Luna cumpărăturilor impulsive

Mic îndrumar de inteligență financiară aplicată pentru auto-protecția în fața devastării propriilor bugete prin achiziționarea de nimicuri inutile.

99 Cent II Diptychon / Andreas Gursky. Vândută cu un preț record în 2007, la Sotheby’s, pentru ceva mai mult de 3,3 milioane USD. Ironic, cumva, având în vedere că fotografia reprezintă interiorul supraaglomerat al unui magazin de obiecte de 99 de cenți.

Când vorbim despre bani, majoritatea dintre noi îi raportăm, instinctiv, la cheltuieli. De ce vrem să câștigăm mai mult? Ca să putem cheltui mai mult – fie pentru necesități absolute, fie pentru a ne îmbunătăți standardul de viață.

Banii, în sine, nu fac… doi bani, dacă nu sunt legați de ceea ce putem cumpăra cu ei. Iar de cumpărat, cumpărăm, de fapt, înlocuitori: înlocuim timp și înlocuim muncă. Când cumpărăm de la piață 1 kg de cartofi, scutim tot timpul și toată munca pe care ar trebui să le cheltuim noi înșine ca să învățăm cum se cultivă cartofii, apoi toată munca necesară pentru cultivarea și recoltarea lor, cu toate costurile aferente. La fel, pentru orice altceva.

Nu eu am descoperit și definit ecuația asta (prezentată super-simplificat aici), ci un tip mult mai deștept ca mine, în urmă cu mulți, mulți ani. Dar ce scria Adam Smith în Avuția Națiunilor e valabil și acum, așa cum a fost valabil dintotdeauna: așa cum noi cumpărăm munca și timpul celorlalți, așa și ceilalți cumpără de la noi, dacă producem ceva, timpul, educația și munca pe care le investim în produsul respectiv, plus ce se adaugă drept profit al antreprenorului care deține capitalul, plus cheltuielile obligatorii ce însoțesc producția.

Și atunci, când dai mai mult decât face pe ceva ce cumperi, când cheltuiești pe lucruri inutile, înseamnă că-ți devalorizezi propria muncă. Înseamnă că nu te respecți, de fapt, pe tine însuți.

Și cu asta venim la ceea ce se cheamă, în această epocă, „cumpărături impulsive”.

Există numeroase explicații pentru felul în care cei mai mulți dintre noi cedăm – cu plăcere! – impulsului de a ne cumpăra ceva nou, chiar dacă n-avem nevoie de produsul respectiv. Sentimentul posesiei, iluzia acumulării și a siguranței, nevoia de a-ți demonstra sociabilitatea, din care rezultă FOMO (fear of missing out), plăcerea de a obține ceva nou, proiecția a diferite viitoruri ce depind de ce nu deții încă, mă rog, lista e lungă cât o zi de post. Dar eu n-aș face o vină celor care cad în păcatul acesta, pentru că noi, consumatorii, suntem țintele unor industrii întregi care au ca scop exact asta, să ne vândă și lucruri de care nu avem nevoie. Iar pentru a-și atinge acest obiectiv, investesc constant în marketing și cercetare, testează și aplică permanent cele mai eficiente mesaje prin care să ne determine să facem acel mic gest prin care scoatem cardul din buzunar sau dăm click pe butonul de „cumpără acum”. E o luptă inegală, în care noi suntem la baza lanțului trofic capitalist, planctonul din care se hrănesc prădătorii de top ai veniturilor noastre.

Să nu se înțeleagă, de aici, că aș avea ceva împotriva economiei de piață. Spre deosebire de economia dirijată, în care mori de foame și de frig, măcar aceasta funcționează, prezintă abundență și permite alegere. Iar cu alegerea știm ce vine: responsabilitatea.

Acum, probabil că e deja prea târziu să mai vorbim despre responsabilitate în alegerea cadourilor de Crăciun pentru cei dragi, că, deja, răul asupra portofelelor trebuie să fi fost făcut deja. Dacă folosiți o aplicație de banking inteligent, vă e simplu să vedeți, la centimă, cât au costat cadourile.

Merită?

Eu zic că da, așa cum, din când în când, merită să faci câte un exces, ca să simți că trăiești. Ai cheltuit mult pe prostii și prostioare de împărțit în Ajun? Eh, asta e, o dată pe an lasă de la tine, că-i vreme de bucurie și sărbătoare.

Doar că secretul excesului e să rămână rar, ca să fie suportabil.

Cumpărăturile impulsive sunt unul dintre cei mai mari dușmani ai bugetului personal. Ele hăpăie hălci întregi din banii disponibili pentru o lună, iar cel mai rău e că, adesea, în urma lor nu rămâne nimic. Să fim cinstiți: de câte ori am cumpărat ceva pentru că ne trebuia acum, pentru că se epuizează, pentru că e o super-ocazie, doar ca să descoperim, câteva zile sau luni mai târziu, că nici nu ne trebuia și, de aceea, nici nu conta dacă se epuiza, firește?

