La recepţia oferită luni de Ambasada Britanică la Bucureşti, lumea fină mănâncă fish and chips din cornete de ziar, aşa cum zice tradiţia. Doar că ziarele care înfăşoară gustarea sunt numai nişte cópii xerox după vreun scan găsit undeva pe net.
Nici o mirare, până la urmă: mai întâi că este împotriva legilor europene să dai de mâncare cuiva în ceva într-atât de neigienic precum hârtia de ziar.
Apoi, pentru că, oricum, nici nu se mai găsesc ziare.
Vlad Ursulean – care pare a fi ultimul reporter veritabil al presei române – publică în The Industry un text-constatare despre moartea deja uitată a presei tipărite. „Am pornit prin sate să întreb chioșcarii ce ziare se mai cumpără, să aflu ce înțeleg oamenii din hârtiile alea tipărite, frumos colorate” – zice Ursulean. „După o zi întreagă de căutări, n-am găsit absolut nici un ziar. Nu există nici o gazetă de vânzare! Lumea a uitat cum arată.”
Chiar aşa, aţi observat? La chioşcurile de ziare nu se mai vând ziare decât accidental. Ziarele au dispărut, până la urmă, din realitatea fizică, exact aşa cum li s-a prevestit. A rămas internetul, în loc, din care nici o redacţie nu prea ştie cum să-şi finanţeze jurnalismul. Ştirile au fost înlocuite de păreri, anchetele de opinie, reportajele de puncte de vedere.
Adică de nu mare lucru. Toată lumea are păreri, oricine le poate publica pe net, nimic nu mai costă nimic.
Inclusiv pe acest blog, unde vă place să reveniţi, tot numai opinie găsiţi, şi nu ştiri sau anchete – şi nici măcar reportaj, ci doar, cel mult, impresii, adică tot opinie.
Nu costă nimic să ai o părere, dar costă mult să obţii faptele pe baza cărora să-şi poţi face o părere corectă.
Jurnalismul costă, pentru că e o meserie (de altfel extrem de dificilă). Nu există „jurnalism cetăţenesc” aşa cum nu există „chirurgie cetăţenească” sau „inginerie cetăţenească”.
Se spune că gazetarii scriu prima ciornă a istoriei. Cu ziarele de-acum dispărute, cu jurnalismul veritabil transformat în re-mestecarea aceloraşi două-trei ştiri din zona politicului gălăgios, cu televiziunile concentrate pe soluţia ieftină a discuţiei nesfârşite între aceleaşi personaje despre aceleaşi personaje, cum va arăta istoria acestei societăţi?
27 comentarii Adaugă comentariu
Cred ca media online a castigat mult in ultimii ani, dar nu cred ca ziarele au disparut. In Galati se mai gasesc la chioscuri ziare locale si nationale. La ai mei la tara (in Grindu, Ialomita) nu s-au prea gasit ziare la chiosc nici inainte de ’89, insa oamenii isi faceau abonamente.
Mihai, de când n-ai mai cumpărat un ziar? Eu, unul, dacă mai cumpăr aşa, unul pe lună… mare lucru.
Nu mai tin minte cat timp a trecut de cand am cumparat un ziar. Eu nici la TV nu ma uit, primesc destule informatii de pe Internet. Ultimele 2 reviste cumparate au fost FHM si CHIP. Eu nu mai citesc presa scrisa pentru ca nici un ziarist nu poate fi impartial, trebuie sa tina cu X sau cu Y, nu ma intereseaza sa imi fie impusa parerea lor, pentru ca asta se doreste. Restul ziarelor sunt fie specializate pe un anumit domeniu (financiar, economic), fie sunt ziare de scandal (Click si restul).
Haide mai… de ce scrii copii xerox 🙁
http://www.scientia.ro/homo-humanus/44-dificultati-ale-limbii-romane/133-pleonasme-copie-xerox.html
jeana nu e moarta, jeana se transforma.jean tre sa se adapteze daca-o iubeste.
Şi dincolo de transferul de putere dinspre palpabil spre online…dinspre fapt spre opinie, in opinia mea, cel mai important… informaţia devine mult mai perisabila. O stire nu mai e stire decat pentru cateva ore, maxim o zi…dupa aceea e inlocuita cu altceva. O adevarata goana dupa o forma si nu dupa un fond.
