Ce oraş urât

Promo pe Travel: “un oraş este definit de împrejurimi, arhitectură, transport – şi, mai presus de orice, de oamenii care-l populează”. Bine că Travel n-a descoperit Bucureştiul. Eu sunt condamnat la asta, zi de zi, de (aproape) 40 de ani – şi mai sunt alte 2,5 milioane de osândiţi în jurul meu şi din ce în ce mai aproape de mine, mi se pare). Trebuie să fie cea mai mare colonie penitenciară a urâtului din România, presupun. Şi, ca-n orice lagăr, sunt şi p-aci kapo a căror principală preocupare este să ne facă viaţa şi mai mizerabilă. Li se spune “primari”.

Mă gândesc la ei în fiecare dimineaţă, când deschid geamul, cu speranţa muribundă că aş putea aerisi camera. În faţa blocului, zi de zi, 6 benzi de trafic înţepenit alcătuiesc cea mai lungă parcare din Bucureşti. Pereţii de beton armat ai acestui canion se coşcovesc ca o stahanovistă de moravuri uşoare. Peste drum, balcoane închise după fantezia fiecăruia, dar şi pereţi de sticlă ai unor clădiri de birouri, rufe scoase la uscat în gaze de eşapament, dar şi funcţionari îngrămădiţi pe câte o terasă, alungaţi din birouri de noile norme legale.

Locuiesc de 10 ani la ultimul etaj (unde nici liftul nu ajunge) al unui bloc ceauşist din centrul idiot de scump al Capitalei. Acoperişul se încăpţânează să nu hidroizoleze. Apa se opreşte sistematic şi revine în şuvoaie de rugină ce durează ore. Subsolul se inundă lunar. În baia de serviciu, un poltergeist deschide din când în când misterioase supape, aducându-mi în casă miasmele coloanei de evacuare. Instalaţia electrică e debilă, sfârâie şi se-nfierbântă pentru orice nimic băgat în priză. Dar toate acestea sunt problemele blocului, evident, moştenire a unei epoci în care se construia rapid şi atât.

Ce nu pricep, în ruptul capului, este cum multiplele primării şi prea-mulţii primari ai oraşului n-au reuşit, de aproape 20 de ani, să asfalteze aleea din faţa blocului. Betonul turnat la ordinul vreunui edil comunist s-a mâncat demult. Tinerele mămici ale României europene se opintesc prin hârtoape, zgâlţâind până la tâmpire bebeluşi nenorocoşi. Maşinile se leagănă prin noroaie, ducând totul pe roţi în bulevard. Musafirii ţopăie când vin în vizită, căutând apropierea cea mai puţin traumatizantă de refugiul scării A.

Iată cum arată Bulevardul Unirii văzut de la etaj, într-o însorită dimineaţă de octombrie 2007:

şi aşa:

şi aşa:

Dacă întrebi Primăria Generală, ţi se răspunde că este responsabilitatea primăriei de sector. Dacă întrebi Primăria Sectorului 3, ţi se răspunde că, fireşte, este problema primăriei mari.

Dacă mă întrebaţi pe mine, răspund că m-am săturat până peste cap de inepţii ăştia care-mi cer mereu votul.

19 comentarii Adaugă comentariu

  1. Eu stau tot in sectorul 3, dar acum putin timp (sa fie poate o luna)am avut placerea sa ni se asfalteze strada. I-au schimbat si bordurile si…tine-te bine, au intrat si au asfaltat si in curtea interioara a blocului-vila unde locuiesc. Cred ca cineva acolo sus ma iubeste :)Sa-l trimit si la tine?

    Thumb up 0
  2. Subscriu la ce a spus Innuenda. Faceti o plimbare prin sectorul 3, chiar merita!

    Thumb up 0
  3. Ma bucur ca urmaresti Discovery Travel&Living, ca despre acest canal era vorba in descrierea ta. E singurul canal TV pe care-l mai urmaresc la TV, pe cuvint.
    Cit despre Bucuresti……..ne chinuim singuri, sintem vai de noi.

    Thumb up 0
  4. innu, meplusmyself: păi, dragilor, înseamnă că suntem vecini, numai că eu stau, aparent, pe verso-ul sectorului 3…

    cristi: ştii că familia Discovery a fost, la început, doar încăpăţânarea unui eşuat de a avea un mic canal pe cablu? Şi că nimeni n-a crezut, în SUA, că ar avea vreo şansă?

