Donator de sânge: cât din sângele meu va salva vieți, cât va ajunge la gunoi?

Marți am donat sânge la Centrul de Transfuzie din București. Erau vreo 10 persoane în sala de așteptare, “o zi obișnuită, doar vinerea e mai aglomerat”, după cum mi-a spus o asistentă, așa că am reușit să termin toată treaba în mai puțin de 90 de minute.

Ca de fiecare dată, m-a frapat îndârjirea cu care-și pledează cauza cei care nu îndeplinesc condițiile pentru donare și sunt refuzați. “Eu zic că n-aveți 50 de kilograme. Mie așa mi se pare”, i-a spus la un moment dat, bănuitoare, una dintre asistentele de la Centrul de Transfuzii unei tinere, delicată ca o păpușă de porțelan, care voia să se înscrie. “Cum să n-am? Eu, să n-am? Ba am! Chiar exact 50 de kile am!”, a protestat ea în gura mare, și am zâmbit, că a fost pentru prima dată când am auzit o femeie insistând, indignată, că are mai multe kilograme decât i se dau.

…sistemul românesc de administrare a sângelui recoltat este, din păcate, mult sub ce ar merita atât donatorii, cât și cei a căror supraviețuire depinde de sângele donat.

Eu însumi m-am jurat, la o altă donare, că nu leșin, deși doctorița era nemulțumită de tensiunea mea prea scăzută și voia să mă elimine: “Nu leșin, doamnă, pe cuvânt că nu leșin, așa am eu tensiunea, mică, ce?”, de parcă aș fi avut cum să mă țin de cuvânt, în caz de ceva, dar așa e când te duci să donezi sânge și nu ești acceptat, e ca și cum ți s-ar refuza dreptul de a salva o viață, parcă ești invalidat de-un paznic răutăcios pentru ceva ce nu poți controla, cum ar fi tensiunea sau greutatea sau cine știe indici cu hematii, hipocalcemii sau glicemii, ce-or mai fi și alea, domnule.

În așteptare la recepția CTSB. Teoretic, ești chemat după numărul bonului de ordine pe care-l iei de la un automat de la intrare dar marți, când am fost eu, un puști simpatic de vreo 6 ani, Eduard, venit cu tăticul care voia să doneze, demontase rola, în joacă, și n-a mai știut s-o pună la loc. Eu am vorbit însă cu el și mi-a dat voie să intru, că era vorba să fac o faptă bună.

Curios lucru că, deși ni se pare că suntem permanent într-o criză națională de sânge, numărul donatorilor este suficient cât să plaseze România pe la jumătatea clasamentului european în această privință.

O treime dintre români au donat sânge măcar o dată, iar dacă iei în calcul și rata de respingere din motive medicale, asta înseamnă că, foarte probabil, majoritatea românilor au încercat să doneze cel puțin o dată în viață, tocmai pentru a salva viața altora. Spuneți asta cui mai zice de poporul român că e format din indivizi interesați doar de propria lor soartă.

După ce te înscrii la recepția CTSB, începi traseul pe la cabinetele medicale din clădire, pentru analize. Într-unul ți se face o anamneză sumară – “nu, n-am bolile astea, nu, n-am făcut nici aia, nu, n-am băut nici ieri, nici alaltăieri” – apoi mergi în altul să ți se ia o picătură de sânge din deget pentru o analiză de fier și zahăr – “sunteți perfect cu analizele, domnu’ Petreanu, vă ascultăm în fiecare dimineață la radio”, și te umfli-n pene de nu-ți mai încapi în piele, săru’mâna, doamnelor – ți se verifică tensiunea și, dacă totul e în regulă și ai dat și răspunsurile corecte la chestionarul de autoexcludere, te cheamă în sala de donare, unde sunt șase fotolii bej ocupate de donatori care picotesc până se umplu pungile lor de sânge. Liniștea e întreruptă doar de zumzăitul ritmic al mașinilor anticoagulare, care agită pungile, și de indicațiile scurte ale asistentelor – “buletinul, vă rog, stați acolo, vă rog, nu lăsați cheile pe pervaz, c-o să le uitați, văd c-ați mai donat, deci nu ne faceți vreo surpriză”. Cei 450 de mililitri se acumulează mai repede sau mai încet, după debitul fiecărui organism, și un țiuit anunță personalul că-ți poate scoate perfuzia. Mai stai nițel și ieși apoi pe hol, unde sunt scaune și bănci, dacă simți cumva nevoia să te așezi. Oricum, în următoarele 60 de minute cantitatea pe care ai donat-o se reface ca volum (iar celular, în două-trei săptămâni).

