Împins de Donald Trump pe scările geopoliticii globale, viitorul s-a prăvălit peste noi, făcând cucuie, vânătăi și fracturând certitudini prin cancelariile europene.
Primul contact cu noua realitate a despărțirii transatlantice s-a produs acum un an, la conferința de securitate de la Munchen, unde vicepreședintele american JD Vance și-a ținut discursul de partaj ostil la adresa Uniunii Europene. Luni de zile după aceea, europenii au tot încercat să amâne metabolizarea traumei: poate că lucrurile urmau să revină, cumva, la normalul trecutului trăit în aceeași familie de valori, timp de 80 de ani?
Partenerul de peste Ocean și-a continuat însă accesele de violență domestică.
În cele din urmă, amenințarea cu o bătaie soră cu moartea în ghețurile Groenlandei a trezit la realitate Uniunea Europeană – sau măcar o parte a ei. Acea parte care crede în propriul viitor cu semnificație globală. Acea parte care înțelege să îmbrățișeze maturizarea forțată pe care trebuie s-o parcurgă, pentru a deveni capabilă să-și proiecteze puterea binemeritată peste tot în lume și, evident, să se apere inclusiv de un bully cu totul improbabil, până nu demult.
Vorbesc despre Europa cu două viteze.
6 state membre ale Uniunii Europene au decis să se coalizeze pentru adoptarea unor reforme consistente și decizii de integrare mai profundă, cu scopul de a crește greutatea blocului în negocierile cu actori geopolitici concurenți – sau chiar ostili.
Aceste 6 state sunt Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda și Polonia.
Ce le leagă? Fiecare are un PIB de peste 1000 de miliarde de euro. Sunt, în esență, cele mai puternice 6 economii ale Uniunii, care însumează două treimi din PIB-ul UE – adică 14 trilioane dintr-un total de aproape 21 de trilioane de euro.
Dar, în afară de puterea economiilor respective, liderii acestor țări văd și înțeleg viitorul care este deja aici: supraviețuim împreună sau vom fi înfulecați separat.
Aceste 6 țări sunt gata să acționeze solidar în următoarele domenii, descrise de ministrul german de Finanțe:
- O piață de capital unificată
- Rol consolidat al monedei euro și un euro digital
- Cheltuieli coordonate de apărare și achiziții comune de armament
- Coordonarea achizițiilor de materii prime și constituirea de rezerve de urgență comune
Principiul de acțiune al acestui grup a fost descris, foarte clar, de cancelarul german Friedrich Merz: „Nu se poate ca întotdeauna ultimul să dicteze ritmul” – cu referire la lentoarea tradițională a Uniunii, unde fiecare membru poate bloca oricând, orice decizie. Pur și simplu, trăim vremuri în care această postură diplomatică, economică, geopolitică osificată a devenit literalmente sinucigașă.
Președinta Băncii Central Europene, Christine Lagarde, a declarat că Uniunea Europeană chiar nu are nevoie de acordul tuturor celor 27 de membri dacă unele țări – coaliții ale voinței, după cum le-a numit ea – doresc o integrare mai rapidă și mai puternică. “Uitați-vă la zona euro, are 21 de membri din cei 27 și funcționează foarte bine”, a exemplificat dna Lagarde.
Iar șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, Antonio Costa, au dat publicității o declarație comună aproape ultimativă în care avertizează că, dacă în următoarele 3 luni nu se vor înregistra progrese semnificative în integrarea accentuată a piețelor de capital și economii, va putea fi aplicată așa-numita “cooperare consolidată”, ceea ce înseamnă, de facto, că un grup de 9 țări din UE se pot desprinde, dacă vor o integrare mai strânsă, de restul membrilor Uniunii care, din diverse motive, nu vor sau nu pot avansa atât de rapid. Ce ar urma să ofere această piață unificată a economiilor? Printre altele, investiții mai eficiente, la nivelul țărilor unificate, în domenii strategice, adică inclusiv în apărare, de pildă. Valoarea acestor economii, la nivel UE este estimată la peste 10 trilioane de euro. 10 mii de miliarde de euro. Pe lângă acest potențial gigantic, programul SAFE, de 160 de miliarde de euro, pare meschin.
Așadar, la fel ca în tururile cicliste, în cursa evoluției Uniunii Europene s-a desprins deja un pluton consistent, care nu mai are răbdare, vorba cancelarului german, să aștepte după ultimii.
