Cum poți scăpa de sărăcie în România?

Așteptarea ca statul să-ți rezolve mereu problemele este complet neproductivă, mai ales când statul este așa un risipitor de resurse și un prost administrator a orice.


Săptămâna aceasta, tema emisiunii Deșteptarea României este sărăcia – și felul în care sărăcia din țara noastră stratifică societatea și blochează șansa la o viață civilizată a milioane de români. Ca de obicei, luni dimineață Cătălin Striblea a lansat întrebarea emisiunii în matinalul Europa FM, după care noi am preluat telefoane și mesaje de la ascultători.

Întrebarea este: „Cum poți scăpa de sărăcie în România?”

Cum era și de anticipat, a rezultat un val de mesaje și telefoane. Fiecare dintre ele are valoarea sa, desigur, dar eu am observat un fir roșu care a străbătut toate intervențiile: așteptarea ca statul, politicienii, angajatorii etc să facă ceva pentru a ajuta oamenii să iasă din sărăcie. Adică altcineva și să se facă. Un singur mesaj a vorbit despre responsabilitatea personală în acest efort, iar asta mi se pare o situație preocupantă.

Statul îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă.

Da, evident, e nevoie de o școală mai bună și de susținerea statului pentru familiile lipsite de venituri, și de un pic de noroc și e nevoie și de solidaritate socială, pentru că într-o țară în care 4 milioane de oameni din 16 trăiesc sub nivelul de sărăcie absolută, pierderea e a tuturor – în creștere economică mai mică, în siguranță mai scăzută, în civilizație mai precară.

De asemenea, oricât de atenți am fi, e foarte greu să vorbim în adevărată cunoștință de cauză despre sărăcie din afara fenomenului. Sărăcia are o mie de fețe înspăimântătoare, și nu le cunoști pe toate decât atunci când îți stăpânește viața. Este un stăpân cumplit de crud.

Dar așteptarea asta ca statul să-ți rezolve mereu problemele este complet neproductivă, mai ales când statul este așa un risipitor de resurse și un prost administrator a orice. Dacă-mi permiteți o parafrază care cred că-i foarte potrivită cu imaginea multor români despre stat, ei bine, statul îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă.

Statul poate oferi reduceri de taxe pentru companiile care angajează persoane din medii defavorizate, de pildă, dar nu-i poate obliga pe acești oameni să și meargă la muncă. Unii au motive obiective pentru asta – poate sunt singurii adulți dintr-o familie monoparentală și n-au cu cine să lase copiii peste zi – dar alții consideră că salariul e prea mic ca să se mai deranjeze cu mersul zilnic la slujbă sau, pur și simplu, nu înțeleg munca drept o cale de integrare și progres în societate.

Am avut dialoguri contondente despre salariul minim „care ar trebui să fie mai mare” inclusiv aici, pe blog. Da, salariile sunt mici pentru angajații care n-au nicio calificare și fac operațiuni de complexitate redusă, dar obiectivul oricărui angajat în această situație nu trebuie să fie mărirea salariului minim pentru aceeași muncă elementară pe care o fac, că asta e o țintă falsă, ci învățarea unor abilități noi, care să le permită avansarea pe poziții plătite mai bine.

Am vorbit cu casieri de supermarket care se plâng că primesc puțini bani la sfârșitul lunii, și evident că nu-i pot contrazice, dar de ce ar fi plătiți mai bine când munca lor nu e doar aproape complet necalificată, dar poate fi înlocuită atât de ușor de case automate? Să fii o viață casier la un supermarket nu poate fi o carieră. Să fii casier este, de fapt, un internship plătit, o poziție din care poți progresa în interiorul sistemului: dacă ești bun, serios, curios și eficient în ce faci, ai o șansă să avansezi, poate la recepție marfă, că tocmai s-a eliberat un loc, poate la logistică, unde se implementează un proiect nou șamd. Iar această abordare funcționează pentru o mulțime de joburi. Și eu am început, în presă, pe un salariu de mizerie și am lucrat și gratis, în unele luni, și am fost și șomer, un timp – la fel ca mulți alți colegi, de fapt; unii s-au mulțumit cu atât și cu cât primeau, alții s-au dat de ceasul morții să facă mai mult și mai bine, și s-au desprins.

Așa cum norocul îi favorizează pe cei curajoși, și progresul vine doar la cei care-l caută în mod activ.

Ca atare, la întrebarea cum poți scăpa de sărăcie în România, răspunsul nu e simplu și nici unic, dar știu sigur cum NU poți scăpa de sărăcie în România: dacă nu faci nimic pentru asta, indiferent de câte face statul.

Articol din categoria: ACTUALITATE

47 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Vlad, datorită respectului pe care ți-l port o să te contrazic vehement în câteva direcții importante din articolul tău. Și asta pentru că el perpetuează câteva mituri distructive – deși, de înțeles, larg răspândite – despre ce înseamnă să fii „cetățean” într-un stat național.

    1. „Statul e cel mai prost administrator” – deși fraza asta conține o doză mare de adevăr, acest adevăr escamotează o realitate incomodă: „statul” nu e o entitate străină, adusă de lizardoizi ca să ne pape bănuții. Nu, „statul” e alcătuit din oameni cărora NOI le-am permis prin neimplicare să ajungă acolo și să împiedice alți oameni, mai potriviți, să facă treabă. Uită-te la statele aflate pe primele locuri în indexul dezvoltării umane (UN HDI). Cele mai multe sunt state cu participare civică ridicată (82% în Olanda?? La noi nici Iliescu n-a adunat așa omenire după 1990) – adică acolo cetățeanul controlează „statul”, nu invers.

