Cum n-am mai făcut un MBA și cum am ajuns să-mi pară rău

Aș vrea să vă împărtășesc azi o poveste despre ocazii ratate și regrete, din care sper că veți învăța ceva. Garantez că e o poveste adevărată, pentru că e a mea.

Apoi, vă voi face o recomandare venită din toată această experiență personală.

Când am intrat în presă, n-am făcut-o cu gândul să devin șef de redacție, dar nevoia de reformă și reconstrucție era atât de acută la începutul anilor ’90 încât, dacă aveai, cât de cât, dorința și insistența de a schimba ceva, pur și simplu te împingea viața într-o funcție de decizie.

Așadar, m-au făcut șef foarte devreme, probabil pentru că eram atât de pisălog și obraznic cu șefii mei încât aceștia și-or fi zis că singura cale să scape de bârâiala mea neobosită – “aia nu merge, de ce nu facem asta altfel, de ce nu renunțăm la modelul ăsta care nu dă rezultate etc” – era să mă pună în situația de a profesa eu însumi schimbarea pe care o ceream. Un timp, a fost o experiență grozavă. Am putut crea și pune în funcțiune modele noi de organizare și de lucru în redacțiile pe care le-am condus. Unele au mers, altele mai puțin, dar m-am bucurat mereu nu doar să fac lucruri noi, ci și să învăț lucruri noi.

Dar, oricât de interesantă și provocatoare era activitatea mea, am știut întotdeauna că era doar empirică. Construcțiile mele erau ale unui practician atent la ce poate fi inovat și unde. Eram un meseriaș cu idei și energie, dar nu mai mult. Îmi lipsea baza teoretică pentru managementul unui business de presă și verificarea acesteia în practica zilnică. Îmi lipsea înțelegerea academică a provocărilor pe care le înfruntam, abordarea lor holistică, pe care ți-o dă experiența combinată cu fundamentul educațional. Facultatea mea de inginerie poate că-mi organizase mintea, dar nu mă pregătise pentru ce ajunsesem să fac atunci.

Am decis că e momentul să mă înscriu la un MBA. Urma să înțeleg mai bine, sistematizat, ce aveam de făcut și cum urma să construiesc mai departe. Mi-am strâns documentele, am completat formularele și am trecut testele necesare. Am fost admis și urma să încep cursurile. Mi-am anunțat directorul că mă pregăteam de cursuri și examene și că ținteam un MBA. “S-ar putea să-mi mănânce niște timp, măcar n-o să vă mai bat atâta la cap”, i-am spus, râzând. S-a uitat la mine și s-a metamorfozat subit într-un neașteptat prieten cu atitudine părintească. “Ia, hai, stai jos nițel. O cafea?”

M-a lucrat la cap, cum se spune. Nici azi nu știu – sau nu prea vreau să știu – de ce se împotrivea ideii ca eu să fac un MBA. Poate că-i era frică să nu-i iau locul cândva, poate că se temea c-o să fiu ofertat irezistibil de vreun concurent și-o să plec, poate că, pur și simplu, era sincer și nu credea că-mi va servi la ceva. În orice caz, mi-a turnat miere în ureche și a dansat din vorbe în jurul meu până când am acceptat concluzia lui: “Vlad, dacă stai pe lângă mine și lucrăm împreună, înveți mai multe despre afacerea asta decât de la un MBA. Trebuie doar să ai încredere. Plus că faci și o economie, nu?”

Asta a fost, așadar, ocazia ratată. Nu m-am mai dus la cursuri. Am rămas cu banii și cu șeful meu de-atunci – un timp, după care, ca întotdeauna în viață, șeful a plecat, jobul respectiv s-a încheiat și a trebuit să mă reinventez ca să supraviețuiesc. Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar evident că am redescoperit ce mă prefăcusem c-am uitat: mi-ar fi prins al naibii de bine să am și un fundament academic verificat în practică pentru vasta mea experiență profesională.

Încerc și azi regretul că m-am lăsat păcălit să renunț la MBA-ul pe care-l începusem. Ca să fiu clar, nu-mi pare rău după cine știe ce îmbogățire ipotetică pe care aș fi putut-o obține cu un MBA, ci de faptul că am renunțat să aflu lucruri care m-ar fi construit mai bine. Lucruri care m-ar fi făcut mai flexibil, mai adaptabil într-o lume în care schimbarea permanentă este singura certitudine.