În sala de transfuzii, sângele tău își începe misiunea pentru care l-ai donat, sau măcar asta speri, pentru că sistemul românesc de administrare a sângelui recoltat este, din păcate, mult sub ce ar merita atât donatorii, cât și cei a căror supraviețuire depinde de sângele donat.

…de ce se aruncă, totuși, atât de mult din sângele donat de români, deși trăim permanent cu senzația că e criză de sânge? Ce nu ni se spune?

Sângele poate fi stocat până la 60 de zile înainte să fie transformat în produse transfuzabile – pentru că, în ciuda a ceea ce cred mulți donatori, sângele integral nu se transfuzează ca atare decât în situații excepționale. De obicei, sângele este separat în componente iar acestea se folosesc după nevoile specifice ale pacientului.

Care sunt aceste componente?

Celule roșii (s-ar putea să mai auziți și alte denumiri pentru acestea, cum ar fi gobule roșii, hematii sau eritrocite) – care transportă oxigenul în corp și care sunt folosite în cazul pierderilor importante de sânge ale pacientului;

Trombocite (sau plachete sanguine) – care se ocupă de coagularea sângelui și care sunt folosite pentru oprirea hemoragiilor, de pildă;

Plasma – adică lichidul organic în care acționează celulele sanguine, care constituie până la 60% din volumul sângelui și care este un element crucial pentru hidratarea pacienților cu arsuri, de pildă (când te frigi cu fierul de călcat, ai văzut că se face o bășicuță cu un lichid gălbui înăuntru? Aia e plasma), dar și pentru sintetizarea de substanțe medicale pentru tratamentul – și supraviețuirea! – persoanelor cu deficiențe imunologice sau pentru tratamentul a diverse alte afecțiuni, cum ar fi bolile reumatice, meningita, astmul, infertilitatea etc.

Dacă-ți place să stai de vorbă cu oamenii, cât aștepți pe la uși, și ai și talentul de a-i trage de limbă, începi să afli lucruri și, dintr-una-ntr-alta, poți face conexiuni.

Mai țineți minte cazul femeii care a murit în spitalul din Alba Iulia pentru că în România nu se găsea imunoglobulină?

Citiți acum, cu atenție, următoarele trei propoziții:

1. Viața a mii de bolnavi din România depinde de tratamentul constant cu imunoglobulină.

2. Imunoglobulina se produce din plasmă umană.

3. În România se aruncă (se distrug) anual, la expirarea termenului de păstrare sau când nu mai e loc în frigidere, între 20.000 și 60.000 de litri de plasmă umană, donată de cetățeni.*

Aceste 3 propoziții descriu, din păcate, încă o față a ineficienței îngrozitoare a administrației publice din țara noastră.

Dar de ce se aruncă, totuși, atât de mult din sângele donat de români, deși trăim permanent cu senzația că e criză de sânge? Ce nu ni se spune?

Nu ni se spune, de pildă, că niciunul dintre centrele de transfuzii din România nu este acreditat la nivel european.

Nu prea ni se spune că în România nu există nicio fabrică de medicamente care să poată produce medicamente din plasma donată de români.

Nu ni se spune că, din moment ce nu avem centre de transfuzie acreditate, nici fabricile din alte țări nu pot folosi plasma românilor pentru a produce derivate, adică medicamentele biologice specifice care ar putea salva viețile a mii de oameni.