    2. Bootstrapping – ideea că „ar trebui să facă și ăștia (=persoanele aflate sub limita de sărăcie) ceva, ce tot așteaptă statul să le dea?”. Dincolo de responsabilitatea individuală (care joacă un anumit rol evident) o să spun un lucru neplăcut: suntem cu mult mai dependenți de circumstanțe decât ne place să admitem. Cu alte cuvinte, schimbă-i unui om mediul și îi vei schimba radical comportamentul (vrei un exemplu? Uită-te la românașii verzi care conduc pe șoselele României de parcă și-ar căuta moartea; cum trec granița, cum devin mielușei). Schimbă mediu, schimbi și comportamentul. Iar asta nu înseamnă revoluții – un mediu un pic mai potrivit (dacă n-ai citit Nudge de Richard Thaler și Cass Sunstein fă-o repede) e de-ajuns. Bootstrapping a crescut pe mitul toxic și coroziv al „rugged individual” și pe cele câteva excepții, uitând de restul celor care n-au bucla miraculoasă la „teneșii” cu două numere mai mari moșteniți de frați.

    3. Până la urmă, se pare că cea mai directă, rapidă și eficientă metodă de a sălta oamenii din sărăcie este… să le dai bani cash. Dap. Există deja suficiente studii-pilot, în întreaga lume, care arată că nu există efecte negative ale unui venit minim garantat, ci doar efecte pozitive, de la îmbunătățirea sănătății comunității până la creșterea numărului celor angajați (adică, sperioșilor de extremă dreaptă, UBI *nu* încurajează lenea, ci dimpotrivă).

    De unde facem rost de banii necesari? Păi, revenim la punctul 1: statul, care „e” NOI. Când vom înțelege asta ne va fi mai bine.

    Între timp eu știu ONG-uri care se dau peste cap, cu bani puțini sau absenți, să participe la efortul ăsta de scoatere din sărăcie endemică a cui pot și ele (iar eu sunt parte a efortului, că de-aia știu). Da, „statul” ar putea foarte începe prin a sprijini ONG-urile măcar dându-se la o parte. Nici asta nu e o soluție, dar e un început.

    27
    19
    • Well, CB, ideea asta cu bani dati de pomana, asa, doar ca existi, e ceva ce n-o sa accept in veci. Mi se pare un gest self-defeating pentru orice societate care pretinde ca valorizeaza munca si responsabilitatea.

      “Sa ne dea” e calea certa spre dependenta permanenta.

      0
      0
    • #3 Comentariu nou

      (shrug) you do you, Vlad. Ideea însăși că ar trebui să valorizăm „munca și responsabilitatea” ca trăsăturile 1 și 2 ale oamenilor sau ale societății e toxică și corozivă. E fructul otrăvitor al miturilor capitaliste despre creșterea infinită bazată pe resurse finite care ne-au adus aici: cu ierni ca primăvara, Crăciun în martie, deșertificare în Teleorman și ferme de animale sălbatice pentru consumul celor „muncitori și responsabili”.

      Nu mă înțelege greșit, participarea individuală la comunitate și calitatea participării *sunt* importante, dar nu sunt nici pe departe *singurele* valori importante și nici măcar în top 3. Pentru construcția creierului uman altele sunt mai importante, iar epidemia veche și lungă de afecțiuni psihogene, anxietate, depresie, burnout, dependențe de orice fel, singurătate și alienare ar trebui să se constituie într-o alarmă Defcon One că suntem pe un drum înfundat. Workshopul (și) despre asta era.

      0
      0
    • #4 Comentariu nou

      Că mi-am adus aminte de responsabilitate, comunitate, participare și specii sociale: uite o poveste despre oameni și cum *nu* mai suntem azi, deși stăm fiecare dintre noi pe un munte de resurse, comparativ cu oamenii primitivi:

      „Years ago, the anthropologist Margaret Mead was asked by a student what she considered to be the first sign of civilization in a culture. The student expected Mead to talk about clay pots, tools for hunting, grinding-stones, or religious artifacts.

      But no. Mead said that the first evidence of civilization was a 15,000 years old fractured femur found in an archaeological site. A femur is the longest bone in the body, linking hip to knee. In societies without the benefits of modern medicine, it takes about six weeks of rest for a fractured femur to heal. This particular bone had been broken and had healed.

      Mead explained that in the animal kingdom, if you break your leg, you die. You cannot run from danger, you cannot drink or hunt for food. Wounded in this way, you are meat for your predators. No creature survives a broken leg long enough for the bone to heal. You are eaten first.

      A broken femur that has healed is evidence that another person has taken time to stay with the fallen, has bound up the wound, has carried the person to safety and has tended them through recovery. A healed femur indicates that someone has helped a fellow human, rather than abandoning them to save their own life”

      (De aici: https://www.forbes.com/sites/remyblumenfeld/2020/03/21/how-a-15000-year-old-human-bone-could-help-you-through-the–coronavirus/)

      Un femur rupt, atunci, este mai mult decât „să dai bani” azi. Ei puteau. Noi nu?

