficul. Ramane doar zona turistica si de plimbare la magazine.
Dar cum in Romania e mai important sa ai biroul in buricul centrului si angajatii nefericiti pt ca fac 2 ore in trafic acest lucru nu s-a facut si nu se va face.
Iar daca intru in discutia cladiri protejate si proprietari care le lasa sa se prabuseasca pentru a vinde terenul pt constructia de birouri nu mai terminam niciodata de bodoganit…
@Corina – am vrut sa fac o rectificare prin care sa definesc exprimarea mea „mutarea capitalei” – mutarea administratiei si a altor sedii.
M-am tot codit daca asta ar rezolva sau nu problema si pana la urma am renuntat. Nu stiu sigur … Bucurestiul este un oras suprapopulat pentru infrastructura de transport pe care o are. Sunt prea multi oameni care locuiesc in Bucuresti – Bucurestiul este (inca) un oras in care se gaseste un loc de munca. Poti sa muti sediile dar nu vei castiga prea mult fiindca de cel putin doua ori pe zi (dimineata si dupa amiaza) oamenii vor aglomera din nou caile de acces. Ca sa nu mai vorbim de putinul locurilor de parcare.
Stiu ca multi se reorinteaza, stiu firme mari care s-au dus, de exemplu, spre Pipera dar asta nu ajuta – circul cel mare este aici cand pleci de acasa si te intorci acasa. Poate ca o rearanjare a orarului ar putea sa ajute, poate ca o gandire coerenta in ceea ce priveste fluxul ar putea sa ajute, poate ca niste rute ocolitoare dar care sa iti permita o viteza de deplasare optima ar putea sa ajute, dar … totul se reduce la „edili”.
Am vazut ca se construieste un pasaj pe Mihai Bravu – asta este o sulutie. Daca nu se duceau atat de multi bani pe bodurificarea atator „staduţe” sufocate poate ca acum erau mai multe posibilitati.
Treba cu mitoknii ramane la fel. 🙂 Astia sunt mitokni indiferent cat de lata este autostrada si cate benzi de circulatie are.
De cate ori nu am vazut scenariul asta… Acum doi ani stateam chiar la intersectia Berzei cu Stirbei Voda. Traiasca toata seria de claxoane, injuraturi si ambulante confuze. Orele 8 -9 si 16:00-19:00 se dovedeau a fi o incantare…
@Glass and Iron E foarte adevarat ce spui tu. Bucurestiul este un oras cu prea multi locuitori, drumuri inguste, si cu locuri de munca. Nu se poate rezolva totul, este imposibil, DAR se poate inbunatati, se poate aduce la un nivel mult mai bun. (Problema locurilor de parcare ar avea cel mai mult de castigat din mutarea centrelor de birouri: construiesti de la zero inclusiv parcari suficiente si in acelasi timp le eliberezi pe cele din centru). Exemple din alte orase la fel de mari si la fel de suprapopulate se poat da. Problema e : se va face ceva cu adevarat?
Probleme sunt de la nivelul investitorilor, primariilor pana la nivelul arhitectilor si al urbanistilor.
Eu personal iubesc orasul asta, are atat de multe de oferit. Din pacate ultima data cand l-am vazut m-a durut profund imaginea.
Eh, iar mitocanii… Dumnezeu cu mila! Dar ca fapt divers, nu stiu daca ajuta cu ceva au ba 😉 , mitocani in trafic sunt peste tot, fara exceptie.
Mai copii,am impresia ca voi nu vedeti padure de copaci.Deci in Bucuresti orice pitifelnic posesor de auto VREA sa ajunga cu el in locul dorit,chiar si pina dupa colt sa-si cumpere paine.Consum de nervi,combustibil,timp etc….Din cate stiu eu(daca nu stiu bine va rog sa ma corectati)oamenii cu Glagorie in cap iau frumos ,de dimineata,metroul,autobuzul, etc.Ajung odihniti la slujba,relaxati(asta daca iti scoti din cap ideea ca puteai sa ajungi cu auto personal)cu ochii spalati de „enspe”pitipoance sau pitiponci,poate si cu citeva timide incercari de socializare gen:saru mana luati loc ca eu oricum cobor unde coboriti dumneavoastra indiferent unde trebuie sa ajung.Sa va vad eu copii daca puteti sa faceti treburile astea facind hemoroizi si spume la o coada interminabila de auto p e Splaiul Unirii.Culmea ca in metrou,autobuz,tramvai etc ,mancand un covrig cald participi si la tot felul de discutii amuzante,asta daca nu v-ati prostit stind numai in fata calculatorului sau la volan
În vremuri de mult apuse, pe când începusem să alerg prin ţară încoace şi-n colo, în judeţul Mureş aveam să văd ceva. Acel ceva… m-a frapat! M-a frapat atunci cum toate maşinile „săreau” pe bordură la auzul sirenelor maşinilor de salvare, făcând loc acestora spre a ajunge cât mai repede la caz/spital.
