Noi selecţiuni din momentele de aur: „Apocalipsa după relaţii”

Un text optimist, azi, din partea amicului Julius, care se simte încântător cu ocazia tuturor sărbătorilor posibile – şi mai ales a celor mari, cu roşu vermillon în calendar – liber să se-mbete bărbăteşte, ca porcu’, singur ca orice alt adult în plină putere, sprijinit de faianţa din bucătărie, înconjurat de morţi cu nume mari, sticle ce duhnesc a redeveu, ţuică de boască, ba chiar şi pufoaică, la nevoie. Doamnelor şi domnilor, vi-l prezint pe Julius, burlacul, scriind cu geniul exersat al propriilor experienţe despre binefacerile burlăciei:

Când te desparţi de ea, orice femeie nutreşte convingerea (sau speranţa, depinde cum aţi terminat-o) că n-o să reuşeşti să-i supravieţuieşti. Este un lucru sigur că, fără ea, nu eşti în stare în stare să te descurci şi o să ajungi vai de capul tău. O să arăţi groaznic (se ştie că bărbaţii singuri nu se îngrijesc deloc, spre deosebire de tipii însuraţi, care ar face orice să arate bine pentru consoartele lor) şi-o să umbli toată ziua de nebun pe străzi (unde, de altfel, o să şi stai), cu privirea rătăcită şi părul vâlvoi. Se pare că cele mai multe femei sunt convinse că până şi vagabonzii care dorm în canale sau în gară erau înainte nişte tipi prosperi, care au decăzut în halul ăsta după ce s-au despărţit de neveste.

În primul rând, orice femeie crede că fără ea o să mori de foame, pentru că n-o să mai aibă cine să-ţi facă de mâncare. Şi are perfectă dreptate, dacă prin mâncare înţelegi şi tu tot salate sau peşte – femeilor le repugnă ideea de a mânca animale, aşa că meniul lor e compus, în linii mari, din salate sănătoase (maioneza de deasupra e medicament curat, chiar mă mir că nu se vinde în farmacii), carne de pui (se ştie că puiul nu e animal, ci pasăre) şi peşte (ăsta e un obiect).

De asemenea, dacă ai rămas fără gagică, o să fii veşnic lefter, pentru că bărbaţii nu sunt în stare să-şi administreze singuri banii. Doar femeile pot face acest lucru în mod judicios, teoria conform căreia femeile ar fi cheltuitoare e o prostie (de pildă, este total neadevărat că, dacă-i dai unei femei un milion de dolari şi-o laşi singură în deşert, la celălalt capăt al deşertului n-o să mai aibă nici un ban, dar, în schimb, o să aibă o superbă blană de leopard; există chiar răuvoitori care susţin că până şi maica Tereza ar fi fost în stare să spargă un milion de dolari pe ulei de candelă şi mătănii de fiţe, dar, evident, e complet lipsit de sens). Doar ele, femeile, au, de pildă, abilitatea de a găsi mărfuri de calitate la un preţ de nimic – cum ar fi nişte săndăluţe care înainte costau 5 milioane, dar pe care gagică-ta le-a luat de la reduceri cu doar 3,5 milioane (aici, ca să nu pari zgârciob, ar fi bine să-i spui: “Vai, dragă, ce chilipir! Trebuia să-ţi iei două perechi”). Citiţi, aşadar, continuarea pe Daily Cotcodac. Omul are nevoie de voi.