Felicitări, domnule Busuioc, cred că aveţi voce frumoasă, cred că o veţi mai lucra şi cred că, în orice caz, trebuie să fiţi respectat pentru tenacitatea dvs. Sunteţi o poveste de succes iar lucrul cel mai bun care s-ar putea întâmpla acum ar fi ca succesul dvs. să potenţeze tenacitatea altor oameni talentaţi, dar încă umiliţi de lumea înconjurătoare.
Dar voi, dragi compatrioţi, nu vă simţiţi un pic ipocriţi să produceţi aşa un val ditirambic pentru a-l purta pe dl. Busuioc spre glorie?
Nu vă-ntreb unde eraţi când dl. Busuioc spăla vagoane la CFR, nici de câte ori aţi strâmbat din nas când aţi trecut pe lângă el, îngrijitorul de animale. Ne-a spus-o chiar dl. Busuioc, care a plecat zidar în Spania de-atâta bine-n ţară, căutând pâinea şi laptele pentru cei 4 copii ai săi la două mii de leghe distanţă.
Nu vi se pare, însă, că vreţi prea tare să vă identificaţi cu Busuioc Învingătorul abia acum? În plus, el este învingătorul recunoscut de alţii, nu de voi. Nu vă preocupă faptul că dl. Busuioc a trebuit să plece din ţară pentru a scăpa de spălat vagoane şi animale şi pentru a fi, în sfârşit, observat de oamenii din jur?
Un ministru al culturii a produs azi un panseu de-un rar cabotinism. „Un pas mic pentru Costel, un pas mare pentru România„, a spus Adrian Iorgulescu, printr-o grosolană tentativă de furt a ceea ce dl. Costel a câştigat departe de România şi fără ea. Dar câţi paşi o fi făcut Adrian Iorgulescu în căutarea altor talente asemănătoare dlui Busuioc prin România sa?
Şi cât de bombastică este această ipocrizie în care este zidit dl. Busuioc în ţara din care a plecat… Dl. Busuioc n-a câştigat altceva decât un concurs televizat, un reality de tip Megastar. Nu păreţi să fi citit ce scrie pe site-ul emisiunii. Hijo de Babel este „un concurs al TVE care urmăreşte integrarea diferitelor culturi din Spania secolului XXI„. Atât şi nimic mai mult. Câţi dintre dvs. urmăresc emisiunile similare difuzate de posturile din România? Vă spun eu: atât de mulţi încât, invariabil, aceste emisiuni nu supravieţuiesc mai mult de unul, două sezoane. Spre deosebire de spanioli, noi, românii, nu facem show-uri pentru „integrarea diferitelor culturi” din această ţară. Noi dispreţuim diferitele culturi chiar şi fără a şti ceva despre ele. Dar nici măcar promovarea talentelor „pur rrrromâneşti” nu ne preocupă. Talentele noastre îşi crapă căpăţânile în indiferenţa băştinaşă, după care o şterg să se repare la mii de leghe depărtare. Sunt pline muzeele, sălile de concert, universităţile şi laboratoarele lumii de români dintr-ăştia veniţi cu capul spart de-acasă. Ah! şi cum le mai numărăm succesele după ce pleacă de-aici…
Naţiunea suferă de hipermetropie. Nu vede bine decât de la distanţă.
Fraţilor, după atâţia ani, nu vreţi să ne punem nişte ochelari, totuşi?
14 comentarii Adaugă comentariu
bravo. serios.
Când vine de la tine, cred. Mulţumesc. (Şi mai scrie şi tu, dom’le, nu dormi :-))
Foarte …….
Ma gandeam …
Oare eu (care impreuna cu toata tara simteam nevoia sa spun: e roman de-al nostru) oare eu astazi am fost atent sa nu frang sansa cuiva de a face un lucru frumos ?
Sper sa imi amintesc asta in fiecare zi.
