În lumea preocupată de calitatea învăţământului face ravagii de ceva vreme finlandofilia. De mai bine de un deceniu, elevii finlandezi ocupă vârful tuturor clasamentelor când vine vorba de testarea capacităţilor dobândite în şcoală. Faimosul test PISA (Programme for International Student Assessment) este dominat de finlandezi. Americanii, care cheltuiesc masiv pentru sistemul lor şcolar, încearcă să înţeleagă de ce elevii lor se clasează binişor în urma acestor europeni dintr-o ţară care, în afară de locul de unde decolează anual Moş Crăciun, nu le spune mare lucru*. Prin SUA se organizează conferinţe şi seminarii de studiere a succesului Finlandei în domeniu. Americanii, curioşi, vor să progreseze; poate prind o idee bună de la nordicii ăştia blonzi.
În România, curiozităţi de acest gen nu se manifestă. Ca să parafrazez – birocratul român n-are nevoie să gândească, pentru că deja ştie.
Sunt multe posibile explicaţii pentru performanţa finlandezilor. Ei aveau, până în urmă cu vreo 40 de ani, un sistem de învăţământ complet neperformant, neprietenos, nepăsător, subfinanţat – cam ca la noi. Au decis să-l repornească. Noua paradigmă a sistemului a devenit „facem tot ce trebuie ca să ajutăm elevii să devină mai buni”, iar asta include nu doar profesori mai bine plătiţi, ci şi profesori mai bine educaţi, pasionaţi de meseria lor, inventivi şi deschişi la experienţe noi. Apoi, sistemul are o programă extrem de relaxată, iar elevii nu sunt testaţi deloc în primii 6 ani de şcoală – această perioadă nu e considerată relevantă pentru „performanţa academică”. De atfel, examinările prin teze, extemporale, examene etc. sunt oricum rare şi în perioada următoare, până la 16 ani. În plus, şcoala nu începe înainte de 7 ani, deoarece finlandezii consideră că toţi copiii au dreptul inviolabil la copilărie. Şcolile sunt suficient de mici pentru ca profesorii să cunoască personal fiecare elev, iar clasele în sine au mai puţini copii, ceea ce permite, fireşte, o mai bună comunicare.
Desigur, mai sunt şi altele, nu le pot rezuma într-un articol de blog – şi nici nu sunt specialist în domeniu. Doar observ lucruri.
Observ, de exemplu, că discuţia despre (veşnica, nesfârşita, neterminata) reformă a învăţământului românesc se împotmoleşte în amănunte nesemnificative pentru fondul chestiunii.
Acum, ne pierdem vremea şi energiile spărgându-ne capetele să pricepem cum poate fi îmblânzită birocraţia, cum şi ce acte trebuie completate la înscrierea copilului într-o clasă pregătitoare pentru care nu există clase propriu-zise, şi nici mobilier, şi nici profesori, şi nici raţiune de a fi înfiinţată.
Reforma lui Moş Teacă în învăţământul românesc se opreşte la imaginarea unor moduri de a plimba lumea de colo-colo. „Reforma” are întruchipări administrative, presupune formulare, ştampile şi aprobări, şpăgi şi umilinţe.
Nimeni nu e preocupat de ce fel de adulţi pregăteşte sistemul şcolar din România. Nu-i de mirare că, o dată ajunşi adulţi, aceşti foşti copii se uită adesea cu dispreţ în urmă, de cele mai multe ori de la mii de kilometri depărtare.
__________________
*) Apropo, celor care sunt tentaţi să ricaneze acum, superior, că americanii-s nişte tâmpiţi, le transmit că România e, în acest clasament, mult sub Statele Unite – pe la nivelul Kîrgîzstanului, dacă tot trebuie să ne simţim superiori cuiva.
31 comentarii Adaugă comentariu
Ai dreptate, Vlad.
Reforma aceasta este mai degraba o reorganizare a retelei scolare. Se intampla ca in multe gradinite sa fie un circuit al spagii, ceva de speriat. El nu va disparea, poate se va muta la directorii de scoli, dar batalia pentru elevi continua, si din asta vor trai profesorii si scolile.Era o problema cu finatarea pe elev, care nu acoperea costurile cu salariile si cu intretinerea.
