Meseriaşu-i Dumnezeu

În unele situaţii, teama de o moarte violentă te poate face să întâlneşti oameni interesanţi. Cum ar fi un electrician care vorbeşte (singur?) cu faza şi cu nulul şi care-ţi cere, la sfârşit, o opinie de “om care-aţi văzut multe”: ce să facă, să anunţe că a găsit un schelet în podul unei case, acum vreo cinci ani, sau mai bine să lase proprietarului plăcerea unor explicaţii la poliţie?

Deşi cu diplomă de electrician electrotehnist, tot ce-am reţinut despre curentul electric este că-i mai bine să-l tratezi cu o frică respectuoasă decât cu o familiaritate obraznică. E ca şi cu un şef fără umor – fă o glumă cu el şi te-a fript. De aceea, când tabloul electric din apartamentul meu a început să sfârâie, să miroasă şi să facă voioase lumini magice noaptea, am ştiut că e vremea să chem meseriaşii sau să mă pregătesc de-un incendiu.

Meseriaşii au venit sub forma unui electrician autorizat, cu păr sălbatic ce necesită perieri dese (ceea ce m-a făcut să bănuiesc că, la fel ca-n desenele animate, două degete băgate-n priză te coafează vâlvoi instant).

Imaginaţi-vă scena: meseriaşul căţărat pe un scaun de bucătărie, privind de aproape un mănunchi de cabluri contorsionate ieşind din perete ca braţele unei caracatiţe de plastic şi aluminiu. Eu, nătâng, plasat amabil uşor în dreapta-spate, încercând să fiu