      0
      0
    • Fii atent, CB, iti las un link catre un podcast, Satul Madalinei. E foarte bine facut si ilustreaza perfect iluzia cadorisirii ca metoda de eliberare de saracie. Eroina primeste nu doar bani, ci si casa si loc de munca, fiind asistata in toata aceasta perioada de o organizatie intreaga. Te las sa descoperi deznodamantul, desi cred ca-l intuiesti 🙂 Ah, si, apropo, abordarea e de stanga, sincera, nu e vreo capcana liberala aici: https://www.dor.ro/satul-madalinei/

      0
      0
    • #6 Comentariu nou

      😀 Frumoasă povestioară, cu morala ei cu tot. Da, nu e o idee simplu de implementat și variază în eficiență de la individ la individ (prea multe variabile implicate ca să le pot trece în revistă). Te deranjează dacă eu mă bazez în continuare pe știință, rezultate empirice și statistică? Uite:

      https://www.vox.com/future-perfect/2020/2/19/21112570/universal-basic-income-ubi-map

      Am ales Vox doar pentru că articolul e clar, citibil și cu surse încorporate. Te las să descoperi ce zic numerele reale.

      0
      0
    • Bine, incapatanatule :), citesc, dar sper s-asculti si tu episoadele respective, e o poezie intreaga in confruntarea teoriei cu realitatea :))

      0
      0
    • #8 Comentariu nou

      @CB: tu, care ești atât de nuanțat, ce ai pățit de la pct 3) ai uitat toate dubiile în dulap și te-ai îmbrăcat doar în certitudini? Cum adică VMG are doar efecte pozitive? Îți trimit poze, dude…

      0
      0
    • #9 Comentariu nou

      curly, evident că n-are *numai* efecte pozitive. Dar când tragi linia e ca vaccinul AZ – beneficiile depășesc riscurile. Despre UBI merită discutat în context comunitar, nu individual. Ce indică studiile – pilot de până acum e un rezultat net pozitiv pentru comunitate.

      Pe de altă parte internetul are talentul ăsta, de a polariza discuția; nu prea rămâne loc de nuanțe. Aș vrea și eu să văd experimente mai mari și pe mai mult timp, acum avem doar „indică”, „pare că”, „sugerează”. Dacă informațiile rezultate apoi nu sunt promițătoare renunț și eu la UBI. Dar până atunci, no, mai sar și eu de tuhăs în sus, că-s om, nu Sophia 😀.

      0
      0
    • #10 Comentariu nou

      @Vlad Petreanu – ” Well, CB, ideea asta cu bani dati de pomana, asa, doar ca existi, e ceva ce n-o sa accept in veci. Mi se pare un gest self-defeating pentru orice societate care pretinde ca valorizeaza munca si responsabilitatea.”

      Oakland city: Hold my beer!! https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-24688337-sua-oakland-lanseaza-venitul-garantat-pentru-populatia-culoare-cea-amerindiana.htm

      0
      0
    • #11 Comentariu nou

      CB, legat de punctul 3, as spune ca vorbim de un cerc vicios. Consider ca asigurarea unui venit minim garantat trebuie sa fie facuta doar in unele cazuri, specifice – de exemplu, ajutor pentru maternitate se da daca ai lucrat inainte, si are statul de unde sa iti dea (adica din ce ai contribuit), nu pentru ca faci parte dintr-o categorie „discriminata” care ajunge sa aiba mai multe drepturi decat cei „nediscriminati”.
      Consider ca societatea asta care se vrea dominata de a fi politic corecta, face deservicii celor care chiar fac un efort.
      Sa iti dau un exemplu, daca un om munceste pentru o suma X, de ce ar trebui sa primeasca altii suma aceea fara sa fi muncit o singura zi in viata lor? Pai in cazul asta, ia hai sa nu mai munceasca nimeni pe minim, sa stea toti acei oameni acasa si sa declare o alta etnie si un eventual handicap fictiv si gata. Problema se pune altfel. Cand intr-o tara sunt atatia asistati social, cine plateste pentru ei? Tot contribuabulul de rand.
      Pe de alta parte, in loc sa ajunga pensionarii sa aiba pensii decente (vorbesc aici de pensiile civile), ia mai bine sa ii dam unui asistat social bani ca exista, sa fie el sau ea confortabil cu viata asta si sa mai faca 5 copii, care la randul lor or fi tot asistati sociali ca doar au timp de facut copii si de stat cu ei, nu au de mers la munca.
      Si acum sa zicem altfel, cati oameni stii sau de cati ai auzit, care merg la serviciu 8 ore pe zi si au 5 copii? Deci discriminam din toate punctele de vedere pe cei care fac un efort si ii ajutam pe cei care nu fac.

      0
      0
    • #12 Comentariu nou

      https://www.dor.ro/satul-madalinei/ comunism infintdezimal… Pe termen mediu – lung nu funcționează.

      0
      0
  2. #13 Comentariu nou

    Te iei de sot/sotie cu cineva care ai bani si apoi te faci casnic/casnica in timp ce iti urmezi pasiunile (orice pasiune din care se moare de foame). La final, daca nu semnezi prenup, te-ai ars iar celalalt a castigat de pe spinarea ta.

    (luati mesajul meu ca o gluma, insa e si parte din realitatea cotidiana)

    8
    4
  3. #14 Comentariu nou

    Eu zic ca scaparea de saracie e ca un maraton (eventual si pe munte):
    – nu se intampla imediat
    – ai nevoie de disciplina, perseverenta
    – antrenament continuu: educa-te
    – nu te concentra pe viteza, anduranta e cheie

    25
    1
  4. #16 Comentariu nou

    Păi sunt destui care au scăpat de sărăcie,e vorba de majoritatea bugetarilor , primesc bani și sporuri ca să facă nimic s-au aproape nimic, bașca concedii moca făcute cu wouchere de vacanță plătite de fraierii care muncesc la privat ,ba m-au primesc și normele de hrană ,că sunt domni și nu pot sa mănânce din salariu.