Cu numarul de elevi pe scoala, sa zicem 1000, ramanea un deficit de vreo 5 miliarde , ca sa acoperi salariile, astfel s-au luat si gradinitele care vor functiona in structura scolilor. La gradinite finantarea este mai mare.
Multa lume se isterizeaza in legatura cu alt aspect. Daca eu, scoala, iau in administrare o gradinita, o iau cu tot cu dotari si cu educatori, asa ca problema spatiului si a mijloacelor mi se pare o perdea de ceata aruncata pe/in ochii parintilor si, ma scuzi, jurnalistilor.
Asta este un aspect. Tehnic, daca vrei.
In ceea ce priveste fondul problemei, sunt sigur ca stii, ca mai bine de jumatate dintre profesori se dedica meseriei si elevilor. Si ei duc o lupta cu sistemul birocratic, insa la clasa ofera modele de comportament, echilibru si profesionalism.
Indivizi ca acel agramat de la liceul de fite, sunt foarte rari si nereprezentativi.
Pe de alta parte este nevoie de o reforma profunda, mai ales in ceea ce priveste curicula si standardele de evaluare. Aici este problema adevarata. In sistemul de evaluare, in modul in care se adminstreaza testele si se verifica competentele, am avut intotdeuna o mare problema. De aceea apar situatiile aberante de la Bac.
Cu respect.
Eu ma tot intreb cum s-ar putea caracteriza invatamantul pre-decembrist, scotand din ecuatie educatia comunista, practica agricola, defilarile si retinand doar scoala pura. Este mit sau realitate ca atunci elevii erau mai bine pregatiti?
eu imi amintesc de trepte, bac, admiterea in facultate, sentimentul de rusine doar la gindul „daca nu o sa iau…”. dupa una pre-dec – acum testez facultatea post-decembrista si pot spune urmatoarele: orarul inca nu definitivat (a fost scos si repus in prima sap din semestru de doua ori), de la un joi, trona un lacat pe sectie, profesorii in mare variaza de la tipologia de impostura la smecherasi, modul de predare e gen ‘ghici’ (am auzit „nu trebuie sa predau, trebuie sa va prindeti singuri” si „acum deschidem wiki si avem suportul de curs frumos…”), in schimb aud multe tipete, plingeri ca au taiat 15-20-35% din salar, indemnuri la demonstratii din partea lor. desi are o fac de profil, identitatea e… imbecila, dar aud de sedinte in care se aduna toti ca sa o rincalzeasca ciorba dosarului de branding (de 5 ani tot o reincalzesc). si ma ingrozesc de ‘specialistii’ livrati pe banda.
In profunda admiratie pentru „aceşti foşti copii [care] se uită adesea cu dispreţ în urmă, de cele mai multe ori de la mii de kilometri depărtare” ma tot intreb cum ajung ei sa „performeze” acolo, departe, uneori in mod stralucit.
Sa fie ei in majoritate autodidacti, sa fie niste norocosi ai unor oaze profesorale unde s-a putut face treaba prin sfintirea locului, sa fie geniala descurcareala a romanului oriunde l-ai pune, si mai ales nu in tara lui ?…
Nu toti performeaza „stralucit”, din pacate, ba dimpotriva. Asta-i una. Doi, nu stiu de unde tragi concluzia ca-i privesc cu admiratie, ca nu-i asa. Mai citeste o data – eu spun ca, in loc sa ne preocupam de rezultat, ne pierdem in administratie. In privinta gloriei scolii romanesti… ce sa-ti spun ca sa nu te mint? 🙂
Admiratia era a mea, de fapt, si chiar e reala. Mai ales pentru cei care, in sistemul actual, reusesc sa se puna la punct cu ce e nevoie pe piata internationala. Probabil ca internetul, miscarea iute a informatiei, joaca un rol aici.
Si nici nu ziceam ca toti performeaza stralucit ci doar unii (de la „uneori” 🙂 )
In rest, ai dreptate, e jale si nu e nicio glorie in asta.
Ok – ce-nseamnă aşteptarea la precizie din partea cuvintelor, când e să-nţeleagă omul altceva, apăi chiar înţelege altceva 😀
Draga Vlad.