    Thumb up 0
  5. mie nu’mi place la mine’n sector. pe strada pe care stau eu au pus neste garduri mai inalte d’un metru, absolut stupid. ar fi trebuit sa ma duc la capatul strazii ca s’o traversez, si asta e parfum pe langa efortul de a se aproviziona al magazinelor de la parter. noroc cu oamenii inventivi. din loc in loc au taiat avutu’ obstesc si’au facut portite.
    deci bloc cu portita spre ulita! f cosmopolit, as zice! :))

    Thumb up 0
  6. N-am stiut de istoria “Discovery”,
    Oricum, in perioada asta TV-ul pentru mine inseamna Zimmern, Bourdain, Chin, Dimitri&Colin, Vera, Kevin McCloud si restul de baieti buni ai DiscTL :)). Am invatat pe de rost toate genericele&gingelurile. Combinatia dintre travel&food&bar&lifestyle mi se pare extraordinara.
    Referitor la Bucuresti, cred ca sectorul 3 al lui Negoita e singurul laudat cu adevarat de dupa alegerile locale din 2004. N-am mai auzit demult atitea laude pentru o zona a Bucurestiului.
    Eu stau in Doamna Ghica/Colentina…..pastorit de “gospodarul fruntas Ontanu” (exact asta imi sugereaza, un gospodar de la sat din anii ’50 – “sa mai dam cu matura si sa dam foc la miristi” si cam aia e tot). Evident, nu mai e nevoie de comentarii:)).

    Thumb up 0
  7. Eu stau in sectorul administrat de Dl. Chiliman. Toate strazile au fost asfaltate, bordurile schimbate, gardurile inlocuite, gazonul a fost pus printre copacii gradinilor din fata blocurilor si nu in ultimul rand, unde nu erau flori, copaci sau gard, s-au plantat ca sa fie peste tot. Insa e o problema. Problema este mentalitatea comunitatii. Comunitatea stie sa reproseze cand primarii nu fac nimic, iar daca edilii fac totusi ceva, oamenii se plang ca nu au lucrat bine si nici nu tin cont de lucrurile frumoase care s-au creat, de gardurile noi, gazon, flori, etc. Asta pentru ca se sare in continuare gardul, se trece peste gazonul proaspat pus, se rup florile.
    Concluzie: e nevoie de educatie civica.

    Thumb up 0
  8. ERATA: stau in sectorul 2. Mi-am dat seama ca imi platesc impozitele, totusi, la Adm. Fin. sector 2 si am verificat in actele casei…strada pe care stau eu este in sect.2. In ce hal pot sa fiu, nici nu stiu unde locuiesc!! Si vorba aia, am dobandit casa asta acum 8 ani, deci nu am nicio scuza. Asa ca, Vlad, dragul meu, suntem vecini. Asa ca-n reclama aia cu vecinii tineri de la blocul de langa cartierul de vile. Poate n-ar fi rau sa-ti fac si eu o prajitura “chec cu nuci” ca-n reclama:))si sa-l trimit pe Cristi cu ea:)))))

    Thumb up 0
  9. io nu vreau alt sector si poate nici macar alt primar. vreau alti vecini! astia care’s la mine’n bloc au cerut sa nu se dea caldura ca sa nu plateasca. da’ nici nu vor sa’si puna repartitoare. de cand stau aici fac, in fiecare toamna, gripa pensionarilor :)

    Thumb up 0
  10. anonymous: corect, iar asta e o altă temă, Bucureştiul nu are comunităţi pentru simplul motiv că e un oraş în care enorm de mulţi locuitori vin din alte părţi. Acesta e şi unul dintre motivele pentru care n-a mers nici un ziar “de Capitală”, never-ever. O să scriu despre asta.

    innu: eh, nu e totuşi aşa departe… suntem vecini de sector :-)))

    plictisita: am senzaţia că, în Bucureşti, toţi vecinii vor alţi vecini :-))

    Thumb up 0
  11. mda, no neighbor is an island :))

