Barometrul de opinie Amar de Zi
Cam în urmă cu un an, pe vremea asta, Sorina Matei îşi găsise un nou hobby: să mă bată pe mine la cap, zi de zi, cu ideea de a-mi deschide un blog.
Acuma, unii spun despre mine că-s un tip mai degrabă răbdător, dar şi Sorina Matei, când e să fie pisăloagă, face din picătura chinezească o ploicică de primăvară. Mai degrabă de gura muierii decât din proprie convingere, mi-am făcut contul ăsta pe Blogger şi i-am dat drumul. De! Bărbaţii n-au nici o şansă în faţa unei femei hotărâte.
A fost o experienţă surprinzătoare din multe puncte de vedere – şi culmea e că au fost surprize plăcute. Mi-am redescoperit plăcerea de a scrie constant (şi nu doar ştiri), bucuria de a scrie doar pentru cititori (doi-trei sau câţi vor fi fost ei acolo la început) şi nu pentru un salariu, cât şi pofta de a-mi dezmorţi scriitura în varii registre. M-a ajutat în multe feluri… Poate că le voi descrie la un moment dat. Poate în mai, când se va-mplini un an, cine ştie.
N-am aplicat tehnici de SEO, deşi am citit cu atenţie despre ele. N-am bolduit cuvinte, n-am folosit acele cuvinte cheie, n-am postat acele imagini şi filmuleţe fără o glumă şi-o înţepătură. N-am cerşit linkuri. Nu mi-am făcut reclamă pe site-uri mari, nici măcar pe cele ale companiei. Am dat o singură „leapşa” în blogosferă, slujind la ea zi de zi, timp de aproape două săptămâni, inclusiv în ziua de Crăciun, ceea ce m-a făcut să ratez cel puţin o porţie suplimentară de sarmale. N-am premeditat creşterea traficului, deşi fiecare cititor în plus m-a bucurat enorm. Sunteţi, acum, între 200 şi 500 pe zi, ceea ce e mai mult decât mi-aş fi închipuit la început. Eu, unul, sunt mulţumit, şi sper că şi voi.
Dar, că veni vorba de aniversare, mi-ar plăcea s-o pregătesc într-un fel, strângând feedback direct de la voi, cititorii Amar de Zi. De aceea, în următoarele 10 săptămâni, v-aş ruga să aveţi amabilitatea să răspundeţi sondajelor pe care vi le voi propune aici, pe coloana din stânga.
Răspunsurile voastre ar trebui să-mi definească mai bine ce aşteptări aveţi faţă de acest blog. Poate că aţi prefera texte dintr-un anumit domeniu, sau poate că vă atrage varietatea. Poate n-aveţi răbdare să citiţi tot, pentru că scriu prea lung, sau poate urâţi însemnările de 3 cuvinte şi un link, prea puţin caracteristice acestui blog. Poate vă enervează paginaţia şi designul, dar n-aţi găsit calea să-mi comunicaţi asta. Poate că vi se pare ridicol ca, la un an de la primul material, Amar de Zi să fi rămas în continuare un blog scris „sub anonimat”, deşi n-a fost niciodată un secret cui aparţine.
Procedura e simplă. În fiecare luni va apărea un nou sondaj pe coloana din stânga. Voi explica într-o postare ce încerc să aflu prin întrebările respective. Sondajul va rămâne pe coloană până duminică, zi în care se va încheia votarea, voi publica rezultatele şi voi comenta pe scurt. Luni voi posta următorul sondaj, şi tot aşa, cale de 10 săptămâni. La sfârşit voi face o sinteză.
În acest timp, nu voi mai scrie nimic altceva, aşa că puneţi-vă pofta-n cui.
Nu, glumeam, evident, sondajele sunt başca :-)))
Mulţumesc anticipat pentru click-urile voastre.
Astept cu interes!
asta e… precampanie? :)))
acuma, serios vorbind, si io ma bucur ca te’ai apucat de blog. scriitura’ti (neasteptat de*) proaspata, tonica si fara greseli e invioratoare oricand.
* nush de ce da’mi imaginam ca esti un fel de urs ursuz
Blogul e ca oul lui Columb. Bine ca te-ai urcat in el
pai…eu particip la sondaje, sa vedem, interes si promisiune si multa nerabdare…
interesul mi l-ai trezit citind eu un articol fain rau, pe blogul lui Mile Carpenisan, si nu zic ce articol…dar am citit si l-am recitit, si am ras si te-am indragit din prima, apropo, felicitari 🙂
succes in tot si toate omule, respecte,
SIBILLA
prima idee/sugestie, care-mi trece prin cap, este sa-ti iei un nume domeniu personalizat, zic asta gandindu-ma ca tu vrei sa continui si ca toatele „corvoadele” la care urmeaza sa ne supui au ca scop final, perfectionarea.
