Cine-i gata pentru evolutie?

Un comentariu la articolul despre Magic Desktop, publicat saptamana trecuta, merita o discutie mai ampla.

Valentin zice: “de ziua lui, i-am dat cadou o carte “de-a mea”: Ciresarii”. Apoi adauga: “Computerul si internetul sunt SCULE, nu viata. Asta ii “predau” eu. Viata este cu totul altceva decat butonat si navigare.”

Valentin, chiar vreau sa te felicit. Nu doar pentru ca e o carte grozava, ci mai ales pentru gest: a darui carti a devenit un obicei cam rar. Ezit sa emit dezamagirea morocanoasa ca “acu’ nu se mai citeste asa cum se citea pe vremea mea…”, dar, ce sa fac, n-am incotro.

Si nu ca ar fi disparut dorinta de a citi (la drept vorbind, nici “pe vremea mea” nu manifesta lumea in piete ca sa ceara carti), doar ca acum sunt alte tentatii. Cum ar fi Internetul.

Acuma, celor care au tasnit de pe scaune ca sa se alature cruciadei anti-web le strig sa stea jos, pentru ca din jale se-ntrupeaza, uneori, si lucruri bune. De exemplu, cartile electronice.

Parerea mea este ca, in perioada urmatoare, cartile electronice vor deveni urmatorul mare hit. Piata creste exponential – e adevarat, abia a plecat din zero – dar volumele de vanzari au trecut de faza “accidental”; businessul acesta a capatat propriul sau ritm.

In SUA, de exemplu, piata de carte depaseste 16 miliarde de dolari anual. Editorii au constatat, in ultima vreme, ca vand mai putina carte tiparita, dar din ce in ce mai multa carte electronica. Aceasta detine deja 9 la suta din piata (cf. Association of American Publishers). Mai mult: vanzarile au crescut in primele 8 luni ale acestui an cu 193 la suta comparativ cu perioada similara a anului trecut. Iar in varii sondaje de opinie, multi americani spun ca acum citesc mai des si mai mult, mai ales cu dispozitive electronice. Le e mai simplu sa cumpere, sa depoziteze si sa transporte cartile electronice. Inca ceva: a devenit cool, la moda, ceva ce te aduce in prezent si te transporta vijelios inspre viitor.

In fond, e chiar grozav ca se intampla asa ceva. Fireste, eu, unul, n-o sa renunt niciodata la cele cateva mii de volume adunate de tata si de mine, dar nici nu cred ca le va mai citi altcineva vreodata. Precum discurile vinil, precum fotografia pe film, precum calaria, daca vreti – a citi o carte tiparita va deveni un obicei din ce in ce mai rar. Sigur, va dura, foarte probabil mai mult decat voi trai eu, iar cartile tiparite pe hartie nu vor disparea (sper!) niciodata, dar tendinta e clara.

Mai e un motiv pentru care oamenii vor prefera din ce in ce mai des cartile electronice (dincolo de toate inconvenientele metodei, despre care, daca vreti, discutam pe indelete mai incolo): motivul este tablet pc-ul si, mai ales, noua experienta socio-senzoriala pe care o aduce acesta.

Cand citesti pe iPad, de exemplu (care nu e un pc, dar sa nu ne impotmolim in tehnicalitati acuma), nu doar rasfoiesti, ci faci pase magice pe un ecran tactil, maresti fonturi, faci paginile sa alunece, sa accelereze si sa franeze, le rasucesti, le-nvarti, pui semne de carte fara sa indoi paginile, faci adnotari… Si poti oricand sa interactionezi cu prietenii pe Facebook sau pe Twitter sau cine stie pe ce alta retea sociala, apropo de ce tocmai ai citit.

Asta, ca ne place sau nu, e o chestie imbatabila. A citi e acum si un pic sci-fi, ce sa mai vorbim.

De fapt, se cheama evolutie. In domeniul cartilor, ultimul mare salt inainte a fost facut de Gutenberg. Tiparnita lui, mecanicista, murdara, fara personalitate dar plina de scrasnete si scartaieli, a democratizat pentru totdeauna o lume stapanita pana atunci, cu gratie, dar si cu gelozie, de acei minunati calugari caligrafi cu miniaturile lor uluitoare.