    14
    13
    • Trebuia sa precizez ca nu vorbesc de angajatii la stat :))

      0
      0
    • #18 Comentariu nou

      @Doc, si mai trebuie precizat si ca nu poti fi credibil atat timp cat nu stii sa scrii corect.

      perseverenta in educatie, asta ar putea fi un prim pas ptr a scapa de saracie.
      dand constant bani unei categorii defavorizate, vei atrage si pe altii sa adopte acelasi stil neajutorat.

      0
      0
  5. #19 Comentariu nou

    Sărăcia este relativa Vlad. Depinde in ce mediu te învârti si catre ce culmi tintesti. Te poti considera sărac cu un simplu salariu de 2500lei, dar in acelasi timp te poti considera la fel de sărac si pe 20000lei. Le-am trăit personal pe amândouă. In ambele scenarii am fost mereu “in gaura”. Si, apropo, n-am mers mereu in sus. Uneori am fost pe o linie sinusoidala, cum probabil se situează multi care încearcă marea cu sarea.

    Da, unii oameni nu au spirit de aventura si nu stiu sa planifice ziua de maine, insa acestia chiar au nevoie de ajutor din exterior, altfel nu au cum de la sine sa iasă din ciorba zilnică.

    Apoi, pentru unii banii vin usor, pentru alții mai greu. Cine s-ar uita la exemplul tau, ar putea spune: “uite bah ce comentează asta, care da din gura acolo si se hlizeste cu băieții 2-3 ore pe zi la radio, dar câștiga cat mine in 3 luni”. Dar te-ai simti jignit la o astfel de remarca, nu? Ai considera ca de fapt munca ta este grea, rasplata este bine meritata, samd. Ei bine, totul tine de conjunctura. Mai mult, sunt momente in viața in care poti intra într-un blocaj mental. Am pățit chestia asta pe taramuri străine, cand nu găseam job, eram “supra calificat”, aveam datorii de achitat si cautam cu disperare din stânga in dreapta. Pur si simplu nu mai aveam calmul si luciditatea sa planific. Astea le poti face cand esti deja confortabil financiar.

    Așadar, ceea ce tu ceri de la o casiera, sunt cai verzi pe pereți. Te tragi dintr-o familie prea buna si ai avut parte de o educație mult peste media din Romania, încât sa îi poti înțelege cu adevărat pe cei care vând la un supermarket.

    Apropo, privește statul precum o companie de top. Intr-o companie de top nu sta tot Leadership-ul cu brațele in sân, așteptând angajații de jos sa producă la infinit, ci îi ghidează pe acestia, îi determina sa-si depășească condiția si sa devină mai buni, astfel încât compania per ansamblu sa câștige. Daca statul ar face la fel cu cetățenii săi, toată lumea ar avea de câștigat. Gândirea asta cu “fiecare pentru el”, nu conduce decât la o segregare mai puternica in societate.

    26
    8
    • Multumesc pentru mesaj, Aurel. Nu ma supar, nu am de ce. Sunt convins ca am avut si noroc in viata si nu vin dintr-o familie paupera, desi n-am fost vreodata nici macar instariti. Totusi, colegi de-ai mei care au plecat in viata cu mult mai multe avantaje au sfarsit (deja) foarte rau. De acord ca statul si societatea au responsabilitatea solidaritatii, dar cred ca si eu trebuie sa fi facut ceva ca sa nu ma ratez… chiar complet :))

      0
      0
    • #21 Comentariu nou

      In viziunea mea “familie buna” nu-i totuna cu “familie înstărita”, deși nu se exclud reciproc 🙊
      Evident ca individul prin propriile sale acțiuni are posibilitatea de a-și schimba situația, însă depinde de mediul în care își duce existența.
      Spre exemplu, sunt șanse mai mari sa reușești in afaceri daca in copilărie la tine in casa părinții poarta doar discuții de business cu diverși parteneri, la fel cum sunt șanse mai mari să ajungi muzician (sau artist, in general) daca tatăl este pianist si mama violonista.

      Sunt copii din medii sărace, cu părinți abuzivi, care nu sunt înconjurați decât de șmecherii, violenta, plânsete si alte chestii nasoale. Dintre acestia nu stiu cati ajung cu adevărat sa-si depășească condiția. Eu am avut un astfel de coleg in scoala generală, deosebit de istet. Era printre cei mai buni la matematica, desi acasă avea un mediu foarte nociv ( îl bătea tac-su fara motiv la beție, iar maică-sa fugea pe străzi). Din păcate, acel coleg nu a ajuns bine. S-a ținut binișor cu scoala pana spre liceu, apoi a deviat spre “șmechereală”. S-a pierdut pe drum…

      0
      0
  6. #22 Comentariu nou

    Buna ziua Vlad, CB, tuturor,
    CB, vazind ce sustii imi permit sa-ti pun cateva intrebari:
    – de ce nu a avut succes socialismul/comunismul in nicio tara? Nu-mi da, te rog, exemplul Chinei actuale, caci acum acolo succesul este asigurat nu de intreprinderile ‘de stat’ ci de catre cele ‘in locatie de gestiune’;
    – ce se poae face atunci cand mai mult de 50% dintre cei ce ar trebui sa fie activi, sa produca, sunt ‘educati’ in spiritul ‘sa ne dea statul’?
    Si o intrebare si pentru Vlad (sau pentru Catalin Striblea):
    – cati dintre parintii copiilor care merg flamanzi la culcare dau banii pe tigari si petrec timp in fiecare zi la carciuma?

