12 septembrie, Brăila: o adolescentă în vârstă de 17 ani, care conducea (fără permis) un autovehicul, a pierdut controlul mașinii și a provocat un cumplit accident rutier, în care a murit fratele ei, în vârstă de 16 ani, aflat pe scaunul din dreapta. Teste ulterioare au arătat că fata era sub influența drogurilor.
O lună mai devreme, pe 14 august, în Bistrița, 4 tineri au fost răniți când autoturismul în care se aflau, condus de un adolescent de 16 ani, a intrat într-un stâlp. Adolescentul era drogat.
La jumătatea lunii iunie, un adolescent de 15 ani a gonit cu 180 km/h prin Satu Mare și, în cele din urmă, s-a răsturnat într-un șanț cu mașina pe care o furase. Analizele au confirmat, ulterior, că era sub influența unor substanțe psihoactive.
Știrile de acest gen tind să devină fapt comun; ce era înainte deschidere de jurnal, excepție și întâmplare nemaivăzută alunecă, încet-încet, spre categoria „și altele”, adică spre periferia interesului public. În televiziune, repetiția e mama ratingului mic.
Dar, dacă vorbești cu părinți de adolescenți, îngrijorarea este, în cele mai multe cazuri, dureros de evidentă, iar ea este confirmată și de studiile Agenției Naționale Antidrog: în România, consumul de droguri în rândul minorilor este, în continuare, sub media europeană, dar în creștere rapidă. Nu se exclude subraportarea numărului de cazuri. Una peste alta, se estimează că, în țara noastră, unul din 10 adolescenți a luat droguri cel puțin o dată.
De aici rezultă cel puțin două întrebări:
1. Cum se face că e atât de simplu pentru atât de mulți copii să aibă acces la substanțe psihoactive? Eu, de pildă, habar n-am de unde aș putea cumpăra droguri. Pur și simplu, nu sunt în anturajul necesar pentru asta. Sunt conștient că în orice societate există zone în care se face trafic de droguri, dar că acestea le sunt atât de accesibile unui număr atât de mare de copii (unul din 10, da?) mi se pare uluitor.
și,
2. Cum se face că acești atât de mulți copii nu știu sau nu înțeleg că a te droga, mai ales cu substanțe necontrolate, vândute ilegal, este o idee foarte, foarte proastă? Părinții au un rol important în această explicitare a pericolului, da, de acord, dar părinții sunt mai buni sau mai răi, mai deștepți sau mai puțin deștepți; răspunderea principală pentru educarea copiilor în această privință (și în această privință) aparține statului român, totuși.
Să nu se înțeleagă că fac, cumva, vreo pledoarie pentru legalizare. Nu am suficientă informație și nici experiență în această privință. Dar nu pot să nu fiu de acord cu dr. psihiatru Eugen Hriscu, de pildă, care observă că legislația foarte represivă din România, în privința consumului de droguri, a împins consumatorii spre substanțe mai greu detectabile, dar și extrem de periculoase.
De altfel, una dintre cele mai importante efecte ale legalizării consumului de marijuana în diverse țări (altfel, din ce în ce mai multe), este că, prin procesul de autorizare și monitorizare, autoritățile pot controla ce e pus în vânzare și se pot asigura că nu vinde cineva combinații sălbatice cu otravă de șoareci și/sau insecticide, cum se-ntâmplă, în unele situații, în România.
De fapt, legislația represivă și mediocritatea clasei politice, care se teme de orice dezbatere serioasă pe această temă, transformă copiii din România în cobaii traficanților de droguri.
Ascultați mai jos opinia drului psihiatru Eugen Hriscu, terapeut la Clinica ALIAT (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor), despre situația consumului de droguri în rândul adolescenților. Discuția a fost purtată în Deșteptarea, la Europa FM, și cred că merită să ajungă și la cititorii acestui blog.
Apropo, știați că în țara noastră nu există nici măcar un centru detox pentru copii/adolescenți? Asta în condițiile în care, vă reamintesc, consumul „e în creștere rapidă”.
11 comentarii Adaugă comentariu
Ma îndoiesc ca legislația restrictiva din Romania a condus la acest trend. Dupa aceasta logica, in vremea lui Ceașca ar fi trebuit sa avem leșinați pe toate trotuarele, precum vezi acum in Seattle sau San Francisco.
Educația din primii 9-10 ani de viața contează cel mai mult. Aici trebuie lucrat.
Tentatia de a incerca macar odata exista.
Nu stiu pe nimeni care sa nu fi incercat macar odata in tinerete ( a se citi „inainte de 18 ani”) „drogurile” existente pe piata: alcool si tutun. Si cu toate acestea, la 30-40 ani sunt destui care nu mai practica aceste vicii.
Cred ca la fel ar fi si cu drogurile ca si cu tigarile. Odata legalizate ar avea un control mai bun si pedepsele pentru trafic ar putea fi marite. Adica nu inteleg logica actuala in care dau cu parul in cel care consuma si cu nuiaua in cel care vinde….
Lipsește o întrebare, Vlad, care e (din ce știm la acest moment) esențială: de ce, deși foarte mulți încearcă, doar unii devin consumatori?
Adică în spitale anesteziile se fac cu derivate opiacee, dar nu vezi sistemul sanitar deversând legiuni de zombi cu seringa-n vene. Iarba e unul dintre cele mai intens consumate droguri – și nu dă dependență chimică, precum cofeina (da, cofeina), alcoolul sau nicotina.