Ghiciți cine sunt aceștia. Aveți o singură încercare.
Nu că noi, românii, n-am fi avut toate oportunitățile și tot ajutorul posibil ca să ne modernizăm și să ne dezvoltăm. Dar de aproape 20 de ani, de când România a fost admisă – cu noroc și îngăduință, să recunoaștem – în Uniunea Europeană, o clasă politică deplorabilă a refuzat cu îndârjire să facă reformele necesare creșterii potrivit potențialului țării noastre. De aproape două decenii România subperformează la absorbția fondurilor europene, nu reușește să-și debirocratizeze statul, nu poate să-și aducă în mileniul 3 Fiscul și nici măcar nu mai caută să-și curețe de corupți politica, administrația publică și Justiția.
Pentru numele lui Dumnezeu, nici măcar acum, în ceasul al 12-lea, când statul aproape că a intrat în faliment din cauza deficitului de proporții biblice, iată că partidele sistemului nu acceptă atât de necesara și demult restanta reorganizare teritorială – și știm de ce: pentru că asta ar deranja clientela de partid și mafiile imobiliare locale.
Am urmărit declarațiile făcute de președintele României, Nicușor Dan, imediat după summitul informal de săptămâna trecută al liderilor europeni, o conferință la vârf istorică, unde au fost enunțate, practic, toate principiile fondatoare ale acestei Europe cu două viteze. Dl. președinte a spus, textual, că aceste evoluții “nu trebuie să ne sperie” și că Europa cu două viteze nu ar fi mai mult de “pur și simplu reuniuni de țări (…) în care țări care au anumite idei se coordonează pentru a pune împreună o idee pe masa Consiliului”. Pe noi – a adăugat dl Dan – ne preocupă recunoașterea diplomelor de studii dintr-o țară în alta și prețul energiei.
Cu părere de rău, dar trebuie să spun că am senzația chinuitoare că președintele României pur și simplu nu înțelege transformările istorice, tectonice, prin care trece Uniunea. Or, dacă nici măcar nu recunoști o problemă, nu poți nici s-o rezolvi.
Se spune că, la sfârșitul primului război mondial, liderul Partidului Conservator, Petre Carp, ar fi observat că “România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie și de oameni de stat”. Poate, dar de câte ori să meargă și ulciorul la apă?
4 comentarii Adaugă comentariu
Toata cresterea imobiliara in RO a fost bazata pe aderarea la UE.
Toti prostii astia din „mafia imobiliara” ar trebui sa se gandeasca ce inseamna sa fim lasati in urma, poate chiar in sfera de influenta a Rusiei, odata ce se termina razboiul din Ucraina.
Toaste pretioasele lor proprietati imobiliare se vor devaloriza grav.
Si stai sa vezi ce vine peste noi cu „revolutia AI”.
Sunt programator din 2003 cu acte ca sa zic asa. In acest moment nu mai e nevoie sa scriu o linie de cod, Claude/ChatGPT/Gemini pot face totul pentru mine si chiar mai bine ca mine.
In acest moment inca este nevoie de mine pentru a ghida aceste tools, arhitectura sa zicem si a verifica ce fac, dar in 2-3 ani cine stie.
Eu sunt convins ca ne asteapta vremuri grele, social vorbind.
Romania are:
– economie dependenta de outsourcing IT
– mult shared services
– call centers
– BPO
– contabilitate, suport
Exact joburile cele mai expuse la AI.
Pe langa asta Romania are:
– multi oameni needucati
– pozitie geopolitica nasoala
– lideri de carton, interesati doar de propriile mafii
– mare problema cu social media care poate influenta usor mase intregi
Cu alte cuvinte ni s-a urat cu binele plus factori externi care nu sunt sub controlul nostru.
Nicușor Dan e realist-lucid în ceea ce privește echilibrul între intenții și posibilități, obiectiv-pragmatic în ceea ce privește echilibrul deciziilor și maxim-optimizat în ceea ce privește adaptarea acțiunii la context.
Nu e cazul să vă așteptați să observați aceste lucruri. Considerați că nu există pentru că nu sunt explicite și nici puteți calcula scenariile care se petrec pe fundal. Totuși el așa funcționează. Și recent s-a văzut cum au venit în rafală decizia de participare la Consiliul Pentru Pace, convocarea la Cotroceni a lui Grindeanu și Bolojan și decizia CCR.