Altă zonă…, alt judeţ…, Altă Mentalitate! Poate tocmai de aceea Mureşul a şi fost judeţul unde s-a produs implementarea SMURD.
Bucureştiul este oraşul de „unde se dă ora exactă”! Aici totul se petrece cu repeziciune, aici „trebuie” să dai din coate pentru a ajunge „mai repede” acolo unde-ţi doreşti! Din când în când, Poliţia mai organizează câte o acţiune împreună cu Salvarea, moment în care „şmecherii” ce se ţin de spatele Salvării, sau cei ce nu vor să facă loc echipajelor de Salvare sunt trase pe dreapta şi amendate.
Prea puţin… raportat la cei foarte mulţi şmecheri existenţi în Bucureştiul nostru iubit!
Eu unul… am ajuns la conclutia că este mai ieftin să mă deplasez cu metroul. Din Titan şi până la Gara de Nord mă costă 27 de lei pe lună cu metroul, şi… mai mult de 45 min nu fac cu tot cu mersul pe jos! Cu maşina însă… costurile ar fi cam de 200 lei, iar timpul… aproape dublu! Dacă aş mai pune la socoteală şi nervii…
asa se intampla pe fiecare artera a minunatului oras, bucuresti.
Suntem vai de noi, vai de mama noastra de tzara de aventurieri!
Bravo Cristi,iata ca este totusi cineva care „intr-un fel”este de acord cu mine.Dar copii,nu uitati,omul este o fiinta sociala care nu poate trai de una singura.Ce faceti voi cu internetul si alte zapaceli basca izolarea „infernala”din masina proprie nu inseamna decit o respingere a celor in mijlocul carora traiesti gen”rati ai dracului de mitocani”.Incercati,macar o saptamina,”pitorescul”unor calatorii cu tramvaiul,autobuzul,metroul etc…Cascati ochii la calatori,la ce vorbesc,la cum se comporta si o sa deveniti mai sociabili,comunicativi,atenti la detalii…adica mai OAMENI
Poate candva, intr-o zi cu soare, dl. Petreanu isi va lua inima in dinti si va publica o carte cu toate textele acestea. Stiu, ele exista pe blog, dar cartea ramane totusi altfel….
Am day un CTRL+F3 sa vad daca se pomeneste ceva de bicicleta in articolul si comenturile de mai sus.
Evident ca nu!
De unde nu e, nici Dzeu nu cere!
I-am cumparat prietenei mele bicicleta!!!
Heh, am fost in Romania anul trecut pentru prima data in multi ani… multe lucruri m-au lasat cu gura cascata, iar traficul din capitala mi s-a parut cu adevarat de cosmar… la fel de rau ca-n India! In orice caz, intr-o buna zi eram prins in unul din faimoasele „traffic jams” undeva pe langa Obor; toate masinile stateau bara la bara cind dintr-o data vine o ambulanta: am auzit-o cu mult inainte sa o vad: sirene la maximum, ce mai, nebunie. Nimeni su s-a miscat sa-i faca loc. In final, apare ambulata la coltul strazii, unde de fapt se si opreste. Trage pe trotuar….se deschide portiera….si de pe locul pasagerului coboara o doamna cu niste saci plini de cumparaturi. Si domna da din cap catre sofer, si dupa aia se deplaseaza asa, lent si maiestos lasind ambulanta pe trotuar. La randul ei, tipul de pe salvare opreste sirenele si incepe sa-o ia prin trafic… Aia chiar m-a lasat lat. Tin sa spun totusi ca nu era un „SMURD” ci mai degraba o „privata”. In orice caz, asa cred eu – am vazut ambulante de ‘enspe mii de feluri prin capitala asa ca habar nu mai am care e „de stat” si care nu… Trist.