Rezultatul este că România importă aceste medicamente și, din când în când, birocrații din sistem se dau cap în cap de deșteptăciune și uită să se ocupe de diverse amănunte plicticoase privind finanțarea sistemului, și uite așa se declanșează o criză-monstru de imunoglobulină, precum cea din 2017-2018, care ajunge să omoare oameni în spitale.

Firile curioase (ca mine, dar presupun că nu-s singurul) sunt intrigate și înfuriate de astfel de paradoxuri nenorocite. Mor oameni în țara asta dintr-o penurie care n-ar trebui să existe.

De ce nu poate fi rezolvată, totuși, problema? Ce lipsește? Capacitatea managerială? Voința politică? Banii?

Câte ceva din toate, firește. Dar, ca să nu fiu nedrept: săpând după informații am aflat că există deja de un an un proiect guvernamental de organizare unei bănci publice naționale de sânge și plasmă în parteneriat public-privat. Banca aceasta ar trebui să fie, de fapt, un sistem național integrat, care să includă centrele județene de transfuzii, să aibă acreditările europene necesare, capacitatea de a furniza produse sanguine testate și procesate, inclusiv pentru producerea de medicamente biologice în România, astfel încât să ieșim din situația asta îngrozitoare, în care plasma donată ajunge la gunoi iar oamenii mor pentru că nu au medicamente produse din plasmă.

Statul român, care deține potrivit legii (legea 282/2005) monopolul pe recoltarea de sânge, plasmă sau alte componente din sânge, ar putea folosi, deci, resurse financiare și manageriale din mediul privat pentru modernizarea și reformarea centrelor de transfuzii sanguine. Există, redactat de comisia de Prognoză, inclusiv studiul de fundamentare pentru acest proiect – l-am găsit aici, pe site-ul CNP, iar dacă aveți aceleași hobby-uri ca mine puteți să-l citiți înainte de culcare :) – sunt stabilite și obiectivele proiectului, sunt identificate și necesitățile tehnice pentru punerea lui în funcțiune. Ca atare, iată, soluții ar fi, doar că… nimic nu se mișcă. De ce? Pentru că idiocrație, desigur, și pentru că de ce am lucra în slujba cetățeanului care ne plătește, nu? Nimic nou în România.

De donat, eu tot o să mai donez. O fac demult și nu m-am lăsat descurajat nici de cozi, când a fost câte o tragedie iar emoția publică a trimis oamenii cu sutele la centrele de transfuzii, nici de tensiunea mea scăzută, când am mai avut câte o zi lungă înainte de recoltare. Mi-ar plăcea să știu că sângele pe care-l ofer e mai bine folosit decât am aflat că e, de fapt, dar, oricum e mai bine decât nimic. Și mi-ar plăcea să știu că, undeva, prin cine știe ce birou al administrației noastre publice, acest articol a făcut vreun declic și a urnit ceva pentru rezolvarea problemei.

_______________________________________________
*) Sursa: Studiul KWLG privind situația colectării și procesării de plasmă umană în Europa (mai 2019), studiu bazat pe date oficiale și pe interviuri confidențiale cu oameni din sistemul de transfuzii din România.

De altfel, situația dezastruoasă în privința colectării de sânge uman e cunoscută în interiorul sistemului, iar informațiile mai răsuflă când se găsește câte un jurnalist suficient de curios ca să investigheze cu un pic de încăpățânare subiectul. Citiți, de pildă, articolul Ioanei Răduca din 2016 privitor la ineficiența testărilor sângelui donat în țara noastră, care poate fi rezumat cu acest pasaj: “Cu alte cuvinte, un cetăţean care s-a infectat azi cu HIV sau Hepatită şi merge mâine să doneze sânge, nebănuind nimic despre ce poartă în organism, donează liniştit, întrucât metoda ELISA e incapabilă să depisteze perzenţa virusului în sânge.”

30 comentarii Adaugă comentariu

  1. @V: Ai sange de rocker?