Ceea ce ma aduce la subiectul acestui program de calculator, conceput nu doar pentru protectia copiilor, ci mai ales pentru educarea lor: Magic Desktop.

Valentin mai spune, in comentariul sau, ca viata nu inseamna butonat si navigare. Nu, fireste ca nu, doar ca, pur si simplu, a ajuns sa depinda de asta, fie ca ne place, fie ca nu. Calculatorul si Internetul ne definesc, profesional si personal, din ce in ce mai mult. Or, a-ti feri copilul de Internet si calculator, pentru ca “viata e in alta parte”, pur si simplu nu mai e o optiune, in ziua de azi. E ca si cum i-ai interzice sa traverseze strada pentru ca risca un accident.

Cred ca mai simplu e sa-l inveti marele secret al semaforului si trecerii de pietoni, si dup-aia sa caste bine ochii.

De fapt, Magic Desktop (care, va reamintesc, poate fi descarcat gratuit de aici) asta face: arata copiilor, de foarte devreme, ca nu e nici o problema sa se miste pe autostrada informationala a Internetului, cu o singura conditie: sa se uite bine in stanga si-n dreapta cand ii apuca pofta de traversat.

Si, apropo: in 2008, unul din cinci copii americani a fost tinta unor ofete sau hartuieli de natura sexuala pe internet. Trei sferturi dintre ei n-au spus parintilor nimic despre asta.

Poate dezvoltam saptamana viitoare acest subiect (ar trebui sa vedem daca exista vreun soi de date/cercetari si pentru Romania). Pana atunci, v-as intreba (pe cei care aveti copii, fireste) daca aveti deja instalate acasa programe de control parental pe calculator, si daca sunteti de parere ca ati facut tot ce depindea de voi pentru a va proteja copiii atunci cand intra pe net.

23 comentarii Adaugă comentariu

  1. Următorul pas mare va fi înzestrarea acestor dispozitive cu redare audio.
    Azi eşti puţin obosit şi nu vrei să citeşti TU… pui device-ul să citească pentru tine.

    Cred că editorii ar trebui să încerce faimosul trend din industria software „try before you buy” (încearcă înainte să cumperi)! Iar formatul electronic le pune la dispoziţie acest lucru… fără efort financiar.

    Trebuie să recunosc că multe din cărţile mele le-am citit parţial în format electronic până în momentul în care am decis „Cumpăr”…

    Thumb up 0
  2. Nu este ciudat, nedrept…. ca unii(lumea “normală”, adevărată) să se pregătească pentru evoluţie în timp ce noi trebuie să ne pregătim pentru revoluţie, de frică să nu cădem de tot în involuţie? Vrem-nu vrem suntem aproape forţaţi să ne ocupăm mintea (uneori timpul) cu imbecilităţi distructive în loc să…o mie de alte lucruri.(DOC CONTRA BOC http://docromania.wordpress.com/ )

    Thumb up 0
  3. Celor care s-au alaturat pripit cruciadei anti-web le sugerez o vizita pe khanacademy.org urmata de o vizita la spovedanie in care sa-si recunoasca eroarea.

    Si inca 2 comentarii:
    1. Celor ce vor sa cumpere iPad pentru citit carti le recomand sa-si cumpere un Kindle. iPad-ul meu e trist si neiubit, probabil ramas si fara baterie de cand nu l-am mai atins.
    2. Pentru eRadical, Kindle include deja tehnologii Text-to-Speech pentru cartile in Engleza (doar o parte din ele).

    Thumb up 0
  4. Ar trebui inclus şi site-ul in linkul de unde poate fi descărcat gratuit Magic Desktop ;)

    Thumb up 0
  5. Iulian, sorry dar nu rezonez cu valorile softului. :)
    Inteleg persoanele care si-ar dori asa ceva pentru copiii lor dar, pentru mine miroase prea puternic a FRICA.

