Autosatisfacția incompetenței la dl Ciolacu

Dacă e ceva ce mă irită cu adevărat sunt declarațiile liderilor politici prin care aceștia încearcă să facă alb din negru și să prezinte eșecuri drept succese.

Asta, mie îmi insultă inteligența și mă face să cred că-s luat de prost.

Sunt multe lucruri care nu merg bine în țara asta, așa cum sunt și unele care merg mai bine decât ar fi de așteptat. Dar aș aprecia în primul rând onestitatea, în această privință. Onestitatea este însă rezervată numai marilor oameni politici. Doar aceștia au curajul de a spune națiunii adevărul, oricât de neplăcut ar fi acesta, de a-și asuma nemulțumirea electoratului și de a ști cum să repare ce-i stricat pentru a recâștiga simpatia oamenilor, și chiar și mai mult respect.

Politicienii mediocri, fără viziune și viitor, nu pot decât să mintă, că nu știu cum să repare ce-i stricat și le e frică să nu carecumva să fie considerați responsabili de ceva.

În acest context, mărturisesc că mă scot din sărite declarațiile triumfaliste ale premierului Marcel Ciolacu privind presupusul mare succes al plafonării prețurilor.

Dânsul a scris recent, pe Facebook, „Peste 1.100 de lei în fiecare lună! Atât ar fi plătit în plus milioane de familii dacă nu am fi plafonat preţurile la energie, gaze şi alimentele de bază! Aceste măsuri esenţiale impuse de PSD la guvernare au reprezentat un sprijin vital pentru gospodăriile românilor în ultimii doi ani, aceasta este concluzia unui studiu realizat de fundaţia Friedrich-Ebert-Stiftung România. Este încă o confirmare clară a faptului că am acţionat corect şi am apărat nivelul de trai al populaţiei şi în special al celor cu venituri reduse.”

Aici am două comentarii.

Mai întâi de toate: plafonarea prețurilor la energie înseamnă că statul a plătit furnizorilor diferența. Odată cu creșterea prețurilor la energie, producătorii au avut profituri din ce în ce mai mari. Poate că dl Ciolacu ar trebui să observe că producătorii sunt de stat, deci principalul câștigător al scumpirii energiei a fost statul.

Apoi, apropo de plafonare – banii de compensații nu pică din cer – ei au trebuit luați de undeva sau, mai bine zis, produși prin inflație, ceea ce a dus la sărăcirea populației.

Este adevărat că, fără plafonarea prețurilor la consumatori, am fi plătit facturi uriașe la gaz, dar înțelegem asta, așa cum înțelegem și care sunt costurile generale, nu e nevoie să ni se spună că a inventat cineva gaura din covrig.

Cât despre plafonarea adaosului comercial la unele alimente, am mai vorbit despre efectele nocive pe care această măsură le-a avut asupra prețurilor, în general – am explicat și așa-numitul efect al saltelei cu apă: te-așezi pe-n colț, se ridică restul, adică atunci când guvernul a blocat creșterea unor anumite prețuri, retailerii s-au văzut nevoiți să-și reducă pierderile mărind prețurile la alte produse. Ce-am economisit pe mere am dat pe pere.

„Ştiu că marii apărători ai pieţei libere vor vărsa din nou lacrimi amare, dar cred cu tărie în continuare că în perioadele de criză rolul statului este să intervină în apărarea celor mulţi!”, a mai afirmat dl. Ciolacu.

Păi atunci, dle prim-ministru, de ce nu impuneți prețuri fixe la tot? Readuceți mercurialul și să spună statul cu cât se poate vinde orice în țara asta, că e criză și trebuie apărați cei mulți, nu? Și, apropo, măriți și salariul minim la 5000 de euro pe lună, dacă tot stabiliți din pix, administrativ și fără nicio explicație, aceste valori. Să fie prețuri mici și salarii mari prin hotărâre de guvern, nu? Să fie bogăție prin lege.

De fapt, ce trebuie să înțelegem cu toții este că scumpirile sunt un simptom al unei economii bolnave, ineficiente, în care statul cheltuiește mult, mult mai mult decât ar trebui.

Și cu asta vin la al doilea comentariu – cel privind rezultatele studiului pe care-l citează, triumfalist, dl Ciolacu: „Aceste măsuri esenţiale impuse de PSD la guvernare au reprezentat un sprijin vital pentru gospodăriile românilor în ultimii doi ani, aceasta este concluzia unui studiu realizat de fundaţia Friedrich-Ebert-Stiftung România”, spune dânsul.

Fundația aceasta există și este foarte serioasă. De aceea, și studiul invocat este serios și merită citit pe îndelete. Ei bine, ce spune acest document – și ce văd că ignoră dl Ciolacu – este că, în 2024, coșul de consum pentru un trai minim decent este 40% mai scump decât în urmă cu trei ani.

Mai mult, între septembrie 2020 și decembrie 2023, cheltuielile cu întreținerea locuinței, în care sunt incluse și cele cu energia, au avut cea mai mare creștere – aproape 58%, arată același studiu din care d Ciolacu citează selectiv, doar ce-i convine. Adică, în ciuda măsurilor de reglementare a prețurilor la energie și alimente, coșul de consum pentru un trai minim decent este acum cu 40% mai scump decât în urmă cu trei ani, arată autorul studiului făcut pentru fundaţia Friedrich-Ebert-Stiftung România, Ștefan Guga.

Separat, o analiză a publicației Curs de Guvernare arată că, în plus, scumpirile provin și din faptul că, importând multe alimente, importăm și inflația (chiar și în euro) din țările de proveniență a mărfii. Luate caz cu caz, multe mărfuri – și nu doar alimentare (detergenții, de pildă), și-au dublat prețurile în ultimii ani.

Și, bomboana pe colivă – deși părea să scadă, inflația s-a reinflamat în țara noastră și a fost în ianuarie cea mai mare din Uniunea Europeană – asta în condițiile în care, în ciuda tuturor avertismentelor economiștilor, guvernul continuă să crească cheltuielile publice și să angajeze personal cu miile, într-o economie care are un deficit bugetar de peste 6%.

Deocamdată, singura decizie pe care a înțeles s-o ia guvernul Ciolacu ca să mai aducă bani la buget a fost să crească taxele și impozitele pentru economia reală – dar, așa cum poate explica orice economist, în această țară unde a ajuns să se câștige la stat cu 20% mai mult ca la privat, aceste măsuri vor avea efect contrar și dezechilibrele economice și fiscale se vor accentua.