    Thumb up 1
  2. Eu mă tot gândesc ce este în capul celor care amenajează centrele de transfuzie.
    La mine sunt numai afișe cu și despre sânge.
    Nu puteau să le facă ceva mai prietenoase?
    Adică, oricum am venit să donez, nu mai trebuie sa mă convingi!!!

    Thumb up 2
  3. “Sursele Newsweek România din sistemul de sănătate susțin că în spatele inițiativei s-ar afla consilierul primului-ministru, Darius Vâlcov, cel deja condamnat în primă instanță la opt ani de închisoare pentru spălare de bani și doi ani pentru operațiuni financiare sau acte de comerț incompatibile cu funcția.

    Din păcate, teama de eventuale represalii din partea autoritarilor lideri ai PSD i-a făcut pe toți cei care se împotrivesc proiectului – cea mai mare parte a specialiștilor din domeniu – să vorbească cu noi doar sub protecția anonimatului.

    Cei mai mulți nu au invocat teama că ar fi dați afară dacă critică dechis acest proiect, ci că vor fi supuși unor controale repetate, cu scopul de a li se imputa diverse prejudicii.”

    https://newsweek.ro/investigatii/vampirii-din-guvern-nu-mai-sug-sangele-poporului-il-vand

    daca asa va functiona PPP, ma las de donat sange.
    PS. donez de 30+ ani, aproape cu regularitate.

    Thumb up 0
    • Am vazut asta. Habar n-am ce si cum si nici nu stiu pe unde e povestea asta, dar csunt convins ca sistemul trebuie modernizat cumva, altfel donam cam degeaba.

  4. Pe un canal TV o campanie insistentă ne spunea zilele trecute că românii nu prea donează și că e nevoie de sânge.

    Eu nu am donat niciodată. La mine în județ e un singur centru de recoltare și nu am de gând să merg 40 de km până acolo doar că sa aflu că nu au ace sau că au prea mult sânge din grupa mea.

    Acum câtva timp eram la spitalul din localitate unde mama era pe masa de operație. Așteptând vești, am zărit un cabinet unde o asistentă gestiona rezervele de sânge pentru sălile de operație. Zic, uăi, asta-i șansa mea. Tanti, pot sa donez sânge cât aștept? Poate are nevoie mama. Poate altcineva. Nu s-a putut. Un spital în care se operează pacienți nu e capabil să și recolteze sânge. Trebuie mers la județ.

    Oare chiar au nevoie de echipament scump? Personal supercalificat? De ce nu pot recolta peste tot și apoi să-l trimită ei la județ, eventual, pentru testare înainte de acceptare în banca de sânge?

    Până una alta, aceste campanii de presă desfășurare zilele pe tema sângelui nu fac decât să mă enerveze…

    Thumb up 2
    • Poate ca sistemul ar trebui sa ia mai mult in calcul sensibilitatile donatorilor. Omul vine plin de iluzii ca face un lucru extraordinar, care ii ridica stima de sine pana la cer, e numai cu gandul la chestia misto pe care o va pune pe facebook, iar astia il dezumfla cu prostii cum ca sangele nu corespunde. Se poarta de parca ar folosi sangele donat sa faca transfuzii la propriul copil. Macar sa faca un efort sa se prefaca ca primesc sangele, chit ca il arunca pe urma la gunoi, cat pot sa coste niste ace? Asa ca sa fie toata lumea multumita.

      Thumb up 0
    • Nu merge asa, de ce sa cresti riscul de eroare?

  5. Excelent articol, felicitări! Ar mai fi o parte a problemei: o alta parte din sângele donat, după testări e aruncat, nu îndeplinește criteriile de acceptabilitate, adică cei care au donat suferă de diverse boli. Și aici e marea problemă: nu prea mai sunt așa de mulți oameni sănătoși pe meleagurile noastre…Și da, e criminala indiferență și incompetență care fac sa fie aruncate de atâția ani miile de litri de plasma!

