Adio, dorel!

Cred că că a sosit vremea să renunțăm la disprețul pe care încă-l afișăm față de o categorie profesională de care depindem pentru confortul vieții noastre de zi cu zi și care, să recunoaștem, a evoluat vizibil. Mulți dintre meșteri fac munci grele, adesea murdare și solicitante fizic, așa că n-ar strica mai multă considerație în ce-i privește.

roegger / Pixabay

Cum găsești un meșter bun?

Cei mai mulți dintre noi, prin recomandări, bineînțeles – „ai un zugrav/instalator/faianțar?” De unde și diverse experiențe mai bune sau mai proaste, după cum e percepția fiecăruia, că niciunul dintre noi nu suntem, de fapt, specialiști în domeniul respectiv, altfel n-am căuta meșteri, ci am fi meșteri.

Potrivit folclorului stabilit fulgerător în urmă cu câțiva ani de o memorabilă reclamă, meșterii sunt, ab initio, „dorei”, și au de demonstrat contrariul în fața unor clienți mereu sceptici și mefienți. Ei bine, eu risc să spun că lucrurile s-au mai schimbat în ultima vreme. Instinctul de conservare ne condiționează genetic să ținem minte mai bine întâmplările neplăcute, dar eu am o lungă listă de experiențe personale pozitive ca argument pentru evoluția meșterilor.

Interacțiunile mele cu ei au început prost.

Primul muncitor „calificat” pe care l-am întâlnit, pe când făceam practica școlară într-o fabrică comunistă, ne-a învățat că n-are rost să-ți pierzi vremea înșurubând dacă ai la tine un ciocan suficient de mare. „Păi și cum se mai desface acum capacul?”, l-am întrebat, uluit. „Nu se mai desface, că-i punem sigiliu”, mi-a răspuns el, scoțând din buzunarul salopetei o sticluță cu ojă vermilion.

Primul mecanic auto pe care l-am angajat, pentru prima mea rablă mașină, avea o relație personală de ură și răzbunare cu vehiculele pe care le „repara”. Piesele care nu se potriveau din prima sau care opuneau rezistență beneficiau de întreaga lui atenție, dar și de forță și sudălmi. Am renunțat la colaborarea cu el când mi-a smuls oglinda dreapta de pe portieră, deoarece era „încăpățânată, fire-ai a dracului cu mă-ta, mă faci tu pe mine” și „are la dezmembrări altele, șefule”.

Primul zugrav pe care l-am chemat să-mi repare un tavan prin care plouase a zis că termină în cinci zile. După trei săptămâni, l-am prins în ușă (aproape la propriu) și l-am informat, cu cea mai întunecată privire de care-s în stare, că ori „termini până diseară, ori nu mai pupi niciun bănuț de la mine” (a fost gata până la prânz).

Aceste întâmplări adevărate s-au petrecut însă până în anii 2000. De-atunci, cumva, întâlnirile mele cu meșteri au devenit din ce în ce mai bune – iar în ultimii ani, recunosc că spre surprinderea mea, n-am mai avut reproșuri.

Următorii zugravi pe care i-am chemat în apartamentul în care ploua au acceptat o provocare: un bonus de 10% din suma agreată dacă termină cu o săptămână mai devreme decât se angajaseră. Au fost un model de eficiență și organizare și au lucrat foarte bine. Am fost atât de mulțumit încât, acum vreo doi ani, l-am sunat pe șeful de echipă pentru o altă intervenție. Mi-a răspuns din Germania, unde era cu toți colegii. A fost bucuros să mă audă din nou, dar de întors, nu plănuia să se întoarcă. Era prea bine privit de nemți.

Am sunat nu demult un instalator, la recomandarea unui amic, care a rezolvat în două ore o problemă de scurgere dintr-o baie de serviciu pe care o consideram nerezolvabilă, gen defect de proiectare și execuție. L-am trimis maică-mii, unde a reparat rapid și corect tot ce i s-a cerut să repare.

Pentru mașina Ionelei, care nu mai este nouă de ceva timp, apelăm la un service auto oarecare din marginea Bucureștiului, care trimite un om să ia mașina, după care se ocupă s-o și aducă înapoi când e gata – totul, la prețuri de bun simț.

Am întrebat la un moment dat pe Facebook dacă știe cineva vreun specialist în reparații de mașini de spălat. Am ales un număr la întâmplare din cele recomandate și, în mai puțin de trei ore, au venit acasă doi meseriași care au schimbat pe loc piesa defectă, scoțând și montând la loc mașina de spălat din dulapul în care este încorporată. Vă spun cinstit, când au extras din geantă niște lavete noi și au făcut și curățenie la locul intervenției era să leșin de emoție.

