Alegerile anticipate sunt imposibile, Tavi

Textul începuse, iniţial, ca un răspuns la comentariul amicului meu Odojak, dar m-am lungit şi am decis să-l transform în postare de sine stătătoare:

Tavi, eu nu zic că Iliescu şi Năstase sunt vinovaţi ptr ce se petrece acum. Doar sugerez 😀

Lăsând gluma la o parte, iată ce vreau să zic: aşa cum e definită de Constituţie, procedura declanşării anticipatelor nu e posibil de îndeplinit decât dacă toţi actorii implicaţi sunt de acord, ba chiar unii acceptă să se facă şi de râs în cursul procesului (miniştrii propuşi care se duc la mişto în Parlament la audieri să ceară învestitura, de exemplu). E nevoie, aşadar, de consens pentru schimbarea puterii – asta, „consens, măi, dragă”, îţi sună cunoscut?

Dacă oricare dintre actori consideră că are ceva de pierdut din declanşarea procesului, poate opri desfăşurarea. Ghici pe ce lume puterea e de acord cu opoziţia că e nevoie de alegeri anticipate, ca să plece unii şi să se aşeze ceilalţi.

Apropo, ştii cum se termină, teoretic, procedura? Fii atent:

„ARTICOLUL 89
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.”

„Poate”, deci nu e obligat. La asta mă refer când spun chichiţe procedurale redundante. Mai ţii minte povestea cu Johannis? Altă chichiţă care i-a permis preşedintelui să ignore atunci evidenţa. (Oricum, sistemul e atât de bine protejat, încât nici preşedintele, de capul lui, nu poate forţa anticipate, chiar dacă se luptă cu Guvernul 4 ani la rând pentru asta – remember Tăriceanu).

Noi ne concentrăm acum pe Băse pentru că el e în funcţie, dar, ca şi mine, şi tu ştii, dragă Tavi, că nu sunt mari diferenţe între politicieni. Alt preşedinte, pus în aceeaşi situaţie, ar reacţiona probabil la fel dacă s-ar simţi ameninţat.

Problema nu e neapărat Băse – sau, ca să nu mai zică lumea că-s băsist, da, problema e şi Băse, în primul rând, dar numai plecarea lui de la Cotroceni nu rezolvă defectul fundamental al construcţiei – şi anume, că o persoană poate lua captiv un întreg sistem politic în timp ce respectă fără greş litera legii. Asta-i grav în sistem şi despre asta nu se prea discută, pentru că, fireşte, nici opoziţia n-are interes să dea la o parte prăjiturica de pe masă taman când se pregăteşte să se aşeze în dreptul ei.

Am mari îndoieli că perversiunea asta a fost pur şi simplu scăpată în Constituţie, şi de aceea fac referire la Iliescu şi Năstase, pentru că ei sunt cele două personaje politice care au creat şi modificat legea fundamentală. Ba chiar, sunt sigur că n-ai uitat nici asta, Năstase îşi pregătise un buget generos pentru primul an de Preşedinţie (dintre cei 5, stabiliţi prin referendumul lui din 2003), motiv pentru care chicoteam prin redacţie, după ce ieşise Băse, că n-a fost pentru cine s-a pregătit.

Repet: mi se pare un mare defect, o malformaţie a sistemului nostru faptul că nu pot fi declanşate alegeri anticipate – pentru că nu se pot declanşa, ai să vezi, sunt gata să pariez cu tine asta pe o mâncăreală de vongole şi vin chilian – şi cred că e o mare ipocrizie că opoziţia face atâta gălăgie în jurul poveştii, când şi ei ştiu, la fel de bine, că astea-s doar vorbe-n vânt.

Există o singură variantă, mică-micuţă, ca să avem un scrutin înainte de termen: ca PDL să ajungă la concluzia că, dacă nu forţează urnele acum, până în toamnă riscă să-şi pulverizeze şi ultimele fărâme de sprijin electoral şi, pe cale de consecinţă, să zgrepţăne uşile la Cotroceni, explicându-i în lacrimi preşedintelui că altă cale de evitare a anihilării nu e. Iar preşedintele să se lase înduplecat.

Personal, cred că vor încerca, mai degrabă, o amplă remaniere – care nu va rezolva nimic – sau chiar şi schimbarea guvernului, ceea ce ar fi un soi de defibrilare disperată şi doar atât.