Sunt foarte calificate observatiile tale, pentru cineva care „nu e de specialitate” ! O constatare empirica ne dezvaluie un adevar tragic: scoala noastra face tot posibilul pentru a-i scarbi pe copii, sistematic, de tot ce-nseamna scolarizare, scoala si tot ce e legat de mediu si domeniu…
Dupa mine, n-ar fi profund gresita inregimentarea copilului intr-o forma de educatie timpurie, date fiind deprinderile precare si autodisciplina deficitara a multor printi, in legatura cu educarea copiilor (sa nu uitam ca NU intelectualii sunt majoritari in calitate de parinti in zilele noastre, ci o patura uriasa de oameni saraci, ei insisi cu o educatie precara si alte aspiratii pentru copiii lor, intre care nu intra pe primul loc educatia).
Este foarte in regula sa-i adapostesti pe copii intr-un loc organizat, cateva ore pe zi, sa le dezvolti de timpuriu comportamente adecvate in grup, sa le dai o masa calda (pe care poate nu si-o permit acasa), sa le descoperi de timpuriu aptitudinile.
Este, de asemenea, foarte buna si evolutia scolara flexibila, particularizata, in care un copil poate parcurge doi ani intr-unul: copilul face fata cu succes pana la finele clase a IV-a, chiar daca el are, sa spunem, mai putin de 10 ani…
DAR:!!! Problema mare intervine, la calasa a V-a, cand copilul nu are structurile cognitive suficient dezvoltate ca sa faca fata sarcinilor abstracte, furnizate / solicitate prin curricula. Din nefericire, chiar si 6 luni de etate cronologica a copilului sunt esentiale pentru evolutia etatii cognitive. Fara acel moment „aha!” – pe care copilul il descopera la sine si ajunge sa inteleaga ceva ce, pana ieri, ii era complet opac (moment ce coincide cu maturizarea unor functii cognitive) – copilul nu va putea invata algebra, ori, dac-o va invata, cumva, o va face cu efort, mecanic, „prinzand” modelul rezolutiv, dar nu va fi capabil sa faca „transferul experientei” (de pilda, sa poata compune si rezolva o problema practica, legata de viata cotidiana). Asa incat, copiii care ajung sa termine 4 clase in 3 ani, vor claca in clasa a V-a! De aceea, modelul finlandez – care promoveaza scolaritatea de la 7 ani – mi se pare cel mai corect din punctul de vedere al psihologiei varstelor si al gradului de maturitate a functiilor cognitive la copil.
Poate n-ar strica sa faci o dezbatere pe aceasta tema, cu specialisti de marca in Psihologia Varstelor si in Psihologia dezvoltarii, dar mai ales cu practicieni seriosi, care stiu cum trebuie corelata complexitatea si dificultatea curriculei, cu etatea cronologica si mai ales cu etatea intelectuala a copiilor. Daca nu se particularizeaza insertia in clasa a V-a, daca nu se schimba curricula si nu se simplifica manualale, aceasta orientare scolara este o bomba cu ceas! Copii eminenti, vor ramane repetenti, dupa un sir lung de succese anterioare.
Eu sper, totusi, ca noua constructie curriculara va tine cont de tot ce spune psihologia despre dezvoltarea copilului si ca va adapta continuturile educationale pentru aceasta modificare importanta de abordare a educatiei. Daca o va face, s-ar putea ca, in urmatorii ani sa asistam la o cotitura importanta: sa vedem copii care vin de la scoala cu temele facute, sa renuntam la schigiuirea elevilor timp de 10 ore pe zi, ADICA, sa se reduca curricula la NECESAR SI SUFICIENT, astfel incat copilul sa poata asimila mai mult din ceea ce insemna REALITEA inconjuratoare si sa poata opera cu mai multa autonomie in propria existenta firava si confuza. SPER ASTA!!!
Multumesc pentru articol!
In aprilie merg in Finlanda, sa vad cu ochii mei cum stau lucrurile. Am citit mult despre modelul lor, dar trebuie vazut!
Cu stima! 🙂
nu fac decat s-o citez pe doamna Boarescu: „Copii eminenti, vor ramane repetenti”. uite cine vorbeste!
Aș vrea să reamintesc – cred că a doua sau a treia oară numai pe acest site – că IQ-ul mediu în România este de 94. În țara asta, reforma în educație ar trebui să înceapă cu școlile ajutătoare.
julius, tu esti sigur ca exista la noi profesori care sa vorbeasca limba aia care sa ii aduca in „scoala ajutatoare”? Ca aici http://www.youtube.com/watch?&v=tp4wEewrQdU&t=580s ?
sursa, frate!