    Thumb up 1
  6. Poate ar fi util ca un jurnalist curios sa afle… sa ne spună si nouă: Care e miza? firma cărei ‘personulități’ ar avea de pierdut daxa s-ar construi in Romania tot ce ar trebui? 🤔

    Thumb up 4
    • Jurnalist curios !? In Romania ? :)))

      Thumb up 0
    • Recorder.ro, Rise Project, Pressone, Dela0, Sa fie lumina, DoR, Tolo, G4media – astea doar asa, la primul impuls.

    • Tolo !? E cel de pe GSP ? E cel care a scris seriale întregi despre Udrea, foarte bine, dar nu am văzut sa fi scris nici un articol de investigație despre afacerile lui ,,Felix” ?

      Thumb up 0
    • Curiozitatea are si ea limitele ei. Te impulsioneza mai ales sa afli lucrurile care se petrec in ograda vecinului, nu pe cele care se petrec chiar sub ochii tai si pe care intamplator poate ca le cunosti destul de bine. Plus ca ar fi ridicol sa traiesti in ograda motanului si sa nu cunosti proverbul ala cu pisica curioasa. Asa ca e normal sa fii nitel mai selectiv cu unele curiozitati.

      Thumb up 0
  7. #15

    Salut Vlad, soțul meu cetățean sud-african, nu poate dona sânge dacă nu vorbește limba romana (iar eu nu am voie sa intru cu el sa ii traduc) . Am încercat sa donam sânge când se organizau campanii de donare sânge, dar aceștia nu l-au acceptat pentru ca nu este cetățean UE. Au trecut aproape 5 ani de când e în Romania, și-a mai dat un pic drumul la limba română, sa zic așa, și poate vom mai încerca o data, poate s-a schimbat ceva. Este un pic dezamăgitor sistemul, soțul meu a fost un donator de sânge frecvent în Africa de Sud, avea inclusiv un card de donator, la noi în tara din păcate însă nu contează. Poate se vor mai schimba vremurile și la noi la un moment dat.
    PS: am întrebat de ce nu poate sa doneze dacă nu știe română, oare doctorii de acolo nu vorbesc deloc limba engleza? Ce se întâmplă dacă vine în urgențe cineva care nu vorbește limba română, îl pun sa aștepte până când vine interpretul? Ma rog, nu am vrut să supăr pe nimeni, dar nici bine nu ne-a picat.
    Sănătate tuturor!

    Thumb up 4
    • La cat de raspandita e SIDA in Africa de Sud eu cred ca limba e doar un pretext. 20 % din populatie bolnava parca, primul focar de pe glob, tu nu glumesti? Chiar voiai sa il primeasca? Crezi ca aveau chef de puscarie sau ce?

      Thumb up 0
    • @Carmen Ferreira: Eu cred ca sotului tau i s-a refuzat donarea fix din cauza ca nu vorbeste limba romana. Donarea este uo activitate benevola si anonima. Tocmai de aceea nu ti s-a permis sa intri cu el: le-a fost frica sa nu aiba probleme, daca el nu ar fi inteles de fapt despre ce e vorba? Daca spunea dupa aia ca i s-a furat sangele sau mai stiu eu ce? De aceea s-au ferit … Daca invata sa vorbeasca si este sanatos, nu va mai fi refuzat.
      @ventidius: daca ai impresia ca sangele luat de la donator se toarna direct in pacientul care are nevoie de transfuzie, ai maaaari probleme. In primul rand, sangele este testat pentru boli virale, si apoi, doamna a spus ca in Africa avea card de donator. Ai impresia ca in Africa se primeste orice sange la donare?

