Se spune că averea familiei Rotschild a fost creată în doar câteva ore, printr-o formidabilă speculaţie bursieră. Nathan Mayer Rothschild ar fi fost primul londonez care ar fi aflat ştirea victoriei lui Wellington asupra lui Napoleon – şi, cu informaţia asta, ar fi speculat bursa cu instinct de prădător; el ar fi vândut masiv, mai întâi, creând o panică irezistibilă, cumpărând apoi totul, la preţuri de nimic, când piaţa ajunsese în punctul cel mai de jos, şi chiar înainte ca vestea victoriei să devină publică.
Chiar dacă povestea e, foarte probabil, doar o invenţie, (poate şi pentru că bătălia de la Waterloo s-a dat duminica, o zi în care bursele sunt închise), ea rămâne atractivă şi spune ceva despre inflexibila regulă a caninilor ascuţiţi de pe aceste pieţe: ruinându-i pe mulţi, îmbogăţeşte-te pe tine.
Cineva a plasat sperietori în jurul stolului şi n-o să-l lase-n pace până când toţi graurii nu vor cădea la pământ, morţi de epuizare.
Lipsa de scrupule nu înseamnă însă lipsă de logică. Povestea cu Rotschild şi Waterloo e uşor de înţeles şi… logică. De câteva sute de ani, imaginea maselor despre modul în care cineva dă lovitura la bursă este aceasta: cineva ştie, intuieşte, se prinde, în fine, cineva are o iniţiativă şi cu asta reuşeşte să determine reacţii din partea celorlalţi în propriul său beneficiu.
O teorie aplicată a roiului.
Aţi văzut cum se deplasează un stol de grauri, nu? Un banc de sardine? Mii de membri mişcându-se la unison, fără altă logică decât a evitării pericolului şi a îndreptării spre o zonă de siguranţă.
Roiul nu are iniţiative punctuale, ci doar reacţie imediată.
Aşa şi cu masele de speculatori bursieri care fug dintr-o piaţă într-alta zilele acestea, care vând în masă sau cumpără în masă, toţi deodată, după cum a făcut vecinul, care a făcut cum a văzut la vecinul, care… Dacă ceva încurajează roiul, toţi se îndreaptă, la unison, în acea direcţie. Când ceva îl sperie, toţi se îndepărtează, la unison.
Alex s-a enervat după ce Standard&Poor’s a plasat 15 dintre cele 17 state membre ale zonei euro sub supraveghere în vederea unei posibile retrogradări în viitorul imediat (cele două care au „scăpat” sunt Cipru şi Grecia; ratingurile acestora sunt deja în categoria „gunoi”). Bursele au scăzut urât după anunţul S&P – care, ce bizar! vine chiar a doua zi după semnalul de încurajare dat de Merkozy, semnal care a adus creşteri pe toate bursele.
Una caldă, alta rece – o zi, roiul s-a simţit în siguranţă, o zi a luat-o razna de frică.
Exact ca pe vremea lui Rotschild – cu două diferenţe fundamentale. Mărimea pieţei şi viteza de transmitere a informaţiilor. Piaţa e acum globală, viteza, luminică. De data aceasta, când va fi, dacă va fi, crahul va fi mondial, ruinarea, completă, îmbogăţirea, totală.
De ce cred investitorii anunţurile unor agenţii compromise, precum S&P sau Moody’s sau Fitch sau alte adunături asemănătoare, care au dat-o de gard în mod repetat şi ruşinos în ultimii ani? Păi nu le cred, doar reacţionează la mişcările lor, pentru că un roi nu gândeşte, doar se mişcă.
Acum, am două încheieri pentru articolul acesta.
Una ţine de teoria conspiraţiei: cineva a plasat sperietori în jurul stolului şi n-o să-l lase-n pace până când toţi graurii nu vor cădea la pământ, morţi de epuizare, după care va face o grămadă de fripturi de grauri fragezi pe care să le vândă tuturor celor cărora li s-a făcut foame urmărind, cu gura căscată, drama ce se petrece pe cer. Să-i găsim, deci, pe cei care manevrează sperietorile, să-i linşăm şi am rezolvat criza (asta e #occupy ceva)
A doua încheiere e ceva mai rezervată – poate că pieţele financiare au ajuns într-atât de mari, de interconectate şi de sensibile la factorii iritanţi încât vechile modele de lucru nu mai sunt valabile, şi acum trebuie dezvoltate şi implementate altele, tranziţie ce se va face dureros, printr-o criză de creştere şi maturizare.