Este adevărat, acum două veri am tocmit un meseriaș să-mi curețe și revopsească terasa de lemn și a rezultat un model de camuflaj maro închis cu deschis, dar omul fusese onest și-mi spusese dintru început că nu-i specialitatea lui, dar încearcă. De altfel experiența cu el m-a ajutat să-mi înțeleg și mai bine limitele: și eu sunt un „dorel” când fac ceva pentru care n-am pricepere și exercițiu.

Una peste alta, mie mi se pare că meseriașii de-acum au devenit mai buni ca meseriașii de pe vremuri, iar schimbările acestea s-au petrecut pe când noi eram ocupați să facem glume cu „dorei”. Eu cred că anii de mediu concurențial și experiența acumulată atât de meseriași, cât și de clienți, au forțat evoluția: în fond, meșterii nu mai sunt demult angajați pe viață la cooperative care, orice-ar fi și oricum ar greși, le plătesc un salariu lunar. Mai devreme sau mai târziu, un meșter prost se auto-exclude din sistem, iar în ultimul timp sentința vine mai degrabă mai devreme decât mai târziu.

Și se mai adaugă ceva la această îmbunătățire: marile magazine de bricolaj și materiale de construcții apărute în ultimii ani, care au ridicat standardele de calitate, au declanșat și întreținut concurența prețurilor în domeniu și, în timp, au influențat în bine inclusiv relația dintre clienți și meseriași, care nu mai au refugiul improvizației ca scuză pentru lipsa lor de pricepere: materialele de care au nevoie pentru a face o treabă bună sunt accesibile oricând și oriunde.

Dar etichetele, bășcălia și ironiile peiorative au supraviețuit, și poate că a sosit vremea să renunțăm la disprețul pe care încă-l afișăm față de o categorie profesională de care depindem pentru confortul vieții noastre de zi cu zi și care, să recunoaștem, a evoluat vizibil. Mulți dintre meșteri fac munci grele, adesea murdare și solicitante fizic, așa că n-ar strica mai multă considerație în ce-i privește.

În acest sens, salut campania Mathaus – cu respect începe totul, care ne propune să ne acordăm reciproc respectul cuvenit meseriei fiecăruia. Până la urmă, insulta „dorel” este un produs media care a avut rostul lui într-o anume campanie publicitară, și poate că nu e tocmai corect ca un meșter, orice meșter, să plece mereu cu eticheta de neinstruit și nepriceput în relația cu noi, cei care avem nevoie de serviciile lui.

Apropo: la ghinioniștii pe care chiar îi cheamă Dorel v-ați gândit, ce simt ei de când numele lor a ajuns, pe nedrept, subiect de bășcălie națională?

Eu vă propun să renunțăm, în sfârșit, la dorel și să revenim, simplu, la Dorel.

Articol din categoria: ACTUALITATE, ADVERTORIAL

23 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Din anumite pricini, numele „Dorel” a scăzut fulminant în preferințele tinerilor părinți atunc când aleg numele copilului.
    Mai o avea un pic și devine istorie, la propriu.
    O campanie publicitară cu adevărat de succes a fost aia cu Dorel.

    9
    0
  2. #2 Comentariu nou

    Neața,și faptul că ești cunoscut după chip și voce la nivel național nu are de-a face?!

    5
    0
  3. #3 Comentariu nou

    Salut,

    Din pacate realitatea nu e chiar asa. Exista meseriasi priceputi, care fac treaba bine, cu acte sau nu, cu firma sau fara. Pe acestia ii tine minte si ii recomanda toata lumea. Cei care au ramas in Romania sunt, in general, putini.

    Pe langa ei marea majoritate a ne-meseriasilor sunt, de fapt, dorei. Niste semi-analfabeti care fac treaba scump, prost si „repede”. „Hai sefu’ ca e bine asa”, ca sa-ti ia banii si sa plece la urmatoarea „lucrare”. Cu acestia iei teapa o data (sau de mai multe ori, daca esti insistent), si nu-i recomanda nimeni mai departe. Acestia reprezinta categoria celor pe care-i vezi in slapi, cu un tricou permanent murdar, n-au niciodata toate sculele de care au nevoie si nu fac niciodata curat dupa ei. De asemenea, aceasta categorie e cea care produce cele mai multe daune, si categoria care adauga aproape intotdeauna costuri suplimentare – pentru reparatia daunelor produse in timpul prestarii serviciilor, cam ca mecanicul din articol…

    Intre cele doua categorii mai exista una, destul de bine reprezentata, a doreilor „evoluati”, care n-au chef de munca. Sunt cei care vin sa vada despre ce lucrare e vorba, promit sa revina cu un pret/o oferta, dupa care nu mai auzi de ei. Sunt doreii care „nu se baga” la lucrari de mica anvergura, doar la lucrarile mai consistente, unde teapa pe care o pot da le asigura probabil un venit suficient pana gasesc urmatorul fraier.

