Joi dimineaţă, procurorii DNA făceau percheziţii la o judecătoare din Focşani, sub suspiciunea de „fapte de corupţie” – mai clar, ea e acuzată că a aranjat unor cămătari croaziere de plăcere prin labirintul justiţiei române. Dar cum să fi făcut judecătoarea una ca asta?
Păi, simplu: cu ajutorul soţului ei, avocat (procurorii percheziţionau şi biroul acestuia).
Ideea că un avocat poate pleda în favoarea clienţilor chiar în faţa unui judecător care-i este soţ/soţie este completamente abracadabrantă. Un conflict de interese mai evident ca acesta este doar degetu’n ochi. Numai că – ce să vezi – în România această situaţie nu doar ridicolă, ci şi periculoasă, e perfect posibilă, legală, ba chiar încurajată printr-o decizie dată de Curtea Constituţională, instanţa-Dumnezeu a ţărişoarei.
Luna trecută, Curtea a dat sentinţa la contestaţia depusă de un inculpat, căruia i se păruse… neconvenabil faptul că avocaţii ai căror soţi sau rude apropiate sunt judecători nu pot pleda la aceleaşi instanţe. Onoraţii judecători ai Curţii Constituţionale au fost de acord cu inculpatul şi au eliminat din lege interdicţia.
Interesant este că avocaţii înşişi se opun acestei aberaţii, notează Hotnews, invocând, fireşte, înalte principii morale precum „salvgardarea unei valori fundamentale a statului de drept – încrederea in justiţie”.
Eu, unul, cred că e mai degrabă vorba pur şi simplu de teama de concurenţă neloială – păi pe cine credeţi c-o să aleagă, fraţilor, clientul, pe avocatul a cărui nevastă îl şi judecă sau p-ăla a cărui nevastă vinde pui congelaţi la alimentara din colţ?
Îmi imaginez că, înainte de a da sentinţa aceasta care legalizează conflictul de interese, judecătorii de la CCR au avut o dezbatere adâncă, filosofică, despre prezumţia de nevinovăţie şi despre unicitatea fiinţei umane în curgerea universală a timpului.
Ete, căcat.
Iată ce a descoperit România Liberă: „Cei mai prosperi cinci magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au soţi avocaţi, specializaţi în cauze civile, comerciale şi de contencios.” Ziarul e plin de delicateţe, să recunoaştem, şi foloseşte cu multă politeţe eufemismul „prosper” pentru a descrie venituri anuale în zona milioanelor de euro. Probabl că dialogul avocat-judecător decurge în felul următor în aceste familii fericite:
– Onorată instanţă, deci fă Geto, hai să rezolvăm dracu’ odată povestea asta, că ne-aşteaptă ăla micu’ la şcoală şi ştii cât se enervează când întârziem şi trebuie să parcăm rolsu’ pe strada cealalată.
9 comentarii Adaugă comentariu
Esti doar putin in eroare.
De acum inainte avocatii pot sa pledeze la INSTANTA la care activeaza sotul/sotia, iar nu in fata acestuia.
Preoblema era in orasele mai mici in care sotul nu putea sa pledeze la instanta la care lucra sotul si trebuia sa-si caute de lucru prin pribegie.
Si acum, ca si inainte, un judecator nu poate judeca o cauza in care sotul este avocatul uneia dintre parti.
Aha. Deci a picat dialogul – scuze, fă, Geto – în rest, mi se pare că-i cam tot aia.
De cinci ani ma lupt pentru succesiunea dupa tatal meu. Nenorocirea este ca acesta a lasat o casa in centrul orasului, casa pe care si-o doreste un magistrat. Pentru ca nu a putut sa o obtina, acum isi bate joc de orice (de noi, de banii publici, de ceilalti colegi pe care ii impinge la marlanii). Am trecut de 50 de infatisari, toate etapele avand ilegalitati comise prin „metoda omisiunii” sau chiar pe fata. Pur si simplu m-au adus in situatia de a-mi pune problema sa-mi dau foc in fala de judecata, insa imi dau seama ca si asta i-ar face sa se umfle de ras. A facut asta si Sobaru si nu i-a folosit la mare lucru. In plus, am un copil de crescut!