Nu trebuie sa fii pe pozitii inalte pentru a ajuta sau a bloca drumul cuiva …
Da.. e de gandit … Multumesc …
tot scriu…mai mult pe la altii 😉
Mai rău e că nu (prea) se spune că Pavarotti din Banat e pe jumătate ţigan.
Costel e prezentat ca ROMÂNUL care a spălat imaginea ţării în afară, ambasadorul, bla-bla-bla.
Când au fost incidentele de la Roma de acum câteva luni, toţi incercau să se dezică de acel Mailat parcă de numea, zicând că trebuie făcută diferenţa clară între români şi rromi.
Acum se întâmplă pe dos…
Cu toate astea, nu cred că e vina românilor.
Pur şi simplu nişte televiziuni şi-au făcut un rating frumos pe umerii acestei istorioare şi au muls-o cât au putut.
Tara asta(populata de urmasii celor mai drepti si mai viteji dintre traci ) nu stie decat „my way or the highway”. Din cand in cand, cate unul care s-a nascut cu mai putin noroc decat talent alege „the highway”. Si culmea, prinde viteza. Dupa care vine poporul care vrea sa-l depaseasca „la aspiratie” cum facea Ayrton Senna in zilele lui bune. Asa se intampla si acum. Ma bucur pentru succesul lui si sper ca e pregatit sa-i faca fata. Bucurie pentru el, un pic (macar) de rusine pentru noi, astia din siaj.
Tudorina: corect! Apropo de varietatea culturală, nu? Acuma nu-i ţigan, ţiganii-s ţigani numai când li se iau amprentele.
Clement: lecţia e simplă – merită să fii atent şi la ce se întâmplă lângă tine. Mai mereu merită.
Hadean: mda… în trena succesului, niciodată în frunte… cam naşpa.
Pushzebuton: am văzut, totuşi, şi la tine, ce ritm azi! Dă-i înainte! 🙂
Intr-o tara cu un sistem educational bun, Costel era indrumat catre muzica din scoala generala. orice profesor l-ar fi ajutat sa ajunga la Conservator, statul i-ar fi oferit bursa. Asta intr-un stat dezvoltat.
In Romania, profesorii faceau misto de el si il puneau sa o imite pe Sofia Vicoveanca. Mai tarziu l-am trimis sa fie zidar in Spania. Vai de capul nostru cum putem sa ne batem joc de oamenii talentati.
Am incercat si noi sa ne cautam talente loco (vezi Megastar), dar reteta de American Idol e de gust indoielnic. Daca am fi adoptat formate mai serioase (ex. Britain’s Got Talent), poate l-am fi descoperit chiar noi pe Costel, asa cum au facut englezii cu Paul Potts (fost vanzator de telefoane mobile, acum tenor recunoscut) – vezi http://www.youtube.com/watch?v=1k08yxu57NA
Poate nu-i tarziu pentru o astfel de emisiune… Romania’s Got Talent (?!?)
Diamonds in the mud… pacat ca trecem pe langa ele.
mie mi-a atras atentia un schimb de replici.
„costel” i s-a adresat prezentatoarea romanului castigator, „acum ai posibilitatea sa te intorci in romania si sa studiezi, sa faci cariera, sa fii fericit. sau poti sa muncesti in continuare aici. ce-ai sa faci?”
si raspunsul lui costel, genial:
” raman aici si o sa muncesc…fericit!!!
cea mai buna chestie e ca poate o vreme, in loc de manele si zurgalai, o sa fie fredonate nessun dorma si traviata.
iertat sa’mi fie cinismul, dar mie costeliada asta mi se pare un spectacol construit de media ca sa mai ia niste GRP-uri. am scris mai mult pe blog, cetiti acolo daca aveti kef, al’fel, asta ar trebui sa fie un comentariu f lung 🙂
eu m-as uita la emisiuni gen megastar, ca stiu ca inca sunt in target, adica tineret activ si degraba ascultatoriu de muzici.