94 e afront national, daca nu spui d unde ai cifra, vorbesc cu CV Tudor sa te caute 🙂
pe bune, acuma, e caterinca sau ai un studiu in care te uiti?
Are studiu de fezabilitate PLATIT, frate! Tu pe ce baza crezi ca si-au facut rezervarea de domeniu?
Bine, a fost un brainstorming in familie, la micul dejun. Dar dupa aia au confirmat specialistii: „dailycotcodac se inscrie intr-un trend elitist; trebuie sa targetati segmentul top consumer, IQ 80-82.14 estimare 2015.”
Buna ziua,
Nu prea sunt fan Patriciu (dar macar aici are un mic merit) dar pentru o mai buna aprofundare a subiectului va recomand:
1. https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/366/Sa_invatam_de_la_cei_mai_buni_-_cum_este_organizat_si_cum_functioneaza_sistemul_educational_finlandez_
2. https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/368/Sistemul_de_invatamant_finlandez_-_studiile_liceale
3. https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/369/Scoala_profesionala_din_Finlanda
4. https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/371
Eu stiu ca sunt 6 articole dar nu le-am gasit decat pe primele 4. Dupa ce le cititi cred ca se poate redeschide discutia cu o alta imagine.
Cu stima.
finlandezii au avut o strategie pentru invatamant – noi facem reforma, incercind sa ardem etape si sa recuperam tot ce am lasat de izbeliste ani de zile.
Nu imi place ca pe cand nemtii aproape se isterizeaza cand vine vorba de locul pe care il mai au in PISA si isi uita de culoarea politica pentru un scop de mai mare importanta si mai de lunga durata decat un mandat, la noi abia de s-a auzit de PISA iar proiectele nu sunt bune ca sunt de la „ailalti” insa dincolo de „nu asa” nu se aduc si argumente ca sa nu mai spun de solutii mai bune.
Si pana la urma din lipsa unei strategii pe care sa si-o asume toata clasa politica – se ajunge la aberatii ca cea din articol: azi dam legea si maine o vrem implementata (care seamana cu aranjatul mansardei desi nu ti-ai terminat fundatia).
Dar vorbesc degeaba, din amaraciunea de parinte, pentru ca de fapt eu nu stiu nici macar o singura directie in care noi, romanii, sa avem o strategie.
cat timp exista interes in a-ti dezvolta – ca guvern – tara, si stii ca ai nevoie de materie cenusie cat mai multa, pentru a-ti reusi acest lucru, se poate.
cat timp stii ca o masa de oameni inteligenta iti poate crea probleme, atunci, tu, ca guvern, faci tot ce-ti sta in putinta de a nu-i educa decat atat cat iti trebuie.
si, cat timp ai niste parveniti care nu vad decat lungul ciolanului din propria farfurie…. la ce sa te astepti?!
Atat americanii, cat si britanicii, au gasit o pseudo-solutie pentru problemele din educatie: scolile private. Scapi de toata birocratia, scapi de toate reformele idiote, scapi de programa incarcata. Dar asta costa. Taxele la o scoala decenta in UK incep de la 20 de mii de lire pe an. In State incep de la 30-40 de mii de dolari. Ceea ce inseamna ca doar o parte foarte mica(7-10%) din totalul de elevi beneficiaza de o educatie decenta. Peste 50% din studentii de la Oxbridge in UK si Yale, Harvard sau Columbia in State provin de la scoli private.
Finlandezii isi permit sa ofere ca educatie (si sanatate) de stat ce’si permit americanii si englezii doar la privat pentru ca au gasit un echilibru politic intre socialism si liberalism. Banii ii produce statul (50-60% din PIB vine din domeniul public) si ii pastreaza statul – oamenii sunt bogati, dar nu sunt obscen de bogati. Dar ofera cele mai bune servicii din lume in educatie, sanatate si siguranta. O sa sun ca Raducioiu acum, dar care’i cuvantul in romana pentru ‘welfare’?