Magistratii sunt niste jigodii in marea lor majoritate (imi cer scuze celor care au reusit sa ramana onesti!). Nu isi dau seama ca si nesimtirea lor face ca medicii buni, inginerii valorosi, meseriasii cinstiti sa ia drumul pribegiei? Cat de tampiti trebuie sa fie ca sa nu inteleaga ca sunt cancer si ca nu fac nimic pentru a extirpa tumora?
Imi cer scuze, dar subiectul asta este aproape sa ma bage la ospiciu si nu m-am putut abtine!
O sa ajunga sa-i trateze medicii care scriu „mi-au” ca pisica.
Citeste postarea mea de mai jos. Angajeaza-ti niste pusti de avocati sa-l inghesuie pe pitecantrop. Nu angaja avocati „celebri” ;astia sunt mana in mana cu magistratii. Pustii vor doar sa se afirme. Si prin barourile astea se dau lupte la baioneta.
Iti multumesc pentru sfat! Am incercat cu mai multi avocati. Toti se retrageau sau chiar ne sabotau in momentul in care aflau cu cine se bat. Culmea este faptul ca abia in momentul in care am decis sa ma apar singur am reusit sa mai fac cate ceva. Chiar si asa, imi este clar, o sa fiu nevoit sa incerc sa ajung chiar si la CEDO. Sper sa mai traiesc atat si sa ma tina si chimirul pentru ca aproape am ajuns sa-mi ruinez viata in aceasta lupta inegala.
Cunosc bine situatia. Eu am avut noroc cu aia doi pusti pe care ii cunostea fata mea. Dar si ei ma cunosteau pe mine, ca presedinte al comitetului de parinti la Scoala Centrala. Asa incat s-au mobilizat exemplar pentru acel dosar. Alte experiente, n-am avut. De fapt nici nu era cazul meu ci al bunicului sotiei.Intre timp si cei doi pusti avocati s-au cam stricat pentru ca dupa ce i-am recomandat la mai multe cunostinte, pe unele le-au rezolvat pe altele nu. Banuiesc ca intre timp au fost alesi in functie de conducere in Baroul Bucuresti( cred ca au fost cam doua sesiuni de alegeri de atunci). De unul sunt sigur. Alalalt nici nu mai raspunde la telefon.
Adevarul este ca intr-o tara de rahat ca a noastra, singura speranta a romanilor ramane Justitia. Numai ca Puterea de rahat a lui basescu incearca sa scoata la iveala-si pe buna dreptate- toate porcariile care se intampla in aceasta institutie. Nu prea stiu daca cei de pe aici s-au confruntat cu justitia romana vreodata. Eu pot sa va spun ca m-am judecat pe un rahat de miza timp de 4 ani si ceva doar pentru a studia acest fenomen. 2 avocati locali nu prea interveneau in proces, eu le aratam Codul Civil si cel de Procedura, ei imi spuneam ca aceste coduri nu prea aveau prea mare importanta, ca , nu-i asa, practica judiciara este decisiva. Aduc doi pusti, colegi de liceu cu fata mea din Bucuresti, aia se uita pe dosar cateva minute, descopera vreo cateva zeci de vicii de procedura si obliga presedinta de complet de tribunal sa judece cazul instant. Aia se roseste-era o babatie de vreo cincizeci si ceva de ani- se scuza fata de pustii aia de lipsa de personal si de numarul de dosare, zice”in pronuntare”, mai dureaza cam 6 saptamani pana se pronunta. Aia nu mai fac recurs, invit unul din avocatii locali la un chef in zona locala. Si ce-mi spune? Ca am distrus cariera unui viitor avocat in Baroul local. De fapt babatia urma sa se pensioneze, dar avea un dosar de practica la Baroul local. Practica asta , pentru judecatori si procurori , inseamna de fapt sa rezolve interesele barourilor.Sigur , cazul prezentat e unul, sa zicem social, in rest cazurile fragrante… Si era doar un caz civil, cu miza aproape zero. Ganditi-va cati nevinovati isi pierd destinul prin puscarii.