Cum faci ca să controlezi asta?

E o chestiune de simplă educație. I-aș spune dresaj, auto-dresaj, dar cred că unii s-ar simți (inutil) jigniți. Dar, așa cum îți înveți câinele să nu se repeadă ca prostul la orice i se pare comestibil, așa trebuie să te înveți și pe tine însuți să reziști la tentația de a avea, pe loc, ceva ce-ți atrage atenția. Mai ales când știi că-s făcute să-ți ia ochii.

Așadar, dacă vrei ceva, așteaptă. Atâta tot – amână cumpărătura, mai gândește-te, nu te grăbi, lasă timpul să mai treacă, stai pe idee, las-o să dospească, mă rog, spune-i cum vrei dar, în esență, trebuie să faci un singur lucru: să nu faci nimic.

Cât timp?

Acum, depinde de la psihologie la psihologie, dar eu aș argumenta că, pentru cheltuieli cât de cât semnificative, care fac măcar cât venitul pe o zi de muncă, și care nu sunt cumpărături de strictă necesitate (apă, medicamente, hrană etc), ai putea încerca măcar două-trei săptămâni. Poate chiar o lună. Pentru cumpărături mai mari, fii chiar mai responsabil. În principiu, cu cât dauna e mai mare, cu atât trebuie să lași mai mult timp ideea la pritocit, să vezi ce iese. În orice caz, nu coborî niciodată sub 24 de ore, ca să-ți dai măcar o șansă de a fi responsabil înainte să te frigi.

Din experiență proprie vă spun că marea majoritate a tentațiilor dispar de la sine după câteva săptămâni. Pe unele le și uiți complet, astfel încât, atunci când te reîntâlnești cu ele, după un timp suficient de lung, zâmbești, uimit de ce pasiune făcuseși pe vremuri pentru produsul respectiv. E ca în dragoste, pe undeva, că și în dragoste există multă impulsivitate și, uneori, și daune semnificative. Doar că dragostea merită riscurile, întotdeauna, în timp ce „ultimul model de smartphone”, zău dacă face vreodată cât costă.

Cu umilință recunosc că și eu sunt victimă a cumpărăturilor impulsive într-un anumit domeniu. Adică, dacă am părut cumva că dau lecții până aici, îmi cer sincer iertare și mărturisesc că și mie mi-e greu și că încerc să controlez această greșeală repetată, fără să reușesc (deocamdată) prea bine.

La mine e vorba de mâncare – mai precis, de ingrediente pentru diverse feluri de mâncare. Știți, probabil, că-mi place să gătesc, că mă relaxez în bucătărie, că mereu testez rețete. De aici și problema: văd undeva o rețetă nouă și mi se pare că asta e, am dat lovitura, voi deveni specialist în ea, voi mânca lucruri nemaiîntâlnite, cu gusturi nemaipomenite, îmi voi impresiona nevasta și prietenii. Ceea ce, se mai și întâmplă, da, dar nu mereu. Ba, chiar, de cele mai multe ori din ingredientele respective folosesc o singură dată, sau nici măcar nu le mai desfac, că mă iau cu altele sau n-am timp sau, pur și simplu, nu reușesc să strâng tot ce-i necesar. Și, uite-așa, mi se umplu dulapurile și frigiderul de sosuri exotice și mirodenii speciale, de pungi cu semințe și cereale și combinații diverse, cărnuri și brânzeturi și legume și ierburi care zac pe-acolo până expiră și trebuie să le-arunc, că s-au râncezit sau au mucegăit sau și-au pierdut aromele. Și mă simt vinovat, ba chiar de două ori vinovat – o dată pentru că arunc mâncare, ceea ce e un păcat foarte rușinos și urât și, a doua oară, pentru că am irosit și bani pe tot ce arunc, că nu-s chiar ieftine.

Deci, da, cedez tentației destul de des și mă străduiesc să mă auto-dresez și eu, să nu mă mai reped la orice rețetă găsesc pe net. Iar primul lucru pe care am învățat să-l fac și pe care îl respect cu sfințenie este să mănânc întotdeauna înainte să intru într-un supermarket. Vedeți, cum îmi ofer o recompensă ca să-mi anulez o dorință? 🙂

Altfel, știu că primul pas către rezolvarea unei probleme e să înțelegi că problema există. Din acest punct de vedere, sunt bine. În rest, e vorba doar de inteligență financiară, iar asta se poate învăța.

Pentru alte reguli simple de inteligență financiară care te pot scăpa de (unele) necazuri, aruncă o privire și pe pagina dedicată a BCR. Sau, dacă n-ai timp, iată aici Decalogul Inteligenței Financiare, expus sintetic, pe înțelesul oricui:

Sper că te-a ajutat să înțelegi mai bine ce se întâmplă cu banii tăi.

