Alegerile americane for dummies: lucrurile importante pe care nu le știai, explicate pe înțelesul tău

Zilele acestea vom vorbi mult despre alegerile prezidențiale americane, și nu doar despre câștigător și învins, ci și despre particularitățile acestui scrutin care concentrează atenția globală. O să fie și destulă confuzie, așa cum se întâmplă de obicei: oamenii cu părerile cele mai ferme despre sistemul american știu, de obicei, cel mai puțin despre el, ați observat?

Textul de mai jos este o explicitare sumară a principalelor mecanisme care definesc prezidențialele Statelor Unite. Nu e nimic original în el, doar o sinteză a unor informații care sunt accesibile oricui, doar că, de obicei, în engleză, ceea ce le face mai greu de citit în original pentru mulți dintre noi.

Dacă știi cum merge treaba, poți trece peste articolul de mai jos. Dacă nu știi – sau ai uitat – de ce președintele SUA e ales indirect, cum se alcătuiește Colegiul Electoral și cum ponderează acesta influența statelor federației, dacă te-ntrebi de ce alegerile pică mereu în prima marți din luna noiembrie, dacă vrei să afli care-s regulile pentru votul anticipat, poate vrei să citești mai departe – sau, dacă îți e mai simplu, ascultă cele două intervenții de la radio în care am deslușit aceste mecanisme; le-am legat într-o singură înregistrare, ca să fie mai simplu de urmărit firul explicațiilor. Iar dacă înregistrarea te adoarme, tot e bine, ceva-ceva tot obții.

În Statele Unite, președintele federației este ales printr-un sistem indirect, cu electori. Acesta e un model foarte controversat (în afara SUA) și unii spun că e demodat – dar eu cred că este perfect pentru felul în care a fost construită America.

Așadar, poporul votează electori iar electorii votează președintele.

Dar de ce e nevoie de intermedierea asta?

Pentru că nu e o simplă ștafetă. Este o metodă de ponderare a greutății electorale a statelor mari din Uniune și de protecție a celor mici.

Cum e alcătuit Colegiul Electoral, care stabilește președintele? Numărul electorilor din Colegiul Electoral este egal cu numărul de reprezentanți în Congres (reprezentanți și senatori).

Dar modul de reprezentare în cele două camere ale Congresului e diferit.

Reprezentanții (să le zicem “deputații”, dacă vrei să-ți fie mai simplu) sunt în număr proporțional cu populația. Ca la noi, de fapt – cu cât un stat e mai mare, cu atât trimite mai mulți deputați în Congres.

Diferențele pot fi foarte mari.
Sunt 50 de state în Federație – unele foarte mari (California – 40 de milioane de locuitori, Texas – 27, Florida – 20), altele foarte mici (Wyoming – jumătate de milion, Vermont – 600K, Alaska – 700K). Astfel, California are 53 de deputați, în timp ce Wyoming doar unul.

Când s-a format federația americană, statele mici s-au temut să nu devină victime ale tiraniei majorității. Ce putere de influențare a vreunei decizii ar fi avut Wyoming, cu un deputat, față de California, cu 53? (sigur, pe atunci nu exista California ca stat american, și nici Wyoming, de fapt, dar fiți atenți la principiu, că acesta contează).

În urma controverselor și temerilor statelor mici, la nașterea Uniunii, Părinții Fondatori au inventat Senatul American, care are câte 2 senatori pentru fiecare stat, indiferent de cât de mare sau de mică e populația statului respectiv.

Așadar, California are 2 senatori iar Wyoming tot 2 senatori, chiar dacă California are o populație de peste 60 de ori mai mare.

Asta ponderează într-un mod inteligent puterea statelor în cadrul Federației.

Camera Reprezentanților și Senatul se echilibrează reciproc. O cameră are reprezentare proporțională, în funcție de populație, iar cealaltă egală pentru fiecare stat, indiferent de populație. Una reprezintă poporul, cealaltă statele, dacă vreți o simplificare la maximum.