Dacă vă pot oferi un sfat, acesta este să nu vă opriți niciodată din pornirea de a învăța ceva nou, mai ales dacă o puteți face sistematizat, și dacă puteți învăța în programe cu reputație și prestanță.

Sunt multe programe MBA care ne sunt accesibile acum. Merită să faceți o mică documentare și să căutați ceva ce vi se potrivește și care are și reputație.

Dacă-mi permiteți o recomandare, eu v-aș zice să luați în considerare MBA-ul oferit de una dintre cele mai prestigioase universități britanice – una dintre cele șase “red brick universities” – și anume, The University of Sheffield Executive MBA. El este special conceput pentru cursanții cu un program de muncă încărcat. Fiecare modul este predat într-un weekend prelungit (vineri, sâmbătă și duminică), o dată pe lună.

Absolvenții programului primesc o diplomă Master of Business Administration (MBA) de la The University of Sheffield, UK. Programul acesta este acreditat de AAMBA si AACBS. Este de asemenea, acreditat de Chartered Management Institute (CMI), astfel încât absolvenții pot primi o calificare suplimentară, Diploma CMI nivel 7, care este, de fapt, echivalentul unei diplome de master în Marea Britanie în Management Strategic și Leadership.

Specializările programului Executive MBA al Universității din Sheffield:

MBA in General Management
MBA in Marketing
MBA in Finance
MBA in Logistics Management
MBA in Healthcare Management
MBA in Human Resource Management

Acest program are deja o anume tradiție în România: cursurile au loc în București încă din 2006, cu două grupe de câte 25 de studenți.

Programul Executive MBA al Universității din Sheffield urmărește:

  • Dezvoltarea personală și profesională – îmbunătățirea abilităților de leadership și management ale studenților;
  • Cunoștințe aplicate cu o perspectivă globală – cursuri care îmbină atât teorie cât și practică prin studii de caz relevante care îmbogățesc abilitățile analitice și decizionale ale studenților;
  • Expunerea și experiența internațională – peste 50 de lectori provenind din mai mult de 10 țări și universități, își aduc specializarea academică în clasă, precum și experiența lor managerială, pentru studenți din peste 25 de țări;
  • Oportunități de networking – întâlniri ale studenților actuali cu absolvenți în timpul seminariilor organizate de facultate și cooperarea cu studenții din alte regiuni.

Câteva cuvinte despre Universitatea din Sheffield. Cu 6 laureați Nobel între alumni, ea este una dintre cele mai prestigioase și puternice universități din lume – locul 22 în Europa și 78 mondial, în clasamentul QS 2019. Este “Universitatea Nr. 1 din Russell Group pentru experiența studențească” – Russell Group este un grup de 24 de universității cu succes academic confirmat și aplecare spre cercetare științifică; da, Oxford și Cambridge sunt parte a Russell Group. Iar dacă vreți să citiți mai multe despre ce înseamnă să fii una dintre cele șase “red brick universities”, încercați aici, sau aici.

În fine: aici găsiți o pagină în limba română cu toate detaliile necesare pentru înscrierea în procesul de admitere. Ar mai fi ceva timp pentru înscrieri, cam până la începutul lunii octombrie.

27 comentarii Adaugă comentariu

  1. > aici găsiți o pagină în limba română

    Nope, acolo gasim o pagina in limba engleza ;)