Dependența de droguri e o tulburare cu etiologie multiplă, bio-psiho-socială. „Bio” acoperă chimia – da, sunt substanțe care dau dependențe chimice, precum opiaceele. „Psiho” acoperă circumstanțele individuale – există, de exemplu, conceptul de „personalitate predispusă la dependențe”; există persoane dependente nu de o substanță, ci de un *proces*: jocuri de noroc, cumpărături, sex, internet, muncă.
Noi nu atingem deloc componenta socială. Adică exact locul cu impact maxim, dar și locul în care responsabilitățile *noastre* – ca societate, comunitate locală, adulți semnificativi și părinți de copii – devin vizibile.
Pentru că, Vlad, dependența nu e un „păcat”, „eșec” sau „defect” al copilului / adultului. Ci e unul dintre modurile în care creierul, privat de sentimentul de apartenență, de securitate psihologică, de comunitate semnificativă, încearcă să facă față neîmplinirii unor nevoi fundamentale ale sale. Nu mă crezi? Mergi pe TED și caută prezentarea lui Rachel Wurzman, neurolog, să vezi cum apare dependența de opiacee. Caut-o și pe cea a lui Johan Hari.
Există niște mecanisme biologice în structura creierului care sunt dezechilibrate de modul în care funcționăm noi ca societate, comunitate, familie. Gabor Maté, cu experiența lui de decenii în lucrul cu persoane dependente, spune clar: trauma se găsește la baza oricărei dependențe. Nu toți cei care au trume nevindecate devin dependenți; dar toți cei dependenți au traume nevindecate.
La noi, 70% dintre părinți cred că rolul școlii este să formeze copii ‘disciplinați’, ‘ascultători’. Noi suntem ăia cu ‘bătaia e ruptă din rai’ și cu ‘eu te-am făcut, eu te omor’. La noi un copil care-și exprimă personalitatea e ‘prost-crescut’ iar dacă vrea să înțeleagă e ‘obraznic’. Relațiile părinți-copii au la bază ierarhia de putere brută iar valoarea supremă e ‘ascultarea’. Noi știm doar două feluri de a reacționa la ce fac copiii: ‘o palmă peste cap’ sau ‘ca să nu rămâie corigent și anul acesta, Mam’ Mare, Mămăița și Tanti Mița îl duc pe dl. Goe la București’.
Copiii ascultă de cei care știu să-i asculte. Da, ‘anturaj’ și ‘gașcă’ sunt elemente în peisaj. Dar impactul cel mai puternic îl are lipsa de legături psihologice solide cu părinții / adulții semnificativi ai copilului. Însingurarea de acasă. Or aici noi suntem tare talentați să ne spălăm pe mâini și să aruncăm pisica moartă în curtea ‘anturajului’, a ‘găștii’, a ‘educației’. A oricui altcuiva în afară de noi, părinții.
Nivelul de educație nu are influență în profilul de consumator (poate doar că studiile superioare ușurează contactul cu dealerii); asprimea legilor NU are nici o importanță (am vazut un studiu între Los Angeles înainte de legalizare și Amsterdam. Practic nu existau diferențe în consum, deși legile americane erau atunci incredibil de aspre).
E la noi responsabilitatea, Vlad. Și, la cum cunosc eu poporul ăsta conservator, tradiționalist, ipocrit și mincinos, problema va rămâne nerezolvată. C-ar fi și păcat să nu mai avem un subiect pe care să ne frângem mâinile degeaba.
Cine aduce banii acasă, tu sau copiii?
@Paul
Huh? Ce-are ‘cine aduce banii’ cu prefectura?
@CB
Revenim la intrebarea: ‘Cine si cum ii educa (ReEduca) pe parinti (adulti)?”
In mod traditional, in Romania, Biserica Ortodoxa isi aroga aceasta sarcina (sau acest drept, depinde cum privesti).
Ajungem la intrebarea: ‘Cine ii educa pe preoti? Si ce facem cu ierarhii de tip Teodosie?’
@CB nu stiu cine esti, dar ma bucur ca existi!
Sa va mai dau si eu niste panseuri in faza cu cele ale fostului meu coleg de generala, gimnaziu si liceu (Hriscu): daca am decriminaliza omorul, s-ar reduce numarul de criminali. Daca am scoate centurile de siguranta si am abroga viteza maxima pe sosea, n-ar mai fi accidente. Si, cel mai amuzant, daca s-ar desfiinta DNA, ar disparea coruptia. Nu e minunata lumea asta? Ma rog, depinde prin ce „lentile” de diverse substante o privesti. Sa stiti ca experimentul cu „sa decriminalizam furtul” a fiat deja facut, in statele California si New York. Rezultatul il puteti viziona pe Youtube!!
Inca ceva: Eugen a fost intotdeauna „book smart”, dar niciodata „streetwise”. E boala generala a profesorului universitar. Foqrte in contact cu strict setul de probleme cu care lucreaza, complet rupt de realitatea lumii dincolo de usa laboratorului/spitalului. Genul asta de oameni e bun pentru a fi consultati intr-o problema cu spectru ingust. Legile lasati-le pe seama celor „streetwise” (care-s si bine intentionati, dar asta e o alta discutie)