Am urmărit cu toţii, vara aceasta, cu sufletul la gură, întrecerile Olimpiadei de la Londra. Majoritatea sportivilor au plecat acasă. Nu toţi, însă. Au rămas, la Londra, câteva sute de atleţi care merită, şi ei, pasiunile noastre şi dragostea noastră şi, mai înainte de orice, respectul nostru.
Miercuri încep, la Londra, Jocurile Paralimpice, o sărbătoare a voinţei şi speranţei.
Sâmbătă, în Bucureşti, în Centrul Vechi, Ambasada Britanică organizează un eveniment public prin care marchează apropierea Jocurilor Paralimpice. În Piaţa Sf. Anton din spatele hanului Manuc, de la orele 19, ambasadorul Martin Harris inviă toţi români inimoşi să participe la o sărbătoare dedicată sportivilor care vor intra în competiţii începând de miercuri. Vor fi acolo dansatori amatori şi profesionişti, iar copiii se vor distra cu face-painting, mini-fotbal, fusbal şi dansuri olimpice. Se mai aude şi ceva despre un flash-mob, dar va trebui sa fiţi acolo la orele 19 ca să aflaţi surpriza.
Ne vedem acolo!
1 comentariu Adaugă comentariu
E ciudat că în presă nu apar numele celor care reprezintă România la Jocurile Paralimpice de la Londra.
În Germania, de pildă, echipa naţională formată din sportivi cu handicap au parte de expunere media similară echipei naţionale de sportivi fără handicap.
Asta ajută la schimbarea percepţiei generale a populaţiei faţă de handicap, deschide ochii oamenilor obişnuiţi şi îi face să înţeleagă că handicapul este un accident care se poate petrece oricând şi oricui (da, chiar şi cel din naştere, tot accident este).
Aşadar, trebuie să îi numim pe Naomi Ciorap, Florin Cojoc, Dacian Maxin, Eduard Novac şi Imre Torok. Şi nu doar să le salutăm efortul, dar şi să le mulţumim pentru onoarea pe care ne-o aduc. Eduard Novac este primul român care a luat o medalie paralimpică – argint la ciclism pentru persoane cu handicap, Beijing 2008.