    In rest, numai de bine…

    17
    0
    • #4 Comentariu nou

      Păi acești „dorei” există tocmai pentru că sunt invitați să existe. Ia nu-i mai luați să vă lucreze atunci când arată în halul ăla (da, de multe ori, haina face pe om), când vezi că nu are scule sau nu vine la muncă trimite-l la plimbare. Cauza principală a existentei lor este că noi nu căutăm calitate, ci preț mic. Ăsta-i primul, principalul criteriu. De aia avem multe din problemele tehnice, pentru că ne zgarcim la o lucrare așa cum trebuie, uitând că atunci când te cârpești într-un loc, te rupi in alte trei…

      0
      0
  4. #5 Comentariu nou

    Problema este ca “are balta peste” in orașele mari si isi permit sa dea țepe.
    Eu am pățit-o cu o firma (deci nu un număr oarecare de telefon luat de prin anunțurile locale) pe care o contractasem pentru montare de gresie si faianța.
    Dupa prima încercare m-am ales cu ceva placi fisurate si/sau zgâriate + vreo doua strâmbe.
    Dupa reclamație, vine alta echipa, da jos totul si schimba elementele cu defect.
    Toată lumea happy, pana la prima ploaie serioasă. Ce sa vezi? Pe terasa, apa ocolea fix scurgerea si se acumula intr-o parte lângă intrarea in casa!
    Din nou reclamație, din nou alta echipa, etc. Ce-i drept, totul pe cheltuiala lor dar si pe timpul meu.

    Patronul firmei cred ca era bine intenționat, Insa mi-a spus ca n-are oameni : “sunt plecați toti dom’le in Belgia, Anglia, d-astea”. Ma rog, o experiența dureroasa.

    Dar, într-adevăr, sper sa se schimbe ușurel lucrurile si in RO, mai ales daca apar platforme unde sa poti vedea review-uri oficiale ale celor pe care doresti sa ii contractezi.

    5
    0
    • #6 Comentariu nou

      Apropo de Dorel, nickname-ul meu se trage de la “Nea Aurel”, un vecin de-al bunicilor, care in copilăria mea era “expert” pe: betoane, reparații de instalații electrice, montaj de țigle, desfundat la vie, etc.
      Evident, nu făcea nimic prea bine, si in schimb cerea masa de prânz sa fie udată cu mult vin 🙊
      Tărie nu îi dădea bunica mea pt ca “nu mai face nimic”.
      Interesant, în scoala generală aveam un profesor care ne numea pe toti “Gigel”: “Gigele, hai la tabla!” 🤣

      0
      0
  5. #7 Comentariu nou

    dorel nu e despre meserie, e despre incompetenta. Guvernul e plin de exemplu.

    6
    1
  6. #8 Comentariu nou

    Pentru tine, Vlad, provocarea e dublă, a trebuit să renunți de curând și la costei (Costel), a urmat Dorel. Așa este, aparent foștii dorei au plecat și ei afară, nu prea îi mai prinzi la „reparații”.

    0
    0
  7. #9 Comentariu nou

    Cred ca generalizezi Vlad si sari la concluzia asta… mult prea repede. Cred ca din pacate, „dorel” e in continuare printre noi. Noi ii putem spune „adio” dar din pacate ramanem cu el.

    5
    0
  8. #10 Comentariu nou

    Si eu am avut experiente foarte ok cu meseriasii. Cel mai recent, a fost acum doua saptamani. In satul socrilor se fac lucrari pentru introducerea canalizarii. Am avut norocul sa ii prind cand au lucrat pe strada lor si prin fata casei. Trebuie sa o spun: asa ritm alert si munca de calitate din partea unei echipe nu am vazut in viata mea! Ei incepeau lucrul la ora 7 dimineata (la 7:05 deja toate utilajele lucrau la capacitate maxima). Unul nu statea aiurea, stiti si voi, imaginea omului sprijinit in lopata. Seful de echipa incontinuu supraveghea lucrurile, iar in momentele cand nu dadea indicatii se suia pe cate-un excavator si ori muta pamantul, ori sapa. Nimeni nu statea! Mie nu mi-a fost dat sa vad asa un ritm NEVER EVER!!! Cam in fiecare zi terminau vreo 200-300 metri din canalizare: conducte principale, camine plus guri de canalizare (cu traversari sub drum), la care in viitor se vor lega oamenii, schimbat podetele la intrarea in curtile oamenilor acolo unde din cauza lucrarii, vechile podete au trebuit inlaturate. Aveau o ora pauza de masa la 12, apoi reveneau si continuau lucrur pana la 6 dupa-masa…in acelasi ritm ca dimineata.
    Pot spune ca am fost bucuros sa vad o echipa de muncitori romani lucrand la un nivel atat de ridicat. Deci, se poate!