    Thumb up 0
  2. Vlad,
    Eu am facut MBA-ul si mi-a intors parcursul profesional cu 180 grade. Din inginer am devenit finantist.
    Dupa aproape 25 de ani de la absovire am cateva concluzii:
    1. MBA-ul a facut doua lucruri importante: (i) sa aduca in constientizeze si sa structureze niste lucruri care erau in background si (ii) sa ma invete ce inseamna munca intr-o scoala cu profil anglo-saxon. Punctul (ii) a fost o revelatie incredibila: intr-un an de scoala am dat mai multe examene decat in 5 ani de Politehnica, am muncit in medie intre 10 si 12 ore pe zi (inclusiv sambata si duminica) si am invatat ca, printre altele, copiatul este furt pentru care puteam fi exmatriculat la prima tentativa (nu trebuia sa copiez, ci trebuia doar sa incerc s-o fac).
    2. Numele programului MBA conteaza foarte mult. Daca vrei sa fii in “satul tau fruntas” un MBA facut aici sau online este bun si asa. Daca vrei sa joci cu “big boys” (Wall Stree, City, etc.) trebuie sa fie altceva (Ivy Leagy, OxCam, Stanford, INSEAD, etc.) Dar alea sunt extrem de scumpe.
    3. Am invatat ca ai nevoie de 10.000 de ore ca sa devii provesionist. De asemenea, am invatat ca cele 10.000 de ore le poti face in 5 ani (40 ore/saptamana x 50 saptamani/an). Dar daca esti ambitios si muncitor le poti face si in 3 ani (iar cei care sunt “over achievers” pot sa le faca in 2 ani) pentru a le lua fata celor care merg in pas cu toata lumea.
    4. MBA-ul nu este suficient. Trebuie sa ai curiozitatea de a descoperi noutati si dorinta de a invata mai mult; indiferent de varsta si indiferent de educatia de pana atunci.

    In cazul tau, n-ar trebui sa-ti para rau ca n-ai facut MBA-ul. Cel mai probabil ti-ar fi schimbat cariera profesionala (sau ar fi trebuit sa ti-o schimbe). Din jurnalist ar fi trebuit sa devii un executiv intr-un trust de presa, care n-ar mai fi facut jurnalism ci ar fi trebuit sa administreze business-uri si, mai ales, oameni.
    Sau poate ai fi devenit un manager intr-o mutilnationala, care n-avea legatura cu presa.

    Cum crezi ca ar fi fost?

    Thumb up 2
    • Super insight, multumesc. Mie-mi place sa scriu si sa vorbesc cu publicul, dar, daca as fi simtit ca un MBA mi-ar fi putut schimba atat de radical – si interesant! – viata, aproape sigur as fi incercat 😋

    • Comentariul lui bigradu se încadrează în walltext-ul ăla slinos făcut la comandă. Are toate clișeele din dotare (aia cu învățatul în perpetuu e cea mai des folosită; un provincialism în fibra românească).

      Din jurnalist ar fi trebuit sa devii un executiv intr-un trust de presa, care n-ar mai fi facut jurnalism ci ar fi trebuit sa administreze business-uri si, mai ales, oameni.

      Bă, cum se face că toate harnelile ăstea te fac ”executive”, niciodată ”owner” sau ”chairman”. Ce ciudat… dar hei, harneala tot harneală rămâne. Toți vor să devină la patru ace, toți vor să devină nuș ce șefi, da’ dacă îi întrebi cum, niciunul nu spune ”Păi, am fondat/creat asta”, ci ”M-am angajat la firma X și am devenit acolo executive manager”. Nțz, nțz, nțtz…

      Tu îi zici că ar fi devenit executiv într-un trust de presă… care trust, кто кого? Trustul altcuiva sau trustul lui? Și de unde, ce cheițe de aur pentru așa ceva? Măi bigradu, măi…

      Dacă îi întrebi pe cei ca bigradu ce firme de producție în masă sunt ei șefi, face ca studentul din facultate și vine cu ceilalți colegi pe motiv că ”muncă în echipă”.
      ”Administrat business-uri”… zi bă, ce ai fondat tu pe schiță de producție în masă & manufactură, că țara are destui contabili și manageri.

      Thumb up 0
    • Roba, ajunge. Am inteles ce crezi despre scoala, sper ca “harnelile” te-au facut un om de mare succes si reputatie. Cu asta, prezenta ta in dconversatie s-a incheiat, ca nu mai aduci nimic valoros. Daca mai ai idei la fel de valoroase si pe alte subiecte, te mai astept, sunt convins ca ajuti mult oameni sa inteleaga mai bine ce e important in viata si ce nu.

    • Atât mai am pe subiectul ăsta…

      Vlad, eu nu suport harnelile și clișeele care masează în fibra aia primitiv-iobagă din noi, ca un tot. Asta cu ”A învățat la xxx, deci e automat bun” ține de un provinicialism sinistru (cumva se explică, având în vedere că suntem a doua-treia generație care se încalță). Dar tot o construcție și crez sinistru e.