In Romania, nu poti cere statului sa ofere educatie ca’n Finlanda. E utopic. Nu vrei insa nici dezvoltarea unui sistem privat de educatie similar celor din UK si SUA pentru ca sunt nedrepte. Sigur, s’ar putea sa ajungem sa vedem pe mesele cafenelelor din Dorobanti carti Sartre si Wittgenstein, dar vom schimba snobii cretini cu snobi culti, dar tot snobi vor ramane iar majoritatea va fi in continuare saraca, inculta si analfabeta. Invatamant de calitate gratuit aduce un beneficiu in plus: modestia in societate.
Un ultim punct: sistemul finlandez mai are un avantaj – nu e meritocratic. In UK exista o alternativa foarte buna la scolile private: Grammar schools. Cele mai bune scoli de stat, cu o structura similara celor private (numar redus de elevi in clase, program lejer, facilitati de top pentru sport etc.), sunt gratuite dar greu de intrat: multe teste foarte dificile pentru care ai nevoie de pregatire intensa. Si aici intervine din nou norocul: fie ai bani pentru pregatire acasa, fie ai parinti foarte destepti. In Finlanda, fiind totul gratuit pentru toata lumea, indiferent de cat de destept era copilul la 12 sau la 8 ani, ai o distanta mult mai mica intre exceptional si mediocru.
Ma indoiesc ca e dracu asa negru la Ministerul Educatiei, cred ca insa ca pentru Romania, acum, problema este mult mai complicata decat pare – educatia scartaie peste tot in lume, iar probleme sunt foarte variate, nu exista un sistem pe care sa’l poti lua drept model si sa te astepti ca in 5-10 ani sa dea rezultate. Pregatirea profesorilor, extinderea (clasele trebuie adaptate pentru un numar mai mic de elevi) si construirea scolilor in conditii adecvate, furnizarea materialelor didactice.. toate astea dureaza si costa, apoi intretinerea acestor conditii inalte costa. Ar inseamna dublarea sau triplarea bugetului pentru primii 5 ani, ca apoi sa ramana undeva la dublu fata de cat e acum. Iar asta ar insemna ca Romania sa fie tara care investe cel mai mare procentaj din PIB in educatie. Utopic.
Cred ca sint putintel ramas in urma cu tarifele scolare in USA.
Traiam cu impresia ca 30-35000 USD pe an costa un program MBA de top. Harvard, MIT, etc.
Acuma aflu ca minim 30000 USD pe an costa scoala primara, clasele 1-4, la Harvard. Basca, nu stiam ca Harvard ofera si invatamint primar, inclusiv clasa pregatitoare, care se cheama prep school la ei.
Sincer, cind o sa am un baiat, mai bine o sa-l dau sa invete alfabetul in particular, decit la Harvard sau Columbia.
http://www.cinemarx.ro/filme/Private-Teacher-Private-Teacher-144163.html
Dac-o sa am fata? Ghinionul ei ca noi avem un sistem meritocratic, nu ca finlandejii. Direct MBA va scrii pe sinii ei.
Nu cred ca ai ramas in urma, cred ca esti putin pe langa. N’am zis ca Harvard are scoala primara, am zis ca sunt scoli secundare care au taxe foarte mari, de 30-40 mii dolari. In UK e mai ieftin sa mergi la facultate decat la o scoala primara particulara. Mult mai ieftin.
Aha!!! Deci echilibru intre liberalism si socialism, zici?
Uite de ce imi plac mie cei ce jinduiesc dupa viata din Suedia si dupa invatamantul din Finlanda, ca mai apoi sa ridice in slavi politica de dreapta din Romania, care a adus si va aduce numai discrepante sociale.
Doamne fereste sa ai orientare de stanga, imediat sar pe tine anticomunistii lu` peşte prajit si iti pun eticheta.
Deci sa lasam ipocriziile, zic. Noi ne indreptam vertiginos catre prostia de tip american: baieti destepti pe Wall Street si vacari dobitoci in Texas. De fapt am ajuns deja, acum se perfectioneaza sistemul.
Marian, pe blogul acesta am fost acuzat ca sunt comunist sau ideolog de scara blocului. Acum mi se spune ca sunt de dreapta, da’ privesc cu invidie succesul stangii scandinave. Ce sa’i faci, asa se’ntampla cand te obosesti sa citesti texte politice si incerci sa intelegi ideologiile, ajungi sa fii un fel de ‘extremist de centru'[(c) Radu Cosasu] pe care nu’l place nimeni.