    O alta experienta personala a fost cu un zugrav. A trebuit sa predau un apartamanent in chirie, si conform contractului trebuia sa il zugravesc inainte. L-am sunat pe tipul asta, a venit intr-o sambata dimineata cu frate-su, iar dupa-masa m-a sunat sa-mi spuna ca e gata! Nu doar ca a lucrat super repede, dar a lucrat si foarte calitativ si foarte curat. Anul trecut l-am chemat la noul meu apartament sa imi zugraveasca holul si o camera, si din nou a fost exact aceeasi experienta placuta.

    Mai exista inca „mesteri” tepari si nepriceputi, dar pe aceea incet incet ii cerne piata.

    7
    2
    • #11 Comentariu nou

      Radu, scuza-ma, dar nu ma pot abtine: ce iei, ca pare bun?
      In Romania? Lucrat repede? Si bine? Pfuu…

      0
      0
    • #12 Comentariu nou

      Le-ai cam amestecat, dar, de foarte multe ori pt. ,,opera de arta” iesita prost, este de vina si proprietarul care le stie el pe toate, că a vazut el ,,pă net” sau ia spus alt ,,meșter „.
      Este o vorba, un mester prost te costa mai mult ca un meseriaș.

      0
      0
    • #13 Comentariu nou

      Repede si bine nu exista !
      Precis se sar niste etape din procesul tehnologic.

      0
      0
  9. Experiențele diverse cu meseriașii a dus și la crearea aplicației ContactsApp, la care lucrez cu echipa de ani de zile. Aplicație care face exact asta: îți oferă meseriași/specialiști din zonă (cu rating și comentarii), ordonați după relevanța pentru tine. Iar unul dintre factorii principali este poziționarea în rețea, gradul de apropiere, dacă meseriașul este recomandat de cineva din agenda ta sau din cea a prietenilor tăi. Teoretic ar trebui ca oamenii să nu recomande meseriași de care nu au fost mulțumiți. Practic am avut surprize când românii au recomandat și pe principiul „să-i moară si altuia capra” 🙂

    2
    2
  10. #16 Comentariu nou

    1. Avem în continuare „nevoie” de Dorel pentru a identifica personajul care decide invariabil că cea mai bună soluție este „merge și așa”.
    2. Este foarte adevărat că meseriașii au trecut la un cu totul alt nivel de abordare a meseriei în urma experiențelor din occident unde sunt respectați și astfel au învățat ei înșiși să-și respecte meseria.
    3. Respectul pentru muncile fizice grele și meseriile asociate a fost pierdut doar datorită elitismului comunist bazat pe criterii politice și nu are nimic de a face cu Dorel care, oriunde și oricând, ne va surprinde atunci când ne așteptăm mai puțin.

    2
    2
  11. #17 Comentariu nou

    Dar cine a fost sau este de fapt Dorel?

    0
    0
    • #18 Comentariu nou

      Nu stii tu..nu esti de pe strada asta..:)… Prea lunga povestea, Burebista, chestii…

      0
      0
  12. #19 Comentariu nou

    Intrebati si matale pe goagal de “rotesti si dai cu ascutitul”, va lamureste dinsul

    1
    0
  13. #20 Comentariu nou

    Hehe!
    De Dorel dai la tot pasul, exact în paradigma articolului tău: meseriașii sunt atât de rari, încât Dorel este in floare!! Costică, suntem și noi câțiva…
    Însă meseriașii, mulți, s-au întors acasă și fac cel puțin aceeași bani ca afară! Cu mențiunea/avantajul că s-au dus Dorei și au revenit …. Costică! Meseriași!
    Cazuri concrete! Doreii au rămas în continuare ” afară”. Poate mai învață…
    Dorel nu moare și trebuie lapidat! În continuare!
    Vorbești în … cheie „dorel”!

    0
    0
  14. #21 Comentariu nou

    Dispare Dorel si o sa apara Celentano…🤭

    0
    0
  15. #22 Comentariu nou

    Mai ai contactele zugravului mutat in Germania :)?

    0
    0
  16. #23 Comentariu nou

    Orice tara are un Dorel nu doar noi. Fiecare ii pune un nume pentru a se rade de cei care nu sunt competenti

    0
    0