Articol din categoria: ACTUALITATE, ADVERTORIAL

14 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Regula nr 1, niciodată cumpărături pe nemâncate. Astfel privești cu detașare toate raioanele. Pentru alte domenii, uneori cedez repede alteori îmi ia un an până la actul de cumpărare. De cele mai multe ori aștept sa moară utilajul (mai ales în telefonie, calculatoare, mașină etc) pentru a-l înlocui, nu pentru ca nu mi-ar face placere să-l înlocuiesc repede ci deoarece vreau sa îl rentabilizez până la sfârșit. Am același calculator de 12 ani și telefon de 3 ani. Încă merg.

    9
    2
  2. #2 Comentariu nou

    Vlad, in spirit de gluma, folosirea unei aplicatii pentru ati controla/monitoriza bugetul este tot a cumpara ceva.
    Poate ca astfel de aplicatii sunt gratuite, dar este aceiasi gratuitate ca a retelelor sociale – iti vinzi datele pentru accesul la aplicatie.
    Acelasi lucru il poti face si singur, dar presupune ceva munca zilnica (2-3 minute) – fie ca e pe hartie, fie niste calcule tabelare (ceva basic in excel). De acord ca e aproape imposibil sa faci toate fineturile unei astfel de aplicatii …. dar DIFERENTA este faptul ca iti creezi o rutina de analiza a cheltuielilor si veniturilor.

    4
    1
    • Știu ce spui. Am avut aplicații de monitorizare a bugetului descărcate din App Store și, da, trebuia să introduc mereu datele. Una dintre ele avea opțiunea să ia datele financiare automat, dacă o sincronizam la conturile bancare, dar asta n-am vrut să fac. Acum folosesc însă George d ela BCR, care vine cu toate monitorizările și analizele necesare. Mai am conturi la alte două bănci, am și aplicațiile de internet banking pentru ele, dar acelea nu au aceleași facilități.

      0
      0
  3. #4 Comentariu nou

    Mi-am monitorizat cheltuielile vreme de vreo câteva luni în timpul facultății (a trecut mai bine de un deceniu de atunci). Am ajuns la concluzia că am pierdut timpul: cu sau fără monitorizare cheltuiam la fel de mult. Dar no, sunt un tip care foarte rar spre deloc cumpără impulsiv, inginer care calculează prețul pe unitate, nu am trăit vreodată de la o lună la alta, iar primul împrumut pe mai mult de o zi l-am luat la 33 de ani ca să îmi iau apartament.
    Ce fac de vreo 6 ani… E să îmi țin un „excel” cu toate tranzacțiile din bancă (folosesc atât de mult cardul că uneori uit să îmi iau cash cu zilele) și să îmi calculez niște statistici cu cât economisim (cred că am fost pe minus în vreo 2 sau 3 luni când am avut ceva cheltuieli extraordinare în timpul concediului maternal al soției).

    PS: Nu mă laud, doar recomand cumpătare!

    8
    1
  4. #5 Comentariu nou

    Articolul incepe cu cumparatul de inlocuitori: timp si munca, exemplul fiind cartoful. Da pe marketing de ce dam o galagie de bani?

    2
    0
    • Face parte din investitia antreprenorului pentru cresterea vanzarilor, deci a profitului, pe care-l poate folosi apoi pentru cresterea afacerii.

      0
      0
    • #7 Comentariu nou

      Bua ziua Vlad, Ciprian,
      Marketing-ul nu este pentru cei 2 – 3 % care stiu ca o marfa buna nu are nevoie de reclama.

      0
      0
  5. #8 Comentariu nou

    Foamea asta nesățioasă de a-ți cumpăra o grămadă de lucruri multe inutile vine și din vremea lui Ceașcă când până și bunurile de larg consum erau rare de tot sau inexistente.Un om care începând din copilărie nu a avut și nu a găsit ce și-a dorit când v-a avea ocazia v-a lua orice , oricum și oricât.

    3
    2
  6. #10 Comentariu nou

    Imi mergea bine cu asteptarea de minim 24 de ore dar apoi a introdus EMAG oferta zilei si m-a deraiat un pic. Noroc ca am vazut ca aceste oferte se repeta periodic si lasam in favorite produsele.

    1
    0
  7. #12 Comentariu nou

    CRACIUN FERICIT ! ,d-le Petreanu si dumneavoastra si tuturor celor ce viziteaza acest forum . Sanatate si bucurie va doresc tuturor !

    1
    0
  8. #13 Comentariu nou

    Mergi pina la capat cu analiza procesului de cumparare impulsiva si scrie despre “ buyer’s remorse”.Ala-i tragic,nu cumpararea…

    0
    0
  9. #14 Comentariu nou

    Iata se sfirseste anul. Iar la anul care vine ,va doresc numai de bine! Sanatate ,fericire mult noroc si implinire !Sa aveti parte de un an mai bun ,mai rodnic, dar mai ales sa fiti sanatosi ! Cu stima .

    0
    0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.