    7
    8
    • #23 Comentariu nou

      Pricinosule, constructul ideologic „comunism” a fost o cretinătate da capo al fine. Chiar dacă cineva ar fi vrut să-l pună în practică ar fi ieșit a big turd pentru că e un soi de capitalism MEBO și atât. N-are nici măcar lustrul de atracție reprezentat de șansa (teoretică și atât) că ai putea ajunge vreun Bezos sau măcar Kamprad.

      Nici o țară nu a fost comunistă, chiar și așa. Toate au fost, politic, naționalist-fasciste și funcțional, feudale. Orice încercare ideologică moare în fașă pentru că nu ia în considerare liberul arbitru și imensa variabilitate a omului.

      Dacă vrei să înțelegi despre ce vorbesc eu (nu UBI, că acolo am dat deja link, ci spiritul de apartenență la comunitate) caută „blue zones”. Asta îți răspunde și la cea de-a doua întrebare. Sociologii spun că, pentru a porni o schimbare la nivel de țară, e de-ajuns să fie adoptată de 3,5% dintre cetățeni. Asta ne arată și cum se poate face dar și cât ar dura.

      0
      0
    • #24 Comentariu nou

      @CB
      La mijlocul secolului XVI a aparut ceea ce numim acum (sau ceea se Marx si Engels au numit) ‘socialism utopic’.
      Din cauza ca oamenii sunt DIFERITI si IMPERFECTI s-a dovedit un esec!
      La sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX, Marx si Engels au conceput ceea ce mai tarziu a fost baza ‘socialismului stiintific. Lenin si cei de dupa el au avut contributii determinante pentru ceea ce a devenit acesta.
      Din cauza ca oamenii sunt DIFERITI si IMPERFECTI s-a dovedit un esec!
      Din pacate nimic nu demonstreaza ca noi, oamenii, ne-am fi apropiat in vreun fel de perfectiune.
      Acum cativa ani statisticienii au calculat ca primii cei mai bogati 500 de oameni detin jumatate din bogatia globala.
      De atunci incoace numarul celor ce detin acea jumatate se tot micsoreaza.
      Din pacate, daca luam acea bogatie si o redistribuim celorlalti, cei mai saraci dintre oameni nu vor avea decat un venit dublu vreme de o luna! Dupa care toata lumea va fi mai saraca (nu cred ca trebuie sa iti explic efectele economice ale taierii finantarii pentru firmele detinute de ‘cei 500’).
      In ceea ce probabil sunt de acord cu tine, idei si teorii de esenta sociala iau avant, capata putere si sprijin tot mai larg, devin tot mai populare, in perioadele in care ‘cei 500’ devin din ce in ce mai lacomi, mai pragmatici, iar decalajele dintre bogati si saraci se acutizeaza, mai ales daca educatia majoritatii ajunge sa devina ineficienta (sa nu ne imaginam ca asta se intampla doar in Romania, se intampla peste ot in lumea ‘civilizata’, doar ca in Romania, din cauze istorice si sociale, se vede mult mai bine).

      0
      0
  7. #25 Comentariu nou

    Buna seara Vlad.

    Ca sa vezi ce sincronicitate, astazi am vazut pe Youtube o sectiune din una din emisiunile lui Joe Rogan cu Peter Sciff din 2017 in care Schiff despre salariul minim spune exact ce spui tu.

    https://www.youtube.com/watch?v=S6LtyFTEdis

    Si eu tind sa fiu de acord.

    Mai ales in epoca prezenta, unde ai acces gratuit la informatii, studii, manuale pe Internet, daca doar doresti sa cauti, pe orice subiect, nu mai are nimeni absolut nicio scuza ca nu poate evolua din punct de vedere profesional. Trebui doar sa ai vointa sa te dezvolti si cu certitudine o poti face, cu rezultate evident pozitive in cariera profesionala.
    De exemplu, eu sunt strict autodidact in domeniul IT, cu exceptia unor cursuri pe birotica din facultate, si eram primul solicitat pe orice probleme IT din toata organizatia in care lucram.

    Numai bine!

    7
    14
    • #26 Comentariu nou

      @Stefan – Mai ales in epoca prezenta, unde ai acces gratuit la informatii, studii, manuale pe Internet, daca doar doresti sa cauti, pe orice subiect, nu mai are nimeni absolut nicio scuza ca nu poate evolua din punct de vedere profesional. Trebui doar sa ai vointa sa te dezvolti si cu certitudine o poti face, cu rezultate evident pozitive in cariera profesionala.

      LOL!! Vezi citi dintre elevii din Romania iau parte la lectiile online (lipsa curent / internet / tableta-laptop) si dupa aia vorbeste despre cum sa te ridici din noroi 😉

      0
      0
    • #27 Comentariu nou

      Da. În romanistanul buzii in spatele școlii. Sau a buzii de 400.000! Euro!
      Hai siktir cu ” cine nu vrea…”!
      Ești rupt total de realitate!
      Concluzia Deșteptarea României de astăzi nu certifică nici un comentariu de p’acilea!
      Du-te bro in Ferentari sau la Pata Rat și da-le manuale de „crește personală”! Aviz tuturor ” pedagogilor”!