Nu-mi dau seama care e încheierea corectă – dar, jurnalistic vorbind, o serie de linşaje cred c-ar fi mai spectaculoase. Şi mai satisfăcătoare, într-un fel (dar nu vă luaţi după mine).
10 comentarii Adaugă comentariu
O părere de cetăţean cinstit şi amator la studiul economiei, dacă mi se permite.
E un melanj din cele două, cam fifty-fifty. Metodele vechi de lucru nu mai sunt valabile şi vor fi schimbate, cu siguranţă. (Nu neapărat cu altele mai bune, dar asta e altă discuţie). Pînă atunci cineva a plasat nişte sperietori lîngă stolul de grauri, ca să mai prindă acum ce se mai poate prinde după vechile metode.
Părerea mea de doi bani (că ideea de 50 cents mă enervează deja).
Apropo de viteza informatiei, din cate imi aduc eu aminte, pe vremea bataliei de la Waterloo dura 24 de ore ca sa ajunga informatia de la Waterloo la Londra. Rotschild a angajat cei mai buni curieri si a reusit sa afle ce s-a intamplat chiar inainte sa se deschida bursa la orele diminetii.
Nu e mit. Bursa londoneza are inregistrari cu tot ce s-a intamplat de cand s-a deschis.
Da, eu am înregistrarea video.
Sunt mai tare ca tine, eu am un print screen cu anunţul de pe feisbuc. 🙂
La vremea aia familia deja era printre cele mai bogate din Europa. Si acuzatia e ca influenta atat de mult politica incat a aranjat sa fie anuntata mai tarziu victoria.
Cert este nu ca devii bogat asa, ci faci un pas ceva mai mare in avere.
E la fel ca mitul cu Soros care s-a imbogatit din speculatia lirei aparut asa din senin si ruinand tari.
Problema mai mare este ca nu prea mai exista graurii, majoritatea banilor sunt deja concentrati in niste maini avizate care comunica si se lupta intr-o lume paralela.
Sistemul financiar mai ales in momentul asta e complet deconectat de lumea reala. Capitalul financiar si-a pierdut doua functii esentiale: 1 de reprezentare a valorii economice si 2 de motor al dezvoltarii.
Este un miliard de dolari mai valoros ca un milion de 1000 de ori? sau o afacere inceputa cu un miliard o sa aduca o profitabilitate care se poate compara cu una de 1 milion?
Zboara miliardele de parca ar fi roiuri de lacuste dar nimeni nu poate sa si le reprezinte in lucruri concrete. Mai baga 50 de miliarde la baiatu… Vine imediat….
linsaje? ai innebunit?
daca e la figurat, spune-o.
de ce doresti sa te opui schimbarii. vei pierde.
asa merge treaba de acum, nu mai e si nu vor mai fi bursele ca inainte.
se cheama evolutie.
am un citat din Darwin la mine pe dulap, care zice asa: „It’s not the strongest of the species that survive, nor the most intelligent, but the ones most responsive to change”
Adapt and move on.
Eu chiar am bani la bursa si nu actionez isteric la fiecare anunt, dar am grija sa urmez trendul general.
Daca stii cine e baronul de Rotschild actual ( G Soros?) trambitzeaza tare despre asta, fa un blog, ofera informatii, haituieste-l. Ar fi un hit international, ai putea apoi scrie o carte, face bani gramada. Si eu te-as sustine. Dar cu instigari la linsare…pfff
Sigur ca era in sens figurat – desi, daca te gandesti ce plicticoasa e actualitatea… Nu, ma, glumesc, ce naiba 🙂
tehnlogii si crestere in umanitate / stoluri http://www.youtube.com/watch?v=hmesHdCcXn4 de la min 6:30
Carlota Perez – „british-venezuelan researcher, lecturer and international consultant, specialized in the social and economic impact of technical change”
Foarte interesant, multumesc – a naibii treaba, si eu care ma gandeam ca victoria revolutiei IT venea calare pe un curcubeu de euro, dolari si caini pufosi cu covrigi in coada…