Sa nu ma intrebi de cind nu am mai cumparat un ziar. iti spun eu direct de vreo 5 sau 6 ani. Presa scria isi merita soarta, pe de o parte nu s-a adaptat timpurilor, pe de alta parte, partizanatul scirbos si vinzarea de suflete si-a spus cuvintul (vezi ziarul lui Racoviceanu, Gardianul parca). In afara de revistele de retete, acvaristica si Dilema, nimic nu mai merita cumparat. Si nici sa platest abonament la ele ca sa citesti continut 30 % si restul reclame sau partizanat politic.
Fie-i tarina usoara jurnalismului roman si un sut in fundul ala gras jurnalistilor vinduti politic pentru care obiectivitatea este o vorba spusa doar de catre cel care da mai mult.
Treb`e să facă ăştia RAPID smartfonu` care ţine seminţele ca în cornet, smartfonu` care te şterge la fund, smartfonu` care-ţi împachetează salamul…
Altfel ne-am dat dracu`, pe bune.
Iar acum la modul serios.
În ziare găseam cam următoarele 3 capitole:
1. Ştiri „proaspete„. Nu se mai poate, avem teveu, internet, chestii, aici apar aproape instantaneu.
Deci pe-asta o tăiem de pe listă.
2. Dezvăluiri, anchete, documente. E… aici era partea de muncă adevărată.
3. Părerea ziaristului X despre subiectul Y. Pagubă-n ciuperci, ca să zic aşa. Să-şi facă bloguri!!!
Sunt de acord că e mult mai greu să monetizezi cu noile tehnologii. Care jurnalism costă? Evident, cel de tipul 2. Tipul 1 este „omorît„ de noile tehnologii iar de tipul 3… tocmai m-am exprimat. 😛
Vom trai si vom vedea.
cu to’ respectu’, istoria e ultima noastra problema. adica nu e a noastra, ci a urmasilor pe care nu-i mai vrea nimeni. petrene, din cate stiu n-ai copii, deci ce te [hasta] grija de istorie?
l-aș adăuga alături de ursulean și pe ilișoi, totuși.
Am 28 de ani și, în contextul de față, un zâmbet amar. Iubesc ziarul de hârtie, iar semnătura mea încă mai apare… pe un ziar de hârtie. Copila mea, de aproape doi ani, ia orice ziar în mână și-l strânge la piept: „Ziaru lu mami! Mami schie a ziar!”…
Copiii ei, probabil, vor merge la muzeu să vadă o astfel de piesă. Că, la bibliotecă….
asa, si?!
au disparut si scribii, si tiparul manual si n-a mai murit nimeni.realizezi ca scancetele unui copil de doi ani nu-s argument intr-o discutie despre evolutia presei tiparite sau trebuie sa-ti spun pe sleau ca avand in vedere ce argumente aduci nu vreau sa citesc nimic din ce produci tu?…indiferent ca as citi pe hartie, iPad, peretii veceului din gara
La felul în care te descurci să citeşti şi să înţelegi un comentariu, nici nu cred că m-aş mândri foarte tare cu tine, ca fidel cititor al meu :).
tu ar trebui sa fii mandra de ce scrii, nu de cine te citeste.
n-ai de ce sa fii mandra. mi-am aruncat vreo 20 min la tine pe blog…esti la fel de interesanta ca un șervețel mototolit
Aoleo, ma Curly, de ce esti asa de acru in ultima vreme, ce-i cu tine?
Lasa-l, Vlad… Isi varsa si omul naduful!
Jura ca nu m-ar citi nici pe „peretii veceului din gara” si petrece apoi, bietul!, 20 de minute la mine pe blog… 🙂
Eu imi cer iertare fata de tine. Pentru comentariile in afara subiectului – provocate de un comentariu facut la subiect…
@Someone: n-am patit nimic. nu sunt acru. nu-s nici dulce, e adevarat. asa ca hai sa zicem ca-s umami 🙂
@anda_elena:
1.nu ti-am jurat nimic; am intrat la tine fiindca am vazut ca nu faci greseli de gramatica (susceptibilitate de lucruri faine) si fiindca asa era corect inainte de a-ti cataloga productiile
2. 20 min la tine pe blog: resurse irosite, timp pierdut…afacere nerentabila!
3. la pariu ca dialogul asta starneste curiozitati, deci iti creste traficul pe site, deci iti gadila orgoliul?
doar tu stii care e situatia:daca e ca mine, nu-ti mai cere scuze lui Vlad, multumeste-i lui ca nu-mi rade comentariile, iar mie ca fac afaceri proaste 🙂
daca nu e cum cred, imi cer scuze sincere daca dialogul te-a deranjat
eu pun punct,piua!