      0
      0
  8. #28 Comentariu nou

    Desi e o intrebare retorica si cu siguranta nu pentru cei care citesc blogul asta, ma bag si eu in seama. Raspunsul e mai mult decat banal. Conditionarea acordarii ajutoarelor sociale, seriozitate, dorinta de a munci… si cam atat.

    7
    3
    • #29 Comentariu nou

      unde exista seriozitate si dorinta de a munci, nevoia de ajutor social tinde spre zero!

      0
      0
  9. Sărăcia e complexă și are multe aspecte. Nu e neapărat despre bani, deși cred că pleacă de acolo în mare parte.
    Fiecare se poate simți sărac sau bogat într-un fel sau altul, dar la modul obiectiv se poate spune că noi, românii, suntem săraci. Doare afirmația asta, dar dacă ne oprim din a demonstra că nu suntem și ne concentrăm pe ce am putea face ca să nu mai fim, poate avem șanse.

    Am scris o carte despre asta, o autobiografie a unui om de rând (sărac) și e despre lupta cu sărăcia (aia din creier) – https://andreichira.ro/produs/nu-vreau-sa-mai-fiu-sarac/

    2
    3
  10. #32 Comentariu nou

    Salut,

    Statul trebuie sa ne dea doar infrastructura si servicii de calitate: sistem de invatamant, sistem de sanatate, infrastructura rutiera si tot ce inseamna interactiune cu statul roman sa fie 100% transparent si de calitate. Fara acestea, suntem unde suntem acum.

    7
    0
  11. #33 Comentariu nou

    Părerea mea este că nu e chiar așa cum se spune în articol, pentru că :
    -nu există atâtea locuri disponibile – astfel că nu toți casierii (ori oamenii de serviciu, ospătarii etc) pot progresa, chiar dacă vor acest lucru;
    -dacă toți casierii (sau alte meserii slab plătite) ar progresa – nu ar mai fi casieri, ori oameni de serviciu, ori ospătari, ori măturători – la un moment dat ar veni alți oameni în locul lor, dar și acei oameni ar avea salarii mici – deci ar fi tot săraci;

    În România, în momentul de față, din câte am citit pe internet, circa 40% din salariați sunt plătiți cu salariul minim sau aproape minim – unde să avanseze toți acești oameni ?????? Chiar dacă procentul pe care îl știu eu nu este bun și sunt doar 30% din oameni plătiți cu salariul minim – nu există fizic atâtea locuri de muncă mai bune pentru ca acești oameni să promoveze.

    Adică, în concluzie, părerea mea este că în România sunt mulți oameni săraci pentru că țara noastră este mai săracă decât alte țări și nu își permite să plătească salarii mari.
    Cum ar putea să fie România ca țară mai bogată ? – chiar dacă toți casierii ar munci dublu asta nu ar conta, deoarece contează ce fac cei din conducerea supermarketului (dacă păstrăm acest exemplu) – acei oameni în funcții de conducere pot lua acele decizii prin care firma să câștige mai mult și să poată plăti salarii mari oamenilor, iar mai departe oamenii ar avea mai mulți bani și ar duce-o mai bine.

    Acum, dacă un supermarket ar avea un profit cu 50 % mai mare, oare ar mări proporțional și salariile casierilor ?

    10
    3
  12. #34 Comentariu nou

    Prin superspecializare si deschidere catre piata mondiala. Sunt multe corporatii care au vrut sa vina aici si nu au gasit specialisti. De exemplu arhitecti IT, manageri de produs, dezvoltatori pe anumite tehnologii, specialisti de nisa. Apoi, prin tehnologizarea tarii, incepand cu parcarile, cu spatiile de camping, colectarea reciclabilelor samd, se creaza locuri de munca, se creaza specialisti, astia mai departe inoveaza, societatea se ridica odata cu ei. Este nevoie de modernizare prin care se creaza un ecosistem.

    6
    2
  13. Am 10.000 lei de cheltuit, spune-mi o reteta (exact ce cursuri, calificari, etc pot sa fac in urmatoarele 6 luni cu angajare sigura in domeniul respectiv – nu IT la general ca asta presupune multe…. ceva specific, la obiect) prin care pot sa castig lunar mai mult de 1500 de euro si sa lucrez numai in domeniul respectiv, nu sa fac si munca altor 2-3 oameni/colegi care sunt angajati pe pile si relatii si habar-nau sa faca nimic. Astept idei de iesit din saracie….Am zis 1500 euro minim pentru ca asa pot sa pun la loc cei 10.000 lei pe care ii voi investi in mine intr-un timp rezonabil.

