(continuare de săptămâna trecută)
Regulile sunt sfinte iar America e o ţară liberă. Liberă potrivit regulamentelor. Procedurile guvernează totul, absolutist. „Viaţa voastră suntem noi”, spun regulamentele, „şi n-o să vă lăsăm să uitaţi asta nici o clipă of your sorry-ass lives„.
Familia din Dallas, la care stau, nu-şi construieşte piscină din pricina costurilor secundare. Care sunt acestea? Proprietarii trebuie să se asigure că elimină orice posibilitate ca vreun copil din vecini să sară gardul pentru o baie şi să sfârşească cu ochii bulbucaţi pe fundul bazinului. Prea scump. Amicul Peter din Minneapolis dă o petrecere cu voci scăzute şi muzică în surdină. E ca un chef la un azil de bătrâni. Data trecută, de peste drum a fost dat un telefon la 911. Poliţia a fost informată că vecinii sunt deranjaţi. La următoarea abatere, Peter va avea nevoie de un avocat. Asta-i regula. În redacţie, Mark este reporter dar n-are voie să şi filmeze. Îi interzic regulile sindicatului. Nici producătorul nu are voie să relateze şi nici editorul nu are voie să producă. Proceduri. În Dallas, pilotul elicopterului de ştiri s-ar bucura să mă ia cu el într-un zbor, poate prindem chiar o urmărire pe autostradă, dar am asigurare? Nu? Îi pare rău, dar procedurile… În Washington, supervizoarea Jennifer debarcă din microbuzul Fundaţiei o puştoaică simpatică, urcată din greşeală în vehiculul nostru şi nu al hotelului. Sunt furios, făceam glume cu ea şi lucrurile mergeau bine, ce rost are s-o dea jos, doar avem acelaşi drum? Procedurile, Vlad, n-are asigurare să meargă cu acest microbuz, dacă avem un accident, te-ai gândit? În San Diego, o echipă de poliţie prinde un tip mic şi negricios. Cei doi poliţişti îl ţin cu faţa la perete, sub ameninţarea armelor, de la 5 metri distanţă, şi aşteaptă, minute la rând, fără nici un gest suplimentar. Ce se-ntâmplă? Îmi explică un alt gură-cască amabil: întăriri. Procedurile îi împiedică să intervină singuri. Negriciosul s-a plictisit deja, e trafic greu şi întăririle întârzie.
Însăşi ideea de a încălca regulile e un păcat capital. În Dallas, echipe de televiziune, fotoreporteri şi jurnalişti descind, într-o dimineaţă, pe peluza unui spital. S-a răsturnat o barcă pe lac, vreo 10 elevi au făcut o baie forţată. N-au nimic, dar paramedicii i-au adus pe toţi la control, că aşa spun procedurile. Aşteptăm, subiectul mi se pare cam răsuflat şi propun să-i adăugăm un pic de sare şi piper. „Hai să intrăm în spital, să-i intervievăm pe puştii ăia în salon”. „N-avem voie, e împotriva regulamentelor”, mi se răspunde cu uluire amuzată. „Şi nici măcar nu ne-ar da voie înăuntru”, mi se precizează. „O fac eu”, mă ofer, „îmi pun un halat şi iau camera aia mică, mă descurc eu, hai să încercăm, o să iasă un story mişto”. E ca şi cum aş încerca să le vând scrisori de concediere. Nici măcar nu mai râd. „Ai înnebunit, nu putem face asta. Poate vrei să te duci tu la proces, noi avem altă treabă”. Nu vreau să mă duc la proces, m-ar ucide procedurile. Puştii scapă nehărţuiţi, potrivit procedurilor. Ştirea intră, dar cele mai tari imagini sunt cu un stol de porumbei ce se-nvârt deasupra spitalului. Nasol momentul, şi nici coliva nu-i prea grozavă.
Săptămâna viitoare: „Europa din America”
17 comentarii Adaugă comentariu
Păi cum dracu’ să-ţi mai urmăreşti fericirea, în condiţiile astea? Sau, poate, asta e definiţia fericirii…
Între libertatea individului şi o societate care funcţionează, ei au ales a doua variantă. Cele două nu pot coexista.
Mi se pare de bun simţ că n-ai voie să dai buzna în saloanele spitalului cu camere şi microfoane.
Tot de bun simt ti se pare ca i-au dus la spital cu forta pe copchii aia care au cazut in apa?
Chestia cu piscina a fost cea mai tare!
Nu mă-nnebunescu după State, dar e incredibil să vezi cum merge totul ok (mai puţin zona de servicii financiare acum, hehehe) şi oamenii parcă se NASC cu proceduri. E bine şi aşa.
Păi ce să le facă, Titi? Să le dea câte o ţuică fiartă şi să-i trimită acasă?
Proceduri pentru sex au ? Ca am si eu o nelamurire: prezervativul se pune inainte de preludiu sau in timp ce… ?
Ce parere aveti despre MICROCIPAREA SUBCUTANATA, in prima faza la animale? Va anunt, pe cei care inca nu ati aflat, ca deja este OBLIGATORIE in cazul cainilor din Bucuresti.