da’ principala problema e de pozitionare: de ce sa bagi o emisiune care se adreseaza tinerilor activi in programul de sambata seara? cat de activ poti fi daca stai in fiecare sambata seara sa te uiti la tv?
zicea silviu mai sus ca daca aveam si noi vreo emisiune gen britain’s got talent poate l-am fi descoperit noi pe costel. nu-i adevarat. e foarte putin probabil ca busuioc sa fi ajuns la vreo preselectie. si, daca ar fi ajuns, ar fi fost putin probabil sa fie selectionat: nu canta muzica comerciala si nici nu arata comercial. si daca ar fi fost selectionat, ar fi fost putin probabil sa poata sa stea cateva luni in bucuresti, fara nicio sursa de venit. la hijos de babel am inteles ca aveau un soi de plata pentru fiecare gala de care treceau. la noi producatorii considera ca pentru consurenti plata e onoarea pe care trebuie sa o simta calcand pe scena concursului.
situatia asta cu costel busuioc m-a facut din nou sa ma intreb ce anume din felul in care suntem educati ne face sa ne fie atat de greu sa facem un bine doar de dragul de a face bine.
sa faci bine presupune un efort mai mic si o satisfactie mai mare decat bataia de cap cauzata de gasirea de modalitati prin care sa-i trantim cuiva ceva peste degete. e ca si diferenta intre zambet si incruntare: in primul caz folosesti 17 muschi, in al doilea 43.
am scris cam mult, dar sunt trista rau. oricate s-ar intampla in lume, noua tot ne va fi ingrozitor de greu sa ne recunoastem singuri valorile. incep sa cred ca avem un talent pe care nu vrem sa-l numim: acela de a ne impauna excesiv atunci cand valorile astea reusesc undeva prin lume, desi, inainte, noi le trasesem cateva palme peste cap.
il inteleg pe costel ca vrea sa mai vina in romania doar ca turist. sa nu fim ipocriti, si noi am face la fel.
PS: totusi, un zambet: eu miros ca tatulici coace un proiect care combina 10 pentru romania cu megastar. ceva-ceva tot trebuie sa se coaca in directia asta in capul lui 🙂
brava…provocatoare si gasita bine chestia cu hipermetropia.
spuneam de investitia in educatie ca fiind singura sansa a ro de a se schimba si ca nici un politician nu isi asuma responsabilitatea de a-si face platforma electorala din asta din cauza ca e o investitie pe termen lung …. si mi-ai zis ca sunt „utopic” sau „atipic” nu mai tin minte exact…:-)
Uite niste date interesante ca sa vezi cum stam la acest capitol:
http://europa.eu/abc/keyfigures/education/people/index_en.htm
http://europa.eu/abc/keyfigures/education/research/index_en.htm
Referitor la cazul Costel nu am vazut decat cateva minute din emisiune si nu stiu toata povestea lui insa ii dau dreptate ilincai. ma bucur ca a castigat si ca a intrat pe mana celor de la sony (asta am citit in comentarii) dar si eu cred ca daca media vrea senzational sunt milioane (vreo 21,6 din cate am inteles tot de pe siteul ala cu cifre) de povestiri care se pot spune despre romani, fiecare interesanta in felul ei.
Off topic: scuze ca nu am sunat vineri insa revin pe 21 si ma revansez
Am fost, cândva, cu ani în urmă, revoltat de un schimb de replici de la distanţă. Tema era „Mândria de a fi german” şi se discuta în acelaşi vechi şi sensibil context, desigur.
Well, schimbul de replici. Unde A şi B sunt doar doi simpli indivizi. Orice categorisiri pe indiferent ce criterii, mi se par inutile.
A: Sunt mândru că sunt german, sunt mândru că naţiunea mea l’a dat pe Goethe.
B: Şi, totuşi, care e meritul tău?
Numa’ cari zmăului îi meritul meu că un bănăţan s’o dus la Spania ş’o câşcigat la cântat?
Poate mă luminează Moise Guran… 😀