Lincoln

Luni seară, Lincoln, la Cinema City, în Sun Plaza. Un film care se înscrie în construcţia mitologiei americane şi pe care americanii îl privesc, inevitabil, altfel decât restul lumii. Un film despre politica din spatele Războiului Civil, un film cu o istorie cam complicată, cu mulţi politicieni dominaţi de interese mărunte, sau ascunse, sau roşi de corupţie, sau orbiţi de prezentul lor condamnat de viitor, şi în care apar câteva caractere încăpăţânate, gata de orice măreţie sau josnicie pentru a-şi atinge scopurile.

Este, de fapt, un film despre alegeri şi despre cum să faci alegerea corectă.

În mijlocul încleştării, cine are dreptate? Cu cine să ţii, lipsit de judecata viitorului?

Cu principiul, este mesajul filmului. Cu nordul adevărat.

Condamnat să obţină un compromis politic împotriva tuturor politicienilor, chiar şi a republicanilor din partidul său, prea radical pentru conservatori, prea rezervat pentru radicali, permanent supus tentaţiei cedării, cu recompensa salvării a zeci de mii de vieţi, Lincoln îşi menţine (măcar) direcţia şi ţinta; într-una dintre cele mai puternice scene ale filmului, el ezită, cu pacea imediată la îndemână, oferită în schimbul amânării abolirii sclaviei. Păstrează prezentul, renunță la viitor? Primeşte confortul păcii călduţe, acum, în schimbul unei libertăţi pline de incertitudini, de acum înainte? Menţine inegalitatea, atât de productivă, sau provoacă eliberarea, costisitore, a tuturor sclavilor, „chiar de mâine”? Ce să alegi?

Lincoln, despre care se ştie că studiase asiduu Elementele lui Euclid ca exerciţiu în retorică, recurge la Prima Axiomă* ca să-şi justifice alegerea:

Principiul, oricât de greu ar fi de respectat, adevărul universal, acesta trebuie ales, libertatea, egalitatea, chiar dacă o naţiune trebuie să se sfâşâie pe sine pentru a-şi extirpa nedreptatea.

Nu toţi au hotărârea şi stoicismul s-o facă.

_________________
* mai cunoscută elevilor români sub forma „Dacă A=C şi B=C atunci A=B”