      Eu am priceput ce ai scris tu, e o publicitate (apreciez onestitatea & înțeleg de ce, că blog, că una & alta), dar comentariile la comandă de felul celui de mai sus sunt absolut odioase, necistite, fumigenate și, până la urmă, își bat joc de viața celor care te citesc (nu te gândi la mine, Roba, aici & acum; gândește-te la cei care nu comentează, găsesc articolul din câteva căutări aleatorii din SEO; îți pasă de ei să nu-și bată joc viața de harneli pe care le găsesc în comentarii la tine pe blog?).
      Viitoare victime, care își închipuie că masterul (mai ales la instituții exotice, uau, să nu ne cadă ochii de emanație mistică) le oferă cheițele de aur să devină următorii proprietari de companii medii și mari… când, realitatea, nu e așa, deloc-deloc. Când, de fapt, cheițele de aur le posedă doar cei care își împart puterea de la revoluție până-n prezent (hai, că știi și tu, ai lucrat o vreme pentru unul…)

      Câți masteranzi are Sheffield (sau Harvard sau ‘Oxbridge’, Sorbonna etc), câți dintre ei sunt în ”the rat race” și dacă îi iei pe fiecare, la fir de păr, câți vor spune: ”Eu am cosntruit, eu am fondat, eu am manufacturat, eu am produs pe linia de producție” ș.a.m.d; comparativ cu cei care spun: ”Păi, la început, m-am angajat la firma cutare…”?

      Cum dracu, faci un em-bi-ei, numai că toate poveștile cu ‘succesuri’ pe care le auzi încep cu: ”M-am angajat la ăia”?!? Păi cum dracu?! Înseamnă că cineva minte și face victime…

      Chiar așa, să continuăm după 3 decenii de la revoluție, să ne mințim între noi în halul ăsta și să ne abuzăm între noi prin crezuri & esteticisme provincialiste?
      Pentru cine, în folosul cui?

      Iar dacă ce ai spus tu, că nu ai făcut un master (”MBA” e cosmopolit, chit că e publicitate) și ai suferit mult, cum să lași să-și bată joc de tine altul care speculează pe îndoiala ta din viață și ți-o freacă subtil & voalat cu cinism?

      Analizează un pic: antevorbitorul te-a insultat foarte rău. Nu-i mulțumi pentru asta.

      P.S.

      Ai scris că…

      Nu că nu mi-ar fi plăcut, dar evident că am redescoperit ce mă prefăcusem c-am uitat: mi-ar fi prins al naibii de bine să am și un fundament academic verificat în practică pentru vasta mea experiență profesională.

      Știu și eu de asta, m-am chinuit să fac și eu un bisnis, două, în viața asta (comparativ cu inginerul devenit finanțist cu em-bi-ei) și știu că în legislația românească, și numai în legislația românească, îți pune foarte multe piedici cu așa ceva, cu red-tape academic. Deci (intuiesc că) știu despre ce ai scris că ți-ar fi prins bine.

      Thumb up 0
    • Roba, sa stii ca bigradu e comentator vechi pe-aici, nu e intotdeauna de acord cu mine, ba dimpotriva, iar uneori chiar ma scoate din sarite. Suspiciunea ca ar comenta “la comanda” nu sunt intemeiate.

    • @bigradu fix 10.000 de ore sau doar o metafora ?

      Thumb up 0
    • Treaba cu 10.000 de ore de care tot zicea lumea trebuie sa fie ore de “deliberate practice” – invatare/munca/repetare cu niste praguri pe care le vrei atinse. Daca toata viata ai fost sofer pe linia 336 de la ratb nu te numesti ca esti sofer profesionist cu zeci de mii de ore experienta ci doar ca ai cateva zeci de ore de experienta repetate de mii de ori.
      MBA-ul iti poate face introducerea intr-o lume, dar de acolo pana la a face ceva e cale extrem de lunga in care-ti trebuie lots of grit – ambitia romaneasca. Avand in vedere ca Vlad fusese deja expus la lumea asta fara sa duca lucrurile la urmatorul nivel si s-a lasat convins aparent usor sa nu faca MBA tind sa cred ca nu era de el.

      Thumb up 0
    • Mie-mi plac cărțile serioase. Una dintre ele e „SHAM” scrisă de Steve Salerno

      Thumb up 0
  3. Niciun MBA nu-ți dă cheile de aur să devii multi-miliardar. Spuneți-i ălora de la Sheffield că reindustrializarea autohtonă ne interesează, nimic altceva, iar group meetings unde se spun harneli nu ne scoate din căcat (culmea, tocmai UK, care nu mai industrializată nici ea).