    8
    3
    • Sper să nu te superi pe mine, dar…
      1. „am 10.000 lei de cheltuit”. Cuvintele pe care le folosim spun ceva despre noi și despre cum gândim. Cuvântul „a cheltui” presupune că îi dai și apoi nu-i mai ai. Nu asta ar trebui să fie relația ta cu banii. Cuvântul corect ar fi ” a investi”. L-ai folosit la sfârșit, întreabă-te de ce nu l-ai folosit și la început. Punându-ne întrebări, descoperim cum gândim în termeni de standarde induse de mediu și putem începe să scăpăm de ele. Dincolo de cuvinte, nu te grăbi să arunci cu bani în problemă. Poți învăța și fără să bagi bani.
      2. „cursuri, calificări”. Și aici e o chestie de mentalitate, o obișnuință pe care ne-am format-o, să credem că avem nevoie de mai multă „școală”. Se poate învăța la locul de muncă, să-ți clădești o reputație de om serios, responsabil, muncitor și asta are mai multă valoare decât o hârtie pe care scrie că știi X.
      3. „angajare sigură în domeniu” – nu există garanții în viață. O altă chestie subtilă de mentalitate, pare că vrei să faci o „școală”, să-ți o hârtie care să dovedească ceva și pa baza ei cineva să te angajeze garantat. Poate o să te superi, dar pare că nu vrei să-ți asumi munca efectivă, din teren, ci vrei să fii angajat pe baza unei hârtii. Așa se simte, no offence. E o chestie mentală, cred că vine din frica de necunoscut, de instabilitate.
      4. „fac munca altor oameni” – n-o mai fă sau atrage atenția asupra acestui lucru. Acțiunile tale ar trebui dominate și conduse de încredere, nu de teamă, rușine, nervi sau frustrare.
      5. „idei de ieșit din sărăcie”
      – introspecție
      – ieșit de pe pilot automat
      – acceptat haosul
      – renunțat la consum (cumpărat lucruri inutile, vicii, dar mai important consumul de timp aiurea)
      – învățare, muncă, responsabilitate, onestitate
      – definește-ți bogăția (ce vrei? 3 bmw-uri sau timp liber? sau altceva? ce? nu te lua după alții și după competiții stupide, stabilește ce vrei TU)
      – definește-ți valorile personale care să te ghideze în viață
      – definește-te pe tine (cine ești? cum ești? de ce ești așa? valorile determină asta sau altceva? după ce te-ai definit, aruncă-ți identitatea asta la gunoi, ești mai mult de atât, nu te băga într-o cutiuță)
      – creează (scrie, filmează, pozează, pictează, whatever. creează și fă-ți publice creațiile)
      – antrenează-ți creierul să vadă oportunitățile
      – treci de la frică la încredere (ca emoție dominantă). ai încredere, fii ca apa, adaptează-te, nu respinge.

      Ieșirea din sărăcie nu se face cu un click, e un proces ce durează ani de zile, poate zeci de ani, și procesul nu e deloc ușor. Mai ales pentru oameni care vin dintr-un anumit context social.

      0
      0
    • Si eu sper sa nu te superi pe mine, dar de vorbe sunt satul. Nu imi permit sa risc si incerc sa merg undeva (cat mai mult) la sigur. Asa cum zice si Sorin mai sus, sunt unele nise care duc lipsa de oameni instruiti, trebuie doar descoperite si vazut ce au de fapt in spate. „munca”, „responsabilitate” si altele sunt cuvinte mari, stiu care e treaba, imi fac foarte bine munca la mine si stiu ca nu voi fi dat afara decat daca se opreste tot, ceea ce nu este cazul. De asemenea, stiu ca, daca plec, vor angaja 3 oameni in locul meu. Din pacate unii au hotarat ca sa nu angajeze oameni noi daca cei vechi fac foarte bine si munca altora, asa ca sunt prins intr-o situatie din care doresc sa ies, dar la sigur. Repet ca nu imi permit sa risc sa ajung in alt carusel asemanator, de aici si cautarea asta, a unei solutii castigatoare. Stiu ca suna a bilet de loterie, dar cred ca se poate, trebuie sa gasesc doar omul care are informatia respectiva. Poate ca aici, fiind destui cititori, unul dintre ei o are, tu nu o ai, am inteles.
      Ca un exemplu, am vorbit cu un softist si i-am zis: m-as apuca de soft, dar de care, citind ce se cere la recrutare la juniori vad ca apar zece softuri cu denumiri diferite si pare ca trebuie sa inveti zeci de ani si apar 2 probleme: pana le stapanesti se schimba, sunt multe si pe foaie pare ca sunt foarte diferite. Raspunsul lui a fost : asa pare vazut de afara… ca, daca stii una, trebuie sa o stii si pe alta si asa mai departe, se leaga cumva intre ele chiar daca au denumiri diferite. Asta trebuie sa gasesc: un om care sa explice ce se cere de fapt, ce trebuie invatat si ce se leaga de ce. De aici si cursurile pe care le cer….In rest, da, e de munca, nu se intampla peste noapte, dar trebuie o directie precisa, nu vorbe mari. Sunt multi care fac cursuri despre vorbe si la final nu ramai decat cu vorbele.
      Imi trebuie cineva care stie directii, ce presupun exact fiecare dintre ele si sa imi stabilesc una pe care sa o urmez, cred ca ar trebui sa se numeasca Consultant de profesii sau ceva de genul. Sunt multi care si-au schimbat domeniul de munca, stiu ca se poate, stiu ca nu se face peste noapte sau gratuit. 1500 euro e un exemplu, o suma cu care pot trai si pune ceva deoparte fara sa imi schimb mult stilul de viata. Nu caut averi, doar sa pot trai decent. BTW inca se cer hartii la angajare (primul contact e cu un CV), dupa ce treci de ele se verifica si ce stii de fapt, cel putin acolo unde nu incerci sa intrii pe baza de pile si relatii.

      0
      0
    • Îmi pare rău de situația asta, sunt mulți oameni în situații similare, departe de mine gândul să-mi bat joc sau să arunc aiurea cuvinte mari. Am fost și eu în situații la fel sau mai rele.

      Înțeleg că nu-ți convine jobul actual pentru că e prea mult de muncă raportat la salariu. Primul pas ar fi să vorbești cu șeful / patronul și să-i expui îngrijorările tale. Neconflictual, fără ceartă, fără ridicat tonul, fără să te implici extrem emoțional. Boss, muncesc atât, fac munca a 3 oameni, sunt plătit ca jumate de om. Cu tot respectul, nu mi se pare corect. Haide să facem ceva, să mă mai ajute cineva, să mi se mărească salariul, nu știu, ceva, o soluție.