Congresul are, cu totul, 535 de membri. 435 de reprezentanți și 100 de senatori (numărul reprezentanților a fost limitat la 435 cu mai mult timp în urmă). În consecință, în cele 50 de state se aleg cu totul 535 de electori – adică 435 de electori reprezentând Camera și 100 reprezentând echivalentul senatorilor.

Însă Colegiul Electoral are 538 de membri, nu 535.

De unde vin cei 3 electori suplimentari?

Din capitala Statelor Unite, Washington DC.

Paranteză. De ce-i zice DC?

Pentru că nu este într-un stat, ci într-un district – District of Columbia, de aceea se și spune Washington, DC, și ca să se deosebească de statul Washington, care e pe coasta de Vest, la Pacific.
Districtul acesta e compus din două bucăți de teren donate de cele două state învecinate, Maryland și Virginia, unde s-a decis că trebuie amplasată capitala. Washingtonul – capitala – nu e într-un stat pentru că, simbolic, nu poate fi mai presus de statele Federației.

Acum, deși importanța capitalei americane este covârșitoare, sistemul federal american limitează într-o mulțime de moduri influența sa, iar reprezentarea în Colegiul Electoral este doar una dintre ele. Deși ar putea avea mai mulți electori, Washington DC nu are dreptul la mai mulți electori decât cel mai mic stat american – adică Wyoming. Asta ca Washingtonul să înțeleagă că a fi capitală înseamnă să servești interesele statelor care alcătuiesc federația, nu să fii șef, cumva.

Deci Wyoming, cel mai mic și mai pârlit stat american, are 3 electori, că mai mult nu poate, păi atunci uite-atât primește și capitala Statelor Unite și niciun deget mai mult.

Deci, 538 de electori. Acești electori, 538 cu totul, sunt nominalizați de partidele candidaților și primesc mandat din partea populației să voteze un candidat sau altul în Colegiul Electoral. Interesant că nu în toate statele ei au și obligația legală să voteze într-un fel sau altul. Doar 18 state din cele 50 prevăd pedepse efective în Justiție pentru electorii care trădează voința poporului – de obicei, amenzi.

Nu se întâmplă prea des să voteze pentru altcineva, dar se mai întâmplă – de ce această posibilitate? Pentru că Părinții Fondatori au încercat să limiteze atât abuzul de putere, cât și specularea mecanismelor democratice de politicieni fără scrupule. Părinții Fondatori s-au temut că poporul american ar putea fi păcălit cumva de vreun politician populist, așa că au mai prevăzut încă o linie de apărare în calea preluării puterii prin demagogie și populism – așa că electorii pot decide, în teorie, că poporul s-a înșelat, și să corecteze votul popular.

În fine: în aproape toate statele americane – cu vreo două excepții, dar prea complicate ca să detaliem acum – deci în practic toate statele americane câștigătorul votului ia toți electorii.

(Adăugire: totuși, să explic și cum e în cele două state-excepție. Acestea sunt Maine și Nebraska. Maine are 4 electori, Nebraska are 5. În ambele state, primul clasat primește, automat, câte 2 electori. Ce rămâne se împarte potrivit distribuției voturilor, dar nu mă întrebați după ce algoritmi, că habar n-am și nici nu-mi pot imagina cum împart în Maine, de exemplu, doi electori la trei măg… pardon, la trei candidați.)

Adică, dacă Biden e în fruntea lui Trump cu 1 vot în California, Biden ia 53 de electori. Dacă Trump are 1 vot înaintea lui Biden în Florida, Trump ia toți cei 27 de electori ai Floridei.

Astfel, este important să iei cât mai multe voturi, dar e și mai important să câștigi exact numărul de state necesar pentru a-ți asigura majoritatea în Colegiul Electoral. De aceea e posibil, așa cum s-a întâmplat în 2016, ca un candidat – Hillary Clinton – să câștige la o diferență foarte mare votul popular, adică să aibă mai multe voturi decât Trump, dar Trump să devină președinte. S-a întâmplat cu totul de 4 ori în istoria alegerilor prezidențiale americane – au fost 58 de runde până acum.