    Thumb up 0
  12. Someone, adica suntem de vina noi astia, copiii vitregi ai Bucurestiului, veniti din orase de provincie, ca nu aveti voi…”capitalistii”… comunitati?:))Mmmrrr. Asta-mi aminteste de o fosta femeie de menaj a mea care, de cate ori plecam la parinti, la Galati, ma intreba la intoarcere “Si, cum a fost la tara?” Ma umfla rasul de fiecare data si-i ziceam “eu nu-s de la tara, ci dintr-un oras, mare etc”. Apoi, dupa ce am cunoscut mai multi bucuresteni m-am prins: pentru voi “provincia” e totuna cu “tara” si asa o sa fie in vecii vecilor! Da’ sa stii ca, la o adica, pun imediat de-o comunitate cu bucurestenii care se simt in nevoie. Macar asa, ca sa le dovedesc eu ca se poate:))

    Thumb up 0
  13. innu: nu e nici un reproş, e numai o constatare. Mie chiar îmi place aşa. În redacţie, de exemplu, mai mult jumătate sunt veniţi din alte oraşe, toţi copii muncitori şi talentaţi. Dar fiecare vine cu o anume cultură, a locului din care provone. Vor mai trece generaţii până să se armonizeze. Şi eu sunt prima generaţie de bucureştean din familie, de altfel.

    Thumb up 0
  14. Hei, glumeam oricum, a parut ca-mi forjez vanitatea? Nu ar fi fost nicio problema nici daca ai fi zis-o ca repros. Mie daca-mi da cineva peste palarie si ma trezesc cu ea-n praf, ma aplec mi-o ridic frumos, mi-o scutur si mi-o puna la loc. Ba-i pun si-o pana…uite-asam de-a dracului!:))

    Thumb up 0
  15. moldoveanco! :-)))))))

    Thumb up 0
  16. a propos de “moldoveanco”, doua insemnari de banatean stramutat la Budapesta.

    unu: prima data cand am calcat pe la Bucuresti, in trecere, trebuia sa ajung intr-un loc si undeva, pe langa Sala Palatului, am intrebat-o pe o doamna foarte elegant imbracata, impecabil machiata si distinsa cat incape, ce autobuz trebuie sa iau. Doamna (cu intonatia aceea inimitabila care-l deosebeste pe bucurestean de restul vorbitorilor de romana): “Aaaa, nu sinteti de aici! Din provincieee?” Abia dupa ce mi-am recunoscut, spasit, pacatul, s-a indurat sa-mi spuna, cu o mila nesfarsita in priviri, ca trebuie sa iau “masina X”. cu prilejul asta am aflat ca la Bucuresti “masina” inseamna (si) altceva decat stiam eu de la scoala.

    doi: cativa ani mai tarziu mi-a fost dat sa locuiesc la Bucuresti noua luni de zile. lungi cat noua ani. pe strada Plantelor, unde se-mbina vilele neoromanesti cu falnice palate (pe stil vechi) pariziene, case mai modeste cu brizbrizuri de secol XIX si un bloc ceausist. e, acolo am vazut pentru prima oara ca unii bucuresteni (nu stiu daca get-beget sau “avinituri”, cum le-am zice noi in Banat) isi pun gunoiul in pungi de plastic si-l trantesc in mijlocul strazii…probabil ca osteneala de a-l strange in punga a fost atat de mare, incat nu i-au mai tinut puterile sa ajunga cu el si la tomberon. sau s-or fi gandit ca daca-l lasa in strada (adica in spatiul public) si nu la ei in ograda, operand un mic transfer de responsabilitate catre Domnul Stat, o sa doarma ceva mai linistiti.

    sau o fi ca, vazand cat de vai s-amar arata asfaltul de pe strada, s-au gandit ca un pic de gunoi in plus n-ar strica. dar tare ma tem ca o sa faca la fel si pe un covor proaspat de asfalt.

    Thumb up 0
  17. pestbuda: ah, te compătimesc, ai dat nas în nas cu “supirioritatea” bucureşteanului… vai de capu’ nost’! Postezi şi însemnări din Budapesta? Mi-ar plăcea să le citesc.

    Thumb up 0
  18. mulţumesc pentru idee! doar un brânci aşa, prietenesc mi-a trebuit şi m-am pus pe treabă :-)

    cea dintâi însemnare budapestană e acum online:

    http://budapeshta.blogspot.com/

    Thumb up 0