    Thumb up 0
  6. Părerea lu’ Popa’s

    Dată fiind “experienţa” mea în ceea ce se numeşte Piaţa de carte din România, după o lungă perioadă în care m-am aflat la conducerea echipei de vânzări a uneia dintre marile Edituri, mă face să privesc oarecum sceptic înlocuirea totală a cărţii pe suport hârtie cu cea pe format digital. Din punctul meu de vedere, cartea pe suport digital nu face altceva decât să vină în întâmpinarea unei părţi (mici… dar importante, dacă analizăm rata de răspuns a editurilor la trecerea în format digital a unor titluri deja apărute în formatul clasic) a populaţiei foarte ocupate ce nu-şi mai permite “luxul” lecturării cărţii dorite din lipsă de timp, sau a segmentului de tineret care este “înrobit” de dorinţa de a fi tot timpul în trend cu ultimele apariţii pe segmentul high-tech. Căci… nu-i aşa? E de bonton să citeşti o carte pe o platformă iPad! Nemaivorbind că în cazul necesităţii schimbării domiciliului…, una din cele mai grele activităţi este schimbatul bibliotecii!
    Da! Sunt de acord cu acest tip de suport pentru carte, sunt absolut convins că aceasta va putea ajunge la un număr mult mai mare de cititori, iar în acest fel poate vor dispare şi site-urile specializate în scanarea şi apoi OCR-izarea cărţilor (sau mai bine spus a pirateriei din acest domeniu). Apoi, dacă este să vorbim despre costurile şi cheltuielile de producţie, acestea vor fi cu mult diminuate, dat fiind că din întregul proces de editare, se vor elimina costurile cu tipografia, precum şi cele ocazionate de distribuţia acestora. Cred că pentru copii va conta foarte mult un cadou de acest fel. Copii sunt mult mai receptivi la ce este nou, iar dacă noi, ca şi părinţi vom reuşi (chiar şi în acest fel!) să-i atragem către plăcerea lecturii tot va fi un mare plus! Totodata, sunt ferm convins că pasionaţii de carte pe suport clasic vor rămâne în continuare la fel de împătimiţi. Am convingerea că piaţa de carte pe format digital va avea un trend crescător, trend ce va acoperi într-o buna parte căderea vânzărilor la acest produs din ultimii ani.
    Încerc să nu mă arunc în previziuni în ceea ce priveste acest format de carte. Este un lucru demonstrat faptul că în România “piaţa” are particularităţi, iar când spun asta, nu mă refer strict la “piaţa de carte”. Nu sunt adeptul luării unui sistem ce funcţionează “perfect” în afară, şi să-l implementez direct, fără a ţine seama de comportamentul cumpărătorului-consumatorului român.
    Eu, am încercat cu ceva timp în urmă să citesc o carte pe laptop. Nu a avut acelaşi “gust”, aşa că am preferat să o citesc în stilul clasic. Voi rămâne veşnic un iubitor al produsului “palpabil”. Mă pot “transpune” mult mai uşor în povestea unei carţi pe care o simt, pe care o ating. În plus, eu mai “văd” şi alte lucruri la o carte. Deh… Defect “profesional”! Atunci când pun mâna pe o carte, mă uit la copertă să văd mai departe de titlu, vreau să văd condiţiile grafice în care a apărut, mă uit la cotor şi la modul în care a fost legată cartea, caut “amănunte” care pentru marea masă de cititori poate nu interesează, dar care pentru mine pot înseamna foarte mult. Un autor de succes, O poveste de succes şi Un produs foarte bine editat.
    …în ceea ce priveşte întrebarea din cadrul ultimului paragraf, răspunsul este pozitiv. Are o partiţie a ei şi foarte rar se întâmplă să intre din partiţia mea (doar dacă sunt de faţă). Am instalat un progrămel spion, aşa… de control, şi astfel am ştiut pe unde… şi cu cine vorbea! A trecut… cred că mai bine de 3 luni de când nu am mai făcut nicio verificare, dar nici nu sunt adeptul unui “stil poliţienesc”! Consider că în primul rând trebuie să ai o relaţie apropiată cu copilul, apoi “să vorbeşti câte-n lună şi-n stele cu el”, să-i fii prieten apropiat, să-l faci să-ţi spună tot ce-l apasă.