De acord cu tine ca Romania imita modelul american si ca nu este o directie buna. Da’ asta nu inseamna ca tre sa mergem in extrema ailalta si sa ne prefacem ca socialismul nu a dat gres. Finlandezii au inteles ca daca esti ipocrit si incapatanat nu ajungi prea departe si au adaptat politici diferite pentru probleme locale.
Domnule Mihai V, cred că suntem ca în bancul acela cu „ce zic eu şi ce înţelege ea (el) !!!
Sunt, la rândul meu, un om cu vederi de stânga. Nu prea la stânga, dar prin zonă. Iar acum îmi pare rău că n-am pus disclaimerul cu „persoanele de faţă se exclud„. 🙂
Comentariul meu se referă la alţii, sper că e clar acum.
Am revenit la moderare? Test! 🙂
Offtopic, tehnic: presupun că se foloseşte Akismet pentru combaterea spamului pe acest blog. Pentru a-şi face treaba, Akismet se conectează la o bază de date centrală. Comentariul meu a fost validat după câteva zeci de secunde, de aici confuzia.
Excelent articol,ar trebui citit de secretarii de stat si de inspectorii de la minister,care,atunci cand sunt intrebati date concrete,habar nu au…In schimb sunt aroganti,enervati si cu limba de lemn.
Daca cineva are chef sa citeasca despre cum merg lucrurile-pe verificate,nu din auzite,am scris aici:
http://cuca-jurnal.blogspot.com/
O solutie ar fi dar probabil ca pana la a fi dusa la ceea ce trebuie dureaza si implica birocratie. O parte din invatamantul din vest se bazeaza si pe voluntariat sau obligativitate de a avea un numar de ore la modul ca cei care doresc sa intre in inavatamant sau sa profeseze parte din educatie de spcialitate (vorbind aici de terapeuti pentru ADHD, sindrom Down…etc) trebuie sa presteze pe domeniul pe care vor sa se specializeze ore gratuite prin care ei isi dezvolta experienta si isi fac proiectele pentru a-si lua licentele. Orele sunt nu mai putin de 200 in general si trebuie facute obligatoriu (trebuie sa ai proiect si dovada pentru fiecare ora prestata). Cei care doresc sa intre in sistem trebuie sa faca dovada competentei lor prin aceste ore prestate gratuit. Astfel sistemul de invatamant face o economie la educatia unor copii in deficit banesc (si nu numai pentru ca nu se cauta o anumita clasa sociala) sau cu necesitati pe diverse terapii. Copii sunt efectiv asistati si invatati absolut gratuit. Intrebarea este: cum poate fi implementat genul acesta de invatamant astfel incat sa fie valabil pentru toti ca legea trebuie respectata si unii sa nu-si aduca adeverinte de pe ramura pe sub craca de efectuare a orelor si de fapt ei nici n-au trecut pe acolo.
Problema in Romania este ca nu mai sunt oameni competenti pentru a verifica competentele celor care ar trebui sa devina dascali sau psihoterapeuti. Notele de la titularizari sunt injositoare si pentru un elev care nu se pregateste daramite pentru o persoana care doreste sa fie dascal.
IQ mediu 94, „Idiocracy” in toata regula… Asta iese daca generatii de oameni beau alcool de pufoaica si „marimile” n-au nimic impotriva. Si multi, si prosti. De unde profesori in scoli? De unde elevi care sa faca macar gimnaziul? Ce-i aia gimnaziu? What are you talking about?
@Fluieratorul: N-are nici o legatura cu rachiul de pufoiaca, totul incepe de la faptul ca sistemul de invatamant pierde oamenii capabili si in sistem raman incet incet doar aia mai putin competenti sau mai putin interesati.
Am matusa, profesoara de limba engleza a plecat de la 1000 lei in Romania la 3000 de euro / luna in Germania. Cam mare diferenta, nu credeti ?
Bani, bani, bani….
Vreti reforma in invatamant ? bani
Vreti profesori buni si instruiti? bani
Vreti copii educati si performanti ? si mai multi bani…
Vreti scoli curate si avizate de SANEPID ? bani multi …
Cand ? in 15-20 de ani. DACA se baga bani… dar cine e fraierul sa bage bani intr-un sistem care va da rezultate in 15-20 de ani ?