Înțelege foarte bine ce se petrece atât intern cât și extern. A dovedit asta atunci când și-a anunțat candidatura la prezidențiale și a enunțat foarte clar și exact care sunt obiectivele pe care și le propune.
Știe deasemenea că nu are un context potrivit și nici pârghii constituționale cu care să repare în câțiva pași dezastrul făcut de 36+ ani, dar și-a calculat șansele și a decis să riște pentru că altfel … nici nu vreau să mă gândesc despre ce am fi vorbit acum.
Europa „cu două viteze” este ceva inevitabil. Aș spune chiar cu trei viteze dacă punem la socoteală și pe cei care merg cu frâna de mână pusă încercând să urce la deal. Cei capabili și conștienți nu pot sta după leneși, retardați, trișori și impostori. Atâta timp contextul istoric a permis, ajutorul a venit la un cost mic. Prețul ajutorului tocmai ce a crescut pentru că cei ajutați nu au prețuit ajutorul.
Putem să regretăm oricât de mult situația în care suntem, dar era previzibil de la cele două suspendări ale președintelui Băsescu făcute fără nicio bază constituțională. La fel, tot de atunci prin atacuri repetate la statul de drept, art. 2 alin 1 din constituție a fost golit de sens prin organizarea de referendumuri de suspendare între alegeri și prin nepunerea în aplicare a referendumului din 2009. Ceea ce s-a întâmplat la prezidențialele din 2024 a fost destul de asemănător cu asaltul Capitoliului în 6 ianuarie 2021 la care Simion a încercat o repetiție/antrenament în 21 decembrie 2021 pe parlamentul României.
Avem o țară epuizată plasată într-o zonă geografică periferică la câteva sute de kilometri de un război, un stat slab (dacă nu chiar eșuat) prost administrat și o populație vulnerabilă și foarte mici șanse de redresare.
P.S.
Să nu uităm! Datorită PSD prostia a devenit o problemă majoră de securitate națională.
„…președintele Romaniei nu intelege pur și simplu…”___–-___individul chiar nu are habar de ce și cum a ajuns in asa functie, este evident ca dacă ar avea macar o urma de bun simt, si-ar da demisia și ar invita-o pe Maia Sandu, sa preia funcția, peste o Romanie reantregita…
Iar cu „ulciorul la apa”, redirectionand, intrebarea este valida și pentru ce se întâmpla -zi de zi- in Romania, adica pana cand MARII HOTI sunt lasati sa strige(tot ei!) „Pazea, hotul!” :
Ciolacu dă de pământ cu reforma lui Bolojan și îl acuză că a celebrat la restaurant aprobarea tăierilor. „România pare un uriaș salon de terapie intensivă” (Ziare.com)___–___acest ciolomac este sigur ca are imunitate (prin fosta și actuala functie), impotriva acuzatiei de/a celei mai mari devalizării din istoria Romaniei, savarsite de el, ciuca si iohanis, motiv pentru care FACE PE NEBUNU’,* in realitate Romania a devenit un imens spital de nebuni, cu o sectie particulara, sectie de leprosi( cu multe si mari saloane), de unde investitori seriosi, fug de Romania, precum in zicala cu tamaia ! Intr-o tara chiar cu minima democratie, indivizi ca cei trei(amintiti) are fi de mult DUPA GRATII, vezi cazurile immediate ale Koreii de Sud, Brazilia și chiar „Piata Marii Cetati”(Franta), unde cele mai sus-puse personaje politice, au fost aruncate in închisoare si inca pentru cauze care NU au avut urmari, precum in Romania, adica imprumuturi devastatoare si -un fel de paradox!- continua saracire a majoritatea populatiei… (*el face pe nebunul zgomotos, și zglobiu(un fel de clovn prezidential) cel putin iohanis joaca rolul de maturator de străzi, iar ciucalaul galonat, cine stie prin ce balta namoloasa s-a ascuns, de nu mai stie nimeni, nimic despre el…)
Politicienii sunt doar 50% cauza dezastrului României, restul e vina presei. Toți fanfaronii se declară dă dreapta până le auzi opiniile despre chestiuni esențiale ale capitalismului și economiei de piață, despre drepturi și libertăți, și constați cu stupoare că respectivii sunt nostalgici ai comunismului.
Nicușor Dan e un dezastru.
P.s. cum a ajuns unu’ de stânga care făcea emisiuni cu dragoteasca la televiziunea lui ghiță să modereze emisiuni la Europa fm? Urmăream emisiunea de la prima ediție…