    Thumb up 0
  7. Pentru ai mei folosesc (cu succes sper!) OpenDNS http://www.opendns.com/solutions/household/
    Nu e nevoie de nimic instalat suplimentar, doar setarile locale DNS si un cont gratuit la ei.

    Nota bene: conteaza sa nu poata sa isi schimbe singuri aceste setari DNS – ceea ce presupune sa NU aiba acces ca admin pe PC, cum probabil 99,9% dintre noi au by default… In felul asta, ma asigur ca nici nu pot instala ce traznai vor ei de pe tot felul de site-uri dubioase.

    Si ca o mentiune (nu vreau sa starnesc vreun holly war Win vs. Linux), le-am instalat dual boot si Edubuntu (http://edubuntu.org/screenshots), unele chestii de-acolo chiar i-au atras.

    Un sfat personal: nu e suficient sa le dati acces la net, chiar si protejat – dati-le si un motiv/scop sa invete sa foloseasca netul cum trebuie, altfel isi vor gasi imediat refugiu in site-uri facile, cu joculete flash, muzica/filme mai mult sau mai putin piratate samd. Adica doar un nou tip de televizor cu jocuri la pachet.

    Thumb up 0
  8. Vlad, eu nu am instalat softuri de control pe computer. Data fiind istoria mea personala, am o reactie alergica numai cand ma gandesc ca Irina se va pierde in computer. De-aia nu i-am interzis accesul, dar e controlat foarte strict. Nu are voie la computer mai mult de o ora si aceea se intampla in week-end, dar nu in fiecare week-end. Am gasit un site unde se poate juca linistita, se cheama Poisson Rouge. Desigur, mai are acces la computer la gradinita, pe jocuri gen “gaseste obiectele ascunse” sau din cele educative. Imi dau seama ca nu am cum s-o feresc de computer, ar fi si ilogic, in fond computerul e o unealta foarte desteapta, de care sigur va avea nevoie. Dar e departe ziua in care va avea propriul ei computer si in nici un caz acesta nu va fi in camera ei, ci in camera de zi, unde pot vedea cu ochii mei pe unde se plimba. Irina stie ca un computer nu e masina de jucat ci masina de lucrat. Cred ca la varste mici – cum sunt cele carora li se adreseaza Magic Desktop, controlul parental e mai important decat instalarea unui soft pe computer. Copiii trebuie dezlipiti de pe scaun si de pe canapea. Dar asta presupune ca mai intai tu, ca parinte, sa te dezlipeste de la computer si de la televizor. Si unora le e greu.

    Thumb up 0
  9. Ada, cu tot dragul, dar ideea ca ai gasit “un site” sigur pentru ea si ca doar acolo are voie, iar asta inseamna siguranta pe internet, e cel putin optimista. Parerea mea e ca interdictiile si limitarile de acces nu fac decat sa starneasca curiozitati firesti, pe care pustoaica le va urma, dar pentru care va fi foarte putin pregatita. Apoi, ma intreb daca e o idee buna sa-i interzici ei posibilitatea de a se familiariza cu o unealta care in mod sigur ii va influenta viitorul, din cauza unei alergii (explicabile) pe care o ai tu.

    Iulian – multumesc, am corectat. A scrie articole pe un iPad e o idee proasta :)

    Petrescsc: poate o sa razi, dar pentru mine ce spui tu e prea complicat, chiar daca stiu ca e simplu ca buna ziua, de fapt. Sunt oameni care chiar nu se pricep.

    Cristi Popa – si eu sper ca e-readerele sa nu inlocuiasca niciodata complet cartile tiparite, dar in mod sigur vor deveni o parte importanta a vietii noastre. Si vorbesc despre readere, nu despre carti puse pe laptop.

    Thumb up 0
  10. @ Someone
    Pentru mine o carte de-i pusa pe laptop sau pe un reader… este cam totuna! Nu am incercat varianta lecturii pe un iPad sau mai stiu eu ce alta platforma. Am spus ca am incercat citirea unei carti pe laptop, iar acest lucru nu mi-a oferit “placere”. Raman un impatimit al clasicei carti, chiar de uneori mai gandesc si verde!