Dacă vi se pare nedrept ca votul popular să fie câștigat de-un candidat și alegerile să fie câștigate de celălalt candidat, amintiți-vă de faptul că Statele Unite ale Americii sunt o federație în care statele componente își doresc să fie parteneri egali, și de aceea mărimea populației este atenuată și ponderată în cadrul sistemului electoral, astfel încât și cei mici să fie ascultați și să poată influența deciziile.

Anticiparea modului în care se vor împărți statele (și electorii) e sport național acum în America. Dacă vrei, poți să-ți încerci și tu puterile de sinteză și prognoză pe harta de mai jos, care-ți arată cum se mută electorii dintr-o tabără într-alta în funcție de felul în care votează cetățenii:


Click the map to create your own at 270toWin.com

Să vorbim despre ziua alegerilor, mereu aceeași.

Alegerile prezidențiale au loc azi în Statele Unite la fiecare 4 ani, în prima marți din luna noiembrie. De fapt, formularea este “alegerile au loc în marțea de după prima zi de luni din luna noiembrie”, așa că data alegerilor poate varia între 2 noiembrie și 8 noiembrie. Anul acesta pică pe 3 noiembrie.

Cum s-a ajuns la această formulare?

E o istorie interesantă aici.

Până prin 1840, alegerile prezidențiale puteau fi ținute la date diferite în statele americane, de-a lungul unei luni întregi – într-un interval de 34 de zile, mai precis.

De ce așa un interval? Pentru că Statele Unite sunt o federație și oamenii au un spirit feroce de independență, plus că aveau o grămadă de treabă, recolte de strâns, drumuri de făcut, de mers la biserică, aveau și distanțe mari de parcurs, apoi voturile trebuiau transportate cu poștalionul, la fel ca procesele verbale cu rezultatul alegerilor – o mare bătaie de cap.

Dar pe la jumătatea secolului XIX, din ce în ce mai multe orașe erau conectate prin calea ferată și prin telegraf, astfel încât rezultatul alegerilor dintr-un stat vecin era aflat foarte repede, iar asta influența votul, dacă acesta încă nu fusese exprimat. Așa că, în 1845, Congresul a stabilit că alegerile prezidențiale – și o mulțime de alte scrutinuri, de fapt – trebuie să aibă loc în marțea de după prima luni din noiembrie.

Dar de ce anume această zi, de ce nu luni, de ce nu duminică, de ce noiembrie?

În 1845, America era o țară predominant agrară, cu o parte importantă a populației răspândită în zonele rurale. Așadar, legiutorii au judecat că noiembrie este cea mai bună lună pentru alegeri. Practic, s-a terminat de strâns recolta de pe câmp și au fost pregătite ogoarele pentru iarnă, dar iarna încă n-a venit, așa că e o lună mai liniștită.

Apoi au ales prima săptămână din noiembrie pentru că mai târziu vremea poate deveni realmente dificilă în multe locuri.

În fine, nu putea fi duminica – duminica e rezervată pentru biserică, odihnă și timp petrecut cu familia și prietenii.

A mai fost tăiată o zi de pe listă, miercurea, pentru că miercurea era zi de târg în multe locuri și americanii aveau de vândut și cumpărat lucruri, era o zi ocupată.

Era nevoie și de o zi pentru călătoria propriu zisă până la secțiile de votare – America e o țară uriașă iar oamenii aveau de mers multe ore cu căruța ca să ajungă de la fermele lor până în primul orășel, unde puteau să-și exprime votul.

Așadar, lunea a fost lăsată pentru călătorie, marțea a devenit ziua votării, după care oamenii puteau rămâne miercuri la târg și să se-ntoarcă joi la casele lor, cu simțul datoriei cetățenești împlinit și gata să se spele vineri sau sâmbătă pentru a merge la biserică din nou duminica.

Și, apropo, marțea alegerilor nu e doar despre alegerile prezidențiale, mai sunt o mulțime de alte voturi exprimate cu ocazia asta, și nu e doar o dată la 4 ani, ci în fiecare an, în funcție de ce trebuie votat în statele sau comitatele respective.