Daca-mi mai vin idei, revin si, in functie de ce vor cere „sondajele”, imi voi da cu parerea. kmi
Ai făcut deja un an ? Acum vine faza cu moţul, naşii şi lăutarii, nu ?
Pai, hai la mulţi ani şi … atât. Că nu ne pricepem la pagini omagiale şi literatură ocazională. Da’ poate apelăm la specialiştii eolieni.
Ti-am descoperit blogul acum cateva saptamani. E interesant de buna seama ,altfel nu reveneam. Ba te-am trecut si in „carnetelul de bal”, sa pot reveni mai usor.Sa vedem intrebarile 🙂
Pai, daca te-a batut la cap Sorina, stia ea ce stia! Iar blogul tau ma face sa spun, din nou, ca am mare incredere in „nasul” ei. 🙂 (asta trebuia sa fie un compliment la adresa ta, dar ma gandesc sa nu ti-o iei in cap prea tare :))) )
Sunt curioasa ce intrebari o sa ai…
all: mari întrebări, ce să spun :))) O să fie dintr-ăstea de tipu’ „aţi ajuns aci den greşeală, nu?” cu variantele „normal, bineînţeles şi unde dreaq am ajuns?” 🙂
Dragă amarule de zi. Pentru mine ai fost, încă de la primele postări, mai mult decât someone. Ai fost ză oan and only. Talentul. Revelaţia. Ză raităr! Autorul primului blog citit pe nerăsuflate, aşa cum citeşti o carte care, de la prima pagină, te ţine în puterea ei până la sfârşit, nelăsându-te să i te sustragi, oricâte alte lucruri ai avea de făcut. Ai fost primul blogger care mi-a trezit nevoia de implicare într-atât încât să mă faci să-ţi reproşez pierderea ritmicităţii postărilor, spunându-ţi că o relaţie, fie ea şi virtuală, se întreţine. De parcă ai fi avut vreo obligaţie faţă de mine. Faţă de noi toţi care îţi aşteptam postările. Mi-a plăcut şi omul care se întrezărea din spatele blogului. Cu toate atitudinile şi gândurile lui curioase, colorate, revoltate, autoironice, agresive, duioase, reţinute, intempestive.
Astfel încât, eu o să completez bucuroasă toate sondajele alea. Şi o să citesc orice postezi. Dar ca să ştii: cel mai mult îmi plac textele tale personale, marca înregistrată Vlad. Ah…şi poate că dacă mi le-ai împacheta pe toate în acea formă, aş îngurgita şi textele politice. Care pentru mine sunt sare amară.
Las’ ca ti-ai deschis blog si uite ca ai produs o emisiune de radio. Nu aduce anul ce aduce blogul 😀
mordechai, pai o avem pe innuenda cu „omagiile” daca tu nu te pricepi :))
Pentru mine, fiecare post de pe blogul tau e ca o pagina de carte buna. Si eu, ca si innueda, citesc pe nerasuflate tot ce scrii.
O sa raspund cu drag la tot ce e de raspuns…if u think it helps..
Dar, inca dinainte de orice sondaj, vreau sa precizez ca amardezi, asa cum arata acum, e marca Vlad Petreanu (ai grija la ce schimbari vrei sa il supui!)..
Eu nu-mi doresc decat sa scrii mai des:)
săru’mâna… me blushing like 1000 de tomate scăpate pe jos 🙂
Ca sunt pisaloaga, am inteles..Nu trebuia sa afle juma’ de planeta…Si stiu eu de ce am fost pisaloaga…Stiam ce poti! In plus, blogul cred ca era exact ce-ti trebuia la momentul respectiv. Si timpul a dovedit ca am dreptate.Oricum, stateai si butonai calculatorul si navigai de pe un forum pe altul…Acum, butonezi cu folos. Si cu placere..
P.S. Si nu sunt pisaloaga, sunt o simpatica. Si mereu am dreptate :))))
mordechai, iar pentru literatură ocazională îl avem pe alk :))
Mă ziaristo… Mulţumesc :*
din prima, pe nerasuflate, as desemna blogul tau ca pe unul „curat”, in multele sensuri bune ale acestui cuvant.
nu ca nu ar fi si multe-multe altele.
sondajul va fi o joaca, va raspunde unor curiozitati, dar, iti spun de pe acum, ai sa scrii tot asa si pe mai departe si asta e cel mai bun lucru pe care-l ai de facut. si o sa te citesc in continuare cu aceeasi placere.
deci aşea…
eu chiar nu mai ţiu minte dacă în alea 60 de numere de UC ai scris sau nu f’un material
deci nu ştiam cum îţi iese cu scrisul
da’ contează?
bun că este, bine că te’a prins şi nu te opreşti, ambalajul nu contează…
Innunedo, fiecare la ce se pricepe mai bine 😉