      Părerea mea este că tocmai faptul că vrei să mergi la sigur te va duce în același carusel, cum îl numești tu.
      Și faptul că vrei să afli soluții de la alții e o chestie pe care eu nu o consider ok, cred că trebuie să te uiți în interior, nu în exterior. Nu cred că are nimeni soluții pentru tine, și chiar dacă le are, s-ar putea să nu le vezi sau auzi.

      Orice secret al succesului ți-ar spune cineva acum, dacă nu ești în zona mentală potrivită, pregătit să înțelegi și să accepți informația, e degeaba. Iar ca să ajungi în zona mentală potrivită, trebuie să treci prin experiențe, prin greșeli și eșecuri.

      Cu tot respectul, asta mi se pare mie că nu vrei să faci (greșeli și eșecuri). Poate simți că ai făcut destule, poate te-ai săturat, nu știu, nu vreau să te judec, să te jignesc, încerc să te ajut cumva, dar nu știu cum altfel decât cu idei.

      Am trecut și eu prin asta, exemplul meu personal l-am scris în carte, e gratuită pe Apple Books și Google Play Books, cred că ți-ar putea oferi un insight despre cum m-au afectat pe mine filtrele mentale și barierele pe care mi le puneam singur, dar și presiunea socială și alte elemente ce vin din contextul social.

      Nu e o carte cu soluții, nu e de dezvoltare personală, nu vreau să fiu guru, să fac cursuri, să învăț lumea cum să trăiască.

      0
      0
    • #39 Comentariu nou

      Full Stack Java Developer.
      pluralsight.com

      Spor la treaba.

      0
      0
    • #40 Comentariu nou

      Pune mana si implementeaza versiunea ta a platformei de vaccinare a lu’ Gheorghita. La sfarsit o sa ai sanse sa treci un interviu de programator. Salariul la inceput probabil nu o sa fie chiar 1500 eur, dar daca te tii de treaba o sa ajungi si o sa il depasesti in vreo 3 ani.
      Din cate inteleg n-ai diploma de it-ist, asa ca o sa platesti impozit, mic dezavantaj aici.
      Succese fara excese.

      0
      0
    • Uite o idee care s-ar putea să-ți schimbe viziunea, pe mine m-a ajutat la timpul ei – „nu mai căuta soluții, caută probleme.”
      Dacă începi să identifici problemele din jur, vei vedea oportunitățile, îți vor veni idei să le rezolvi și se vor găsi oameni care să te plătească pentru asta, pentru a le rezolva problemele.

      0
      0
  14. #42 Comentariu nou

    Ce simplu e să spui “pune mâna la muncă și vei ieși din sărăcie”. Muncesc de când mă știu și niciodată nu am așteptat “să mi se dea”, pentru mine statul e zero, el reprezintă doar entitatea aia care îmi ia din bani, atât.

    Sunt un om simplu, pasionat de muncă cu o colecție de meserii în buzunar. Nu am reușit să fac ceva care să-mi aducă bani pentru o viață relaxată, și mă refer la eliminarea stresului: chiria și taxele – nu mă interesează luxul și fițele. Nu am reușit pentru că nu am avut niciodată pile, relații, “intrări” și nici capital de investit, pentru că asta te ridică în România, nu munca!
    Dacă munca asta funcționa, eram miliardar acum…

    6
    0
    • #43 Comentariu nou

      @Mihai
      Ceea ce spui tu a fost demult rezumat (si nu in Romania) in zicerea: ‘Munca face paine, banii fac bani!’.
      Problema ridicata de articolul de fata, si de alte articole anterioare, este cea ca aceia dintre noi care asteapta mereu ‘sa li se dea’, povoaca saracia unor paturi din ce in ce mai mari de oameni (printre care poti fi si tu), din cauza ca produsul acestora (cei care muncesc) trebuie sa se imparta si celor ce asteapta sa li se dea.

      0
      0
    • #44 Comentariu nou

      Asumarea unui risc se plateste mai mult decat munca.
      Dar atentie: poti fi platit sau poti sa il platesti.
      Daca vrei risc redus – munca pe un salariu e raspunsul.

      0
      0
  15. #45 Comentariu nou

    asa cum in medicina trebuie sa primeze pacientul inaintea bolii, asa si cursurile nu se potrivesc oricarui aspirant.
    din ce ai postat rezulta ca doresti sa-ti schimbi mediul de munca.

    2
    0
  16. #46 Comentariu nou

    @Pricinosu’
    Mersi ptr explicație, am comentat ca curca’n lemne!

    0
    1
    • #47 Comentariu nou

      @Mihai
      Nu-i adevarat!
      Ti-ai spus opinia.
      In fond acest blog, ca si altele, e pentru a face schimb de opinii, numai asa se pot schimba mentalitati.
      Nu stiu unde traiesti tu, eu cunosc in mediul rural alti oameni ca tine, fac pentru vecinii/consatenii lor o multime de lucruri (de la zugraveli pana la fierarie). Niciunul nu s-a imbogatit, pentru ca nu au cum sa lucreze pe bani multi, dar o duc totusi ceva mai bine decat vecinii lor care se multumesc cu ‘sa-mi dea statul’ sau cu munca unui teren de 1-2 pogoane!

      0
      0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.