      Thumb up 0
    • Eu nu am nici o problema, dar s-ar putea sa ai tu una daca iti inchipui ca testele sunt infailibile si ca nu au un grad mai mic sau mai mare de eroare. Rolul testelor, la fel ca si cel al chestionarelor e doar acela de a reduce pe cat posibil riscurile. Testele au limitele lor tehnice si pot fi compromise, raspunsurile la chestionare pot fi nesincere. Chiar in textul articolului se face referire la incapacitatea testelor folosite de a-i depista pe cei infectati recent. Un cetatean sud african, care continua sa pasteze relatii, chiar sporadice, cu cei din comunitatea din care provine prezinta astfel un grad de risc extrem de ridicat. Nu ai de unde sa stii daca cu o zi in urma nu a facut sex cu un conational venit in vizita. Nici daca nu cumva s-a intors cu o zi inainte din tara natala unde a facut turul prostituatelor sau cluburilor de gay. Sa prelevezi sange testat de la un Sud African e probabil mai riscant decat sa prelevezi sange netestat de la un european. Sunt convins ca tu nu ai vedea nici o problema sa prelevezi sange direct de la bolnavii de sida aflati sub tratament. Daca testul iese ok, care ar fi problema, nu? Probabil ca deja s-au vindecat, nu?
      In Africa binenteles ca e acceptat ca donator, nu au alti donatori la dispozitie. Nu te poti baza doar pe importuri, nimeni nu iti poate vinde o cantitate suficienta. Asa ca isi asuma riscurile si faptul ca vor avea in continuare cea mai ridicata rata de noi imbolnaviri la nivel mondial. De sange nu te poti oricum lipsi. Daca rata raspandirii bolii ar ajunge la 100% s-ar multumi sa praleveze doar sange infectat.

      Thumb up 0
    • Despre bariera lingvistica ai dreptate, e un motiv suficient de excludere. Faptul ca medicii cunosc sau nu engleza e irelevant, donatorul trebuie sa intelega perfect intrebarile iar medicii sa inteleaga perfect raspunsurile, orice neintelegere reprezentand un risc inacceptabil. Sistemul nu sta in sangele unui donator, dar acceptarea in conditiile in care exista cea mai mica indoiala e o crima. Plus ca donatorul raspunde penal pentru sinceritatea raspunsurilor, deci ar fi cazul sa cunoasca mai mult de o boaba din limba in care se exprima. Prezenta sotiei este oricum inacceptabila, in fata ei despre ce sinceritate ar mai fi vorba? Poate omul se afla acolo doar ca sa scape de gura ei si pentru ca ii e jena sa ii spuna ca s-a infectat la sigur facand sex iresponsabil la betie cu niste prieteni aflati sub tratament.

      Thumb up 0
    • Nu doar sida e o mare problema in Africa, acolo sunt focare de malarie, febră tifoida și alte boli care nu exista sau care au fost demult eradicate in Europa și America de nord.

      Cred că e mult mai rentabil economic sa refuzi un donator din Africa decât să faci teste pentru boli pentru care nu exista expertiză în Europa.

      Thumb up 0
    • Nu doar sida e o mare problema in Africa, acolo sunt focare de malarie, febră tifoida și alte boli care nu exista sau care au fost demult eradicate in Europa și America de nord.

      Cred că e mult mai rentabil economic sa refuzi un donator din Africa decât să faci teste pentru boli pentru care nu exista expertiză în Europa

      Thumb up 0
  8. Am fost refuzata sa donez sânge in Deva, pentru ca aveam încă buletin de Bucuresti! Se pare ca trebuie sa ai domiciliu in localitatea unde dorești sa donezi sânge. Asta da, absurditate!

    Thumb up 2
    • Un motiv o fi. Probabil nu se recomanda prelevarea de la persoane in tranzit, eventual de la unele care doneaza sange dupa care dau fuga pe nu stiu ce traseu neumblat. Pe mine insa ma intereseaza insa reflexul asta de a declara absurd orice lucru pe care nu il intelegem. Primul pas spre intelepciune nu e intelegerea propriei ignorante? Absurdul asta sar putea sa fie cheia plafonarii intelectuale.