Cum este cu votarea anticipată?

Este o varietate extraordinară de proceduri și reguli în privința asta – pentru că, în SUA, guvernul federal nu organizează alegerile, ci doar supraveghează buna lor desfășurare. Este de datoria statelor să se ocupe de asta, să organizeze alegerile și să ofere cetățenilor posibilitatea de a vota cât mai ușor – așa că sunt numeroase modele.

Se poate vota anticipat în toate statele americane, în diferite forme și termene.

Unele state cer vot prin corespondență, altele îți cer să te prezinti personal la secția de votare și să pui buletinul de vot în urnă, în unele state trebuie să oferi un motiv formal pentru faptul că nu poți veni la vot în ziua alegerilor, în altele nu există această condiție – una peste alta, statele se străduiesc să-și încurajeze cetățenii să voteze cât mai simplu, pentru că e dreptul lor, nu?

Sunt și momente diferite la care începe votarea anticipată, dar majoritatea permit votarea după jumătatea lunii septembrie, mai spre începutul lunii octombrie. Și, desigur, există un număr extins de metode și moduri de numărare a voturilor exprimate anticipat – fie înaintea votării propriu zise, fie în ziua respectivă, fie abia după ce se închid urnele.

Anul acesta, a fost exprimat un număr uriaș de voturi anticipate, peste 90 de milioane, dintr-o prezență estimată de 160 de milioane. Pentru comparație, în 2016 fuseseră exprimate 30 de milioane de voturi anticipate.

Asta înseamnă că exit pollurile, sondajele care se fac la urne, sunt practic inutile, pentru că nu pot măsura aceste 90 de milioane de voturi deja exprimate. Va trebui să așteptăm numărătoarea efectivă ca să aflăm cine va noul președinte american.

Dar ne vom face o idee destul de clară spre sfârșitul zilei de miercuri, după ce vor fi numărate multe voturi. Problemele vor apărea în districtele în care vor fi diferențe mici între Trump și Biden, pentru că acestea vor duce la renumărări și acțiuni în justiție care vor prelungi suspansul.

Sper că v-a fost de folos, dacă nu știați cum funcționează mecanismul american al alegerilor prezidențiale.

Și, ca o ultimă paranteză: mi-aș fi dorit foarte mult ca votul anticipat/prin corespondență să fie posibil și simplu de exercitat și pentru cetățenii români din România. Poate la următorul scrutin.

16 comentarii Adaugă comentariu

  1. Multumim, Vlad pentru excelenta prezentare. Pe masure ce citeam, veneau si raspunsurile pe care mi le puneam la inceputul lecturii.

    Thumb up 7
  2. mergea un titlu puţin mai domol…

    Thumb up 0
    • @Dan: chiar e drăguț titlul. Imi amintește de 1995, cand tata mi-a cumpărat primul PC împreuna cu cartea “Windows 95 for Dummies” 🙊
      Chiar nu știam de treaba cu ziua săptămânii, dar nici nu m-am întrebat despre asta…ce-i drept.

      Thumb up 0
  3. Salut! Cetățenii americani din străinătate pot vota?

    La noi e mereu o discuție despre diaspora și cîte secții de votare sunt, etc.

    Thumb up 1
    • Dupa WW2 au fost in permanenta mii de soldati in bazele din Europa!
      In primul rand pentru acestia s-a adoptat sistemul de vot anticipat / prin corespondenta.

      Thumb up 0
  4. Faina prezentare. Multumesc !
    Care sunt cele 2 state in care castigatorul nu ia toti electorii?

    Thumb up 2
  5. Multumesc, Vlad! Pentru prima data pot spune ca mi-e clar sistemul de vot american. Excelenta documentare!

    Thumb up 2
  6. Excelenta prezentare! Felicitari! De 10 ori mai utila decat live-ul din DC al televiziunii partenere CNN.