Este in logica procedurilor de buna functionare a sanatatii publice, nu!? .. Subcutanata?!? Microcipare?!?
Imi vine sa parafrazez: ,,un pas mic pentru prietenul omului, un pas mare pentru indobitocire” (oare cat si cati s-or fi chinuit sa gaseasca replica originala ,,live”? – apropos- mi s-a parut suspecta de cand am auzit-o prima data, in scoala..)
Revenind la tema, cred ca la ,,procedurile vietii” trebuie sa se adauge una esentiala: o regula de limitare a standardizarii care sa tina seama de atributele umane: constiinta, credinta, libertate, iubire, iertare, diversitate, greseala, etc.
Daca-i luam omului posibilitatea de a gresi, rezultatul este transformarea lui in masina. Rezultatul nu poate fi decat transformarea umanitatii in societatea anticipata de Orwell in ,,1984″.
Off line: Vlade, dacă ai idee cine sunt, spune-le deştepţilor ăstora care au făcut sondajul de pe pagina ta, că nu le pot răspunde la întrebări precum în ce domeniu lucrez, de vreme ce nu au menţionat nici „juridic”, nici „legal”, nici „profesie liberală” , nici măcar „pfa” ceva, cât de cât apropiat, sau măcar „altele” şi nici nu au lăsat repondenţilor posibilitatea să scrie ei ce profesie au. Iar domeniul juridic nu este decât unul extrem de vast în România şi în care, cel puţin teoretic, se câştigă foarte bine. Bine că au menţionat agricultura, că mă gândesc eu era musai să ştie dacă stă agricultorul pe bloguri.
Iar la final, ca-n bancul cu discul zgâriat pe „Copii, vreţi să vă spun o poveste?”, nu mă lăsau să finalizez sondajul, tot repetându-mi: „Vă rugăm să completaţi şi următoarea întrebare” (cea cu răspuns de selectat, dar fără posibilitate de răspuns în ceea ce mă priveşte).
Drept pentru care mi-am pierdut timpul să le fac la nişte neprofesionişti hatârul. Dar nu mă mai prind!
Si cand te gandesti ca ai plecat din Romania – tara in care exceptia de la regula(a se citi lege) este la ordinea zilei.
Innu, o să le spun.
M-am ofticat si eu la un moment dat pe procedurile din SUA. Dupa care m-am gandit cate lucruri naspa se pot intampla in lipsa de proceduri. Da, oamenii pot fi cam fixati pe anumite chestii. Dar, sa fim seriosi, treaba cu sacrificarea libertatilor individuale despre care vorbea cineva mai sus e o mare exagerare.
Un exemplu scurt, care are ceva legatura cu procedurile, sau, ma rog, cu ideea fixa de a face mereu lucrurile „ca la carte”: prin 2000 am stat vreun an la Los Angeles si jucam fotbal in week-end cu niste greci. La un moment dat ne-am super-ofticat, pentru ca a venit un nene politai si ne-a dat afara de pe teren, ca era rezervat de niste pusti si de parintii lor. Ne-am ofticat pentru ca oamenii ar fi putut veni direct la noi, in loc sa se duca la politai, si ne-am fi inteles noi cumva – ca in Balcani. Si, ofticat cum eram, i-am povestit de treaba asta unui amic roman, stabilit de ceva vreme in SUA, iar omul m-a linistit: „E mai bine cum au facut ei. S-au dus la omul care trebuie sa se ocupe cu asa ceva. Daca erati niste derbedei si se isca vreo chestie naspa? Asa, si-au rezolvat problema si au evitat un potential conflict fara nici un fel de greturi”.
exista se pare si proceduri bune, de exemplu aia in care n-ai avut voie sa intri in spital sa iei interviuri. buna procedura, foarte buna!
unite un caz in ro ‘reaolvat’ de echipa de la o „realitate” tv. locatie: urgente. medicul: te rog nu bloca culoarul, sunt urgente, trebuie sa preluam un pacient, fa loc… Raspuns de reporter: eu intru in direct, asa ca fa bine si nu ma deranja.
decit (cum vad la stiri) sa mori cu zile trimis de medic acasa ca ‘nu ai nimic’, preferabil anumite ‘proceduri’.
ca iti pare tine ciudat.. e din cauza ca ai crescut intr-o romanie unde bunul apare doar daca „te cunosc si iti fac o favoare”, tupeul e considerat intelepciune si mojicia ceva natural.
la fel vad ca te doar la .. daca deranjezi un vecin cu o mica (mare) petrecere, pe mine ma deranjeaza, ma deranjeaza ca macar nu vine sa ma anunte, decit sa vin obosit dupa o zi de munca si sa ii ascult maneau preferata pina la 4 dimineata.
ai dreptate cu ce ai scris… in america ti-e frica sa tragi un pirtz de frica sa nu te dea vecinul in judecata ca ai poluat aerul pe care-l respira el.. asa ca totul trebuie facut dupa proceduri..
pe de alta parte in romania, cin nu inclca regulile nu e considerat smecher?
cum e mai bine? va las pe voi sa decideti!!!