      Thumb up 0
  9. Am fost, acum ceva timp, să donez sânge pentru un cunoscut al unui prieten. În București, la Ștefan cel Mare. Eram vreo trei amici, am intrat toți fericiți să donăm… ne-a luat în primire o asistentă. Intră primul, iese, „m-a refuzat”… Intră și al doilea, iese la fel de repede, „m-a refuzat și pe mine”.
    Intru și eu. Asistenta mă ia la prelucrat: „Suferiți de vreo boală…?” și-mi înșiră o listă lungă. „Nu”, îi răspund. Se uită bănuitoare la mine… „Ați mai donat? Să nu leșinați pe aici.” „Nu, dar mă simt bine”, îi răspund. Îmi arată niște pungi mari, niște ace și mai mari: „Astea sunt pungile, și astea-s acele. Să nu leșinați aici!”. „Nu, doamnă”, îi răspund. Se uită iar circumspectă la mine… „Bineee… Să vă iau tensiunea!” Iar aici s-a rupt filmul. O văd fericită cum îmi spune „Nu puteți dona, aveți tensiunea prea mică!”…

    Deci… am avut impresia că se chinuia din răsputeri să mă convingă să nu donez…

    Thumb up 1
  10. Pai domnu’ Petreanu cred ca este evident de ce se intimpla toate astea, se stie foarte bine, sangele de roman este de calitate slaba! E ca la tuica, rachiu sau palinca, toata lumea poate sa faca, dar numai unele sunt din alea bune, conteaza ce bagi, conteaza tehnologia. Apai crede cineva ca sangele de roman se poate compara cu sangele de… danez? Danejii sunt cei mai fericiti oamenii de pe lume, daca un roman primeste sange de danez, o sa fie high o saptamana de zile!
    Cu plasma aia de se arunca, nu inteleg de ce fac asta, ar putea sa o “doneze” armatei romane care ar putea sa o foloseasca la tunurile cu plasma, alea de la granita…. care topesc tancurile invadatorilor!

    Thumb up 1
  11. Nu doar sida e o mare problema in Africa, acolo sunt focare de malarie, febră tifoida și alte boli care nu exista sau care au fost demult eradicate in Europa și America de nord.

    Cred că e mult mai rentabil economic sa refuzi un donator din Africa decât să faci teste pentru boli pentru care nu exista expertiză în Europa.

    Thumb up 0
  12. De ce se arunca sangere? Pai fii atent motive:
    – ai transaminaze marite pentru ca tocmai ai petrecut cu o ceafa la gratar? Sangele se arunca
    – ai procent de eozinofile mare pentru ca ai vreo alergie care de altfel nu te deranjeaza? Nu ai voie sa donezi.

    …si din cauza asta (mai ales din a doua) eu nu am voie sa donez sange, desi sunt perfect sanatos altfel.

    Thumb up 1
  13. Un alt comentariu de genul de ce cred eu ca în Romania e așa cum e , îl consider inoportun si inecesar.
    Pot în schimb să spun cum e în Spania, de exemplu. Donatorul primește un card, este anunțat pe e-mail unde se organizează următoare donare de sînge în zona de reședință. După fiecare donare se trimite la adresa de domiciliu din actul spaniol de identitate, un plic cu rezultatele analizelor, cu mențiunea conform sau nu pentru procesarea sîngelui. Înainte de donarea propriu zisă se completeaza un formular cu un set de întrebări, printre care și cea care dacă în ultimele 6 luni s-a efectuat vreo călătorie în Africa sau America de Sud. Motivul pentru care cineva ar vrea să mintă chiar nu îl cunosc , însă în cazul în care acesta e afirmativ, sîngele este supus unor analize suplimentare. Cel puțin așa mi-a explicat medicul. La fel și în cazul în care , pe perioada unui an, s-a locuit mai mult de 6 luni în afara teritoriului spaniol.
    Beneficii…. Mai mult de ordin emoțional, ți se aduce mereu în vedere că e un gest nobil. Material ? Am primit o grămadă de chestii.. tricouri, căni, brățări. Și felicitări în plic. După fiecare donare , împreună cu setul de analize vine și o felicitare în plic. Cică și la serviciul de urgențe, ca donator de sînge ,beneficiezi de tratament preferențial. Din fericire nu am ajuns să confirm dacă este sau nu adevărat.

    Thumb up 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.