    Thumb up 3
    • Ce comparații mai faci și tu, man…ca și cum ai compara o țuică de pufoaică cu Martell
      În locul lui Petreanu, m-aș simți vexat

      Thumb up 0
  7. Fain. Am ascultat cu plăcere și la radio.
    Observație: de ce, oare, nu ne-au interesat până acum aceste aspecte? Serios!!!
    Nu că mă interesează acum, în mod deosebit, dar ști ce mult contează?!😜😁👍
    Go …planet!

    Thumb up 1
  8. Buna ziua Vlad,

    Sper ca imi permiti o mica completare: alegerile sunt la inceputul lunii Noiembrie pentru ca toata birocratia pana la validare sa se termine pana la sfarsitul anului. Pe 20 Ianuarie anul urmator (in orice zi a saptamanii s-ar nimerii) se depune juramantul si se face schimbul de stafeta.

    Thumb up 1
  9. Cu unele principii sunt de acord, dar cu altele nu.
    De exemplu cu delegarea voturilor cetatenilor către așa zișii electori .Cheia este în acel paragraf în care explici motivele pt. care data alegerilor cad întotdeauna în prima zi de marți a lunii noiembrie, exact la începutul ei: în 1845 America era preponderent o tara agrară, adică, mulți si proști.
    Eu nu cred ca un stat ca SUA, o putere din toate punctele de vedere, în epoca internetului, sa nu poata implementa un sistem de vot direct, nu, acel sistem de pe vremea diligentelor le convine de minune politicienilor.

    Thumb up 0
  10. Stiu ca la ultimele alegeri din 2016 am stat si eu si am cercetat putin sistemul american cu electori ca nu prea intelegeam cum e posibil sa pierzi daca ai cele mai multe voturi. Am gasit si explicatiile pentru felul in care e gandit sistemul, pentru America de acum 200 de ani. Cam trist ca nu s-a adaptat vremurilor, cum cred ca ar fi si normal.

    Thumb up 0
  11. Mulțumesc, Vlad, pentru explicații! Sistemul electoral al verilor de peste ocean pare un pic mai… inteligibil acum.

    N-am putea, oare, să preluăm și noi câte ceva din experiența lor? Mă refer aici la data scrutinului, care e cu ceva timp înainte de data intrării în funcție a candidatului ales.
    Mai concret, exact experiența de la localele din București, în care un candidat a câștigat, altul a depus contestații, iar în timpul rămas, Bucureștiul a rămas de izbeliște. Aș spune că a rămas de izbeliște de vreo 4 ani de zile, dar să nu intrăm în detalii…
    Să stabilim data scrutinului, să mai punem o perioadă de timp în care unii pot depune contestații, care contestații trebuie rezolvate cât se poate de repede, nu la termene aiuristice de luni de zile (cum procedează unii juzi de la o anumită curte… din nou, fără alte detalii), pentru ca la final, după să zicem două luni de zile, să se știe exact componența viitorului cabinet etc etc etc. Iar în acel timp rămas, vechiul ales, care ia în continuare toate deciziile, să-i poată prezenta noului ales toate mărunțișurile, astfel încât acesta să poată prelua conducerea fără probleme.
    Pare logic, dar tocmai lucrul ăsta nu se întâmplă aici. Și ar cam trebui să se… La prezidențiale mi se pare că se întâmplă ceva de genul, cu alegerile în decembrie și cu începerea mandatului prin ianuarie, dar n-am putea să stabilim așa ceva peste tot?
    Tocmai ca să evităm situații de genul în care, evident ipotetic (!), vreo domnișorică cu plăceri legate de oțel („still like to steal” sau cum era exprimarea, că nu-s sigur deocamdată că domnișorica în discuție știe engleză) își pune ambâțul și distruge ce-a mai rămas în picioare din vechiul ei mandat, pentru că… nu vrea/nu poate să accepte faptul c-a pierdut alegerile.

    Însă, na, evident, aici nu vorbim de România actuală, condusă de o Curte Constituțională și de un șef numit pe viață la Consiliul Legislativ…

    Thumb up 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.