Cum poate, dealtfel, să-ţi povestească şi ochelaristul şef de la The Industry, presa tipărita n-a murit chiar de tot. Există în provincie ziare redutabile, care vând la taraba mai mult decât EvZ, RL şi ZF la un loc. Eu am o teorie, odată o să o şi demonstrez: am impresia că ăia prin ziarele lor naive grafic (fără un layout profesionsist, ca să traduc) chiar scriu ceva interesant.
Daca Ursulean se ducea, parexamplu, în Botoşani, păţeam o revelaţie în sens opus.
@ autor
– presa scrisă va muri încet, dar sigur; pentru că majoritatea oamenilor gândesc la modul (cu aproximaţie zic pentru că nu am făcut studii de caz) „citesc (insert name here) pe net şi de banii ăia cumpăr o pâine”;
– Constanţa e plină de chioşcuri de ziare (mă rog, fostele chioşcuri de distribuţie de la Cuget Liber şi Telegraf), la care din toate publicaţiile disponibile doar 20% sunt presă scrisă în sensul ziarelor/gazetelor; restul, reviste şi magazine inutile, reviste cu integrame şi alte jocuri de cuvinte (cel puţin astea sunt utile);
– te contrazic cu vehemenţă la aragraful legat de blogul tău pentru că, spre exemplu, seria recentă de articole cu Iranul e tocmai un reportaj; şi-mi place să descopăr locurile şi oamenii şi prin perspectiva unui singur om nu numai prin ce trâmbiţează presa internaţională (aservită unor anume idei de propagandă, evident).
@ Eftimie
– cu prima ocazie când ajungi prin Constanţa cumpără Telegraf şi Cuget Liber, cred că o să-ţi demonstrezi teoria până la un punct; există unele (puţine, din păcate) lucruri interesante scrise prin conţinutul lor, dar majoritatea sunt propagandă politică (Telegraf e aservit lui Fasole, parol! Mazăre, Cuget Liber e aservit opoziţiei).
La Craiova apare o gazeta regionala, care se vinde inca foarte bine in toate judetele Olteniei. Pentru mine, cei care au inca abonament la ziare merita toata simpatia. Ma binedispune mereu doamna de la 1, care ma roaga sa verific daca a venit postasul si i-a lasat gazeta. Imi amintesc de copilarie, cand ridicam de la poarta ziarele la care bunicii mei aveau abonament. Imi povestea un prieten care a plecat in Danemarca faptul ca el a lucrat mult timp „la ziare” – distribuia ziare. M-am minunat de existenta (inca) a acestor locuri de munca, iar el mi-a explicat ca danezii sunt mai relaxati: „le place sa-si bea cafeaua dimineata si sa citeasca ziarul”. cred ca pentru noi e doar mai ieftin sa citim online. iar batranii accepta ce le dau televiziunile. e vorba doar de bani, cred eu.
Sunt unul dintre aceia care inca mai cumpara presa pe hartie.
Cred ca presa nu se poate salva decat prin adaptarea la noile mijloace de informare in masa sau prin oferirea de plus valoare, pentru a nu sfarsi prin a se adresa doar persoanelor nefamiliarizate cu netul sau celor mai conservatori.
Asta cu internetul este şi nu este valabilă. Se pare că nu prea mergeţi cu metroul. TOATĂ lumea, adică foarte mulţi cumpără şi citesc Cancan, Click, Libertatea, Sportul, adică presă cu ştiri scurte şi cât mai aiuristice (nu mă refer la Sportul sau cum naiba îi spune acum). Foarte rar vezi pe cineva cu Adevărul, Evenimentul, Dilema sau ceva similar. Chiar am ajuns să mă uit cu respect la acel „cineva” care deţine aşa ceva .
Deci soluţia ar fi o „fuziune” întrun „CEVA” să îmbine cele două tipuri de presă.
Iar cu internetul la ţară…la Cuca Măcăii…cam greu
@ radu
Eu merg mult si cu metroul, si cu RATB. Trei sferturi din ziarele pomenite aici au avut editii gratuie de campanie electorala. Fie se gaseau la intrarea in statie, fie venea cineva si ti le baga sub nas.
Uite, in aglomerobuze, tromelcobuze si trancavaie nu prea se citeste asemenea presa. De ce? Fiindca in statiile respective nu sta nimei, de-aia.
Uite, a trecut campania, s-a redus numarul cititorilor de ziare pe hartie. In schimb ai vazut cata lume citeste ceva de pe tablete si smart-uri?
Istoria societatii noastre o sa fie incredibil de detaliata si cat se poate de impartiala. Acum oricine are o voce si acelasi eveniment este analizat din n+1 puncte de vedere, necenzurat, necontrolat si nemotivat de interese financiare sau politice.