    Pas.

    Măcar eticheta de publicitate e singura onestă aici.

    Thumb up 5
    • Roba, care e diferența dintre tine și Gigel care spune că lui nu îi trebuie bacul, are școala vieții? Ai copii? ce planuri de viitor ai pentru ei? le lași businessul de miliarde moștenire sau încerci să îi educi, să îi trimiți la școli, să le dai cât mai multe șanse?

      Thumb up 0
  4. @Roba
    Daca te duci sa faci MBA-ul ca sa devii un antreprenor de succes, inseamna ca fie ai gresit scoala fie cineva si-a batut joc de tine.
    MBA-ul nu produce antreprenori. MBA-ul iti ofera o educatie care te ajuta sa fii un manager mai bun. Nu stiu daca MBA-ul inhiba calitatile necesare unui antreprenor de calitate, dar sigur nu le dezvolta.
    Asa ca, Roba, nu stiu daca ai facut un MBA sau nu, dar daca asta este impresia ta despre un MBA fie cineva si-a batut joc de tine cand ti-a spus ce inseamna un MBA fie iti trebuie mai multa “curiozitate de a descoperi noutati si dorinta de a invata mai mult”.

    Thumb up 1
  5. @roba..roba… : group meetings ne scot, nu ne scoate… (asta despre nivel, ca sa zic asa..)
    vorbesti prostii, cu ceva nuante de turbare…e destul de usor de demontat toata polologhia ta dar nu merita.
    poti sa faci “pas”-ul ala mai mare si mai repede, nu e nicio paguba.
    p.s. nu stiu ce-s alea harneli, dar se vede ca ti-e draga tare gaselnita asta, ce-nseamna sa amesteci cultura cu untura..:)

    Thumb up 2
  6. Dragi copii.
    Cand veti termina cu paruiala si imbranceala, poate veti citi postarea lui Vlad in cheia corecta. E vorba despre alegerile pe care un om le face in viata si care, luate impreuna, inseamna chiar acea viata. Indifirent ca au fost bune sau rele, cand stai si te uiti inapoi, e inevitabil sa te intrebi “Ce-ar fi fost daca …?” Cat despre MBA, numai de bine, dar, maica, nu sunt si niste mastere pentru pensii speciale?

    Thumb up 4
  7. Cât costă, că nu am găsit pe nicăieri?

    Thumb up 1
  8. Am trecut printr-un MBA super-acteditat, top 40 mondial. Tot cu un modul pe luna, concentrat in week-end. La 10 ani de la absolvire, pot sa spun ca a fost pentru un pic de dezvoltare personala si ceva vanitate (bunicul a terminat o scoala in aceeasi tara, iar eu pot sa zic ca am o diploma pentru care nu am copiat), dar nu mi-a adus niciun ban in plus si nici relatii, spre deosebire de o certificare tehnica exclusivista in care am investit 6 luni acum 13 ani (si de 5 ori mai putini bani), dar care produce si astazi.

    Cu alte cuvinte, azi sunt pe cont propriu din multa sansa si schimband domenii, nu fiindca am facut un MBA.

    Thumb up 4
  9. Nu cred ca in contractul de MBA era stipulat ca vei ajunge milionar, cum cred ca nici “academia” lui oprea nu iti garanta succesul. La aceste extreme e un singur punct comun: iti pun la dispozitie teoria si mijloacele. Punerea in practica e o chestie strict personala, care tine de motivatie. Daca faci MBA-ul doar pentru CV, s-ar putea sa pierzi timpul si banii. In definitiv, asta e un curs de administrare a afacerilor, ori nu toti sunt facuti pentru asta (exemplul cel mai bun e insusi statul nostru prapadit, administrator imbecil si afacerist falimentar). MBA-ul e bun, macar ca alternativa la ASE-ul stramosesc, inca adanc infipt in creierul multor prosti care ne conduc.

    Thumb up 0
  10. care e procentul de manageri din ro cu MBA?
    toti fostii mei shefi sunt ori securisti, ori fii de securisti, ori oportunisti. nu e nciciunul cu MBA.
    daca as avea 30k euro as face o fabrica de bere. sau de biscuiti. sau amandoua.

    Thumb up 3

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.