    Thumb up 0
  11. @Cristi, din experienta mea iti spun ca nu-i tot una. Consum enorm de mult text pe computer si mi-am luat si un iPad special pentru a citi carti. A fost o dezamagire. Totusi, pana nu ai incercat un Kindle, nu poti sa te pronunti. Pentru mine a fost o diferenta enorma. Este singurul dispozitiv de pe care pot citi confortabil carti. Diferenta principala consta in cum te simti dupa ce ai citit 30 de min. ;)

    Thumb up 0
  12. Uite-aici o tema pentru un Debate serios!
    Carte in format digital vs carte in format clasic de hartie

    @Petru
    Atata timp cat nu “simti” hartia intre degete atunci cand te pregatesti sa dai pagina…, mai ales atunci cand o “mangai” intre degetul mare si aratator, atent fiind la ultimul paragraf peste care-ti aluneca privirea…
    Apoi, o carte citita de mine…, poate fi revanduta cu succes, nici nu se cunoaste ca a fost citita nu cu mult timp inainte. Nu suport sa vad lasata o carte deschisa pe noptiera, imi cert copilul de fiecare data cand indoaie colturile cartilor, la fel cum ma umplu de indignare la vederea unei persoane, care dupa ce da o pagina, se-apuca si da cu podul palmei peste cotor, de parca ar aseza cartea spre citit pe un portativ. Bleah!
    Asa sunt eu! Mai… traditionalist de fel! Sunt de acord cu noutatea, sunt receptiv la tot ce este nou, insa… sunt cateva lucruri care pentru mine trebuie sa ramana asa cum imi place mie! :)

    Thumb up 0
  13. Pai.. probabil ca intr-un astfel de debate… lumea ar fi impartita. Unii ar fi la fel ca tine si ar vorbi despre experienta totala de citire a cartii.

    La mine lucrurile stau altfel, daca ma fura cartea, nu mai conteaza nimic. Nu mai conteaza daca citesc un exemplar proaspat scos de sub tipar sau o carte de 50 de ani torturata de generatii. Nu conteaza daca e o carte fizica sau o carte pe Kindle. Ce conteaza este totusi sa pot sta prins in lumea aia… si asta n-am reusit prea bine cand citesc direct de pe ecranul computerului sau de pe iPad. Obosesc prea repede. Pe Kindle lucrurile stau incomparabil mai bine…

    Dar nu conteaza… e loc pentru toata lumea. :)

    Thumb up 0
  14. valentinii de genul asta sunt cam limitati. :twisted:

    Thumb up 0
  15. Gand la gand!
    Eram sigur ca se ajunge la o dezbatere carti vs pdf.
    In clipa in care pitica mea va incepe sa citeasca va primi un reader.
    Inteleg momentele magice pe care le traiesc multi atunci cand intorc paginile si simt mirosul hartiei unei carti vechi dar… pe un card (microSD) de 1cm x 0,5cm incap cateva mii de carti pe care le poti lua cu tine oriunde.
    E vorba pana la urma de cantitatea de “cunoastere” la care ai acces in format electronic.
    Toti clasicii sunt acum la un click distanta, marea majoritate in mod gratuit.
    Fizic, nu ai spatiu intr-un apartament pentru cateva mii de volume care, incap insa, intr-un buzunar.
    Sa-i refuzi unui copil asa ceva… e pana la urma o dovada de ignoranta (ca sa nu zic altfel).

    Thumb up 0
  16. Ursu – a avea mii de volume cu tine, mereu, e o posibilitate fascinanta. E-readerele iti ofera asta. A sti ca totul poate disparea intr-o clipa, de exemplu cu un puls magnetic, e o eventualitate infricosatoare.

    Thumb up 0
  17. @Blonda de la Marketing – Sa inteleg ca ne cunoastem de pe undeva ? Nu vrei sa dezminti intelepciunea populara … ? :) Sau pur si simplu “intri” scurt ca sa iti mai “tragi” un link catre blogu’ cu cârciumoare, indiferent ce spui …

    In celalalt subiect am “vorbit” atat cat imi poate permite o interventie pe blog. Ideea “Viata reala / Viata virtuala” este un subiect cat se poate de generos si poate fi dezbatut ore, zile, fara sa se ajunga la un rezultat. Fiindca, asa cum spune @Someone, poate fi interpretat ca o “schimbare de generatii” iar asa ceva face valuri, nu gluma. Si chiar este o schimbare. Poate ca discutia ar fi pe ideea “in bine sau in rau ?” (iar raspunsul este : “Depinde …”) :).

    Eu imi castig painea butonand. Stiu (bine) ce inseamna computer – pentru mine este mai mult decat o “scula” de citit sau de scris. Apoi, am suficienta experienta in lumea virtuala fiindca (si eu) am pierdut nopti si zile in sir cu “Unreal tournament” si stiu ce inseamna sa te apropii, periculos, de dependenta. Si, nu in ultimul rand, am suficienta experienta sa stiu si ce inseamna viata reala.

    Eu NU sunt impotriva “erei electronice” – nu sunt atat de limitat – si chiar daca as fi impotriva, ar fi degeaba, era elecronica nu se impiedica de mine. Eu sunt impotriva ideii ca “ie totu’ pe goagl”. Si eu folosesc “la greu” cuceririle tehnicii dar eu imi stabilesc o intalnire pe Mess, nu folosesc Mess-ul pentru discutii interminabile care sa inlocuiasca placerea apropierii fizice de prieteni.

    Computerul este numai o scula, precum un ciocan. Cu ciocanul poti sa iti dai peste degete si sa te doara rau de tot. Tot asa si cu “era electronica” – poti sa iti “dai peste degete” cu ea si sa te doara rau de tot. Eu incheiam cu “Cumva noi de acum, suntem gata sa inventam o noua “cheie de gat” ?” – este o invitatie la analiza. Eu recomand oricarui parinte sa isi invete copilul cel putin o limba straina (sa o vorbeasca, nu sa o gesticuleze) si sa il invete sa foloseasca computerul dincolo de stadiul de “masina de scris”. Pe mine nu ma deranjeaza daca juniorul deseneaza folosind tableta grafica sau carbunele si hartia, pe mine ma intereseaza sa deseneze, sa fie creativ ! Si daca vrea sa stie mai multe despre Michelangelo Buonarroti sa nu “dea fuga” pe goagl ci sa dea fuga la raftul de unde sa ia “Agonie si extaz”. Din pacate, de prea multe ori, o “e-scula” este cauza tendintei catre superficialitate. Din pacate, sunt prea multi parinti care “scapa de galagie” intepenind copilul in fata unui computer. Sunt parinti care, chiar daca isi prind urechile, le cumpara copiilor un computer, parinti care habar nu au de plusurile si minusurile vietii virtuale dar le deschid larg, copiilor, usa catre aceasta viata.

    Cum spuneam in P.S., eu nu criticam “desktop-ul”, eu ma refeream la ideea de “placuta experienta virtuala”.

    Nu ma intereseaza ca juniorul sa aiba la dispozitie “vagoane” de volume (oricum, nu citeste decat cate unul, cate unul), ma intereseaza sa intelega ceea ce citeste. Si oricum, cand va ajunge sa isi formeze personalitatea, va sti sa aleaga singur daca sa aiba literatura “bulk” la un click distanta sau va avea o biblioteca clasica cu ceea este important si ii este folositor.

    Si la ce imi mi-ar mai trebui “control parental pe calculator” daca il invat cum sa deosebeasca binele de rau (asa cum spunea @Marian S) si sunt alaturi de el pana cand va “merge” singur ?

    Thumb up 0
  18. stii care-i buba cu iPad-ul Vlade?
    vorbesc in cunostinta de cauza, ca fi-miu are citeva “carti” pe iPad.
    cind se plictiseste de citit (dupa citeva minute) flipaieste imediat pe alta aplicatie de pe iPad (jocuri, chat, web, etc.) pentru ca e mult mai “instant-gratifying”.
    ideal ar fi ca aceasta generatie de copii sa prinda gustul tot cu o carte in mina ca si noi, si abia dupa aceea sa “migreze” catre mediumuri mai moderne precum iPad-ul.

    Thumb up 0
  19. @Costin, iaca de aia ii bun Kindle-ul ;) nu stie decat despre carti… :)

    Thumb up 0
  20. @Someone – ” E ca si cum i-ai interzice sa traverseze strada pentru ca risca un accident.” – Adevarat dar doar in parte.
    Uneori (de multe ori ?) nevoile si dorintele copilului sunt mai puternice in comparatie cu ceea ce este “pe cealalta parte a strazii”. “Vis-a-vis” este, mai intai o Mare Pata Alba, apoi o Tara Minunilor. Apoi Tara Fagaduintei asa ca, mai devreme sau mai tarziu, copilul va “traversa”.
    Dar nu pot sa il las sa traverseze oricand “inarmandu-l” doar cu “ai grija cum traversezi, puiule”. Nu pot sa fiu linistit fiindca, implacabil, el va traversa cu sau fara voia mea, nu pot sa il “leg” de trotuarul asta fiindca … acolo sunt tigri.
    Mai intai de toate traversez eu, cu el de mana, de vreo mie de ori, apoi ne petrecem ceva timp impreuna uitandu-ne la altii cum traverseaza, comentand. Si in final pot sa ii spun ca, daca are treaba pe cealalta parte a strazii, sa traverseze.
    Nu pot decat sa sper ca la vremea cand “imi voi vedea de drum”, el va sti sa “traverseze” corect si, poate, din cand in cand, daca cumva va avea nevoie, va simti ca il tin de mana, ca inca mai sunt pe-acolo.

    Iar “a interzice” nu este nici cea mai buna, nu este nici cea mai proasta solutie, pentru a proteja. Este doar o posibilitate, ce trebuie folosita cu chibzuinta, in functie de situatie.

    @Marian S – Destul de adevarat, nu ignor ideea dar nu cred ca pot eu sa citesc intr-un an cat pot “astia” sa taie intr-o zi … plus ca se poate recicla.

    Thumb up 0
  21. Vlad, nu stiu de unde ai dedus ca i-am interzis fetei sa se familiarizeze cu computerul din pricina alergiilor mele:)) Nici vorba, n-am interzis. Doar ca n-am incurajat. Desigur, cand la 4 ani Irina a deschis fara greseala Internet Explorer-ul pe computerul meu, am ramas cu gura cascata si mi-am dat seama ca sunt ca-n bancul ala cu tatal care ii spune fiului hai sa vorbim despre sex si fiul zice da tata, ce vrei sa stii…
    Am gasit un site sigur, pe acela i-l deschid si de pe acela nu iese. La 5 ani si jumatate n-are nevoie sa navigheze pe internet, nu-i trebuie sa stie sa caute pe google, nu are nevoie de propriul ei e-mail sau id de YM. Copiii au nevoie de limite, nu-ti face iluzii ca atunci cand vei avea propriul tau copil nu-i vei impune un anumit grad de libertate restransa. A instala un soft pe computer in ideea ca il pazeste el, softul e suficient pentru a-l pazi de pericole, mi se pare usor naiv. Pentru ca tocmai din pricina avansului tinerei generatii fata de noi, cei ce am invatat abia la liceu ce e ala windows, foarte rapid ei vor invata sa bypasseze parolele noastre si restrictiile softurilor noastre. Am indraznit sa-mi dau cu parerea pentru ca Magic Desktop acesta se adreseaza copiiilor mititei, care se incanta sa vada casute si gardulete si personaje care le amintesc de Bob The Builder, la care ei oricum nu se mai uita demult. Pune-i Magic Desktop unui baiat de 9 ani si o sa-ti rada in nas. La cinci ani, la sase ani, exista laptopuri speciale pentru copii care au aceleasi joculete magice si sunt lipsite de pericolul internetului. Eu apreciez intentia celor de la UPC, insa la varste mici e bine sa-ti lasi copilul sa picteze cu degetele pe hartie, sa dea in clapele unui pian adevarat sau de jucarie, sa se joace de-adevarat, nu in virtual. E simplu sa-l proptesti la desene si la net si sa-ti vezi de ale tale, atat de simplu si atat de tentant. Roadele se culeg insa peste varsta de 10 ani cand trebuie sa vii cu spaclul sa-l scoli de pe scaun, sau sa parolezi tot accesul la net, ca sa-l desparti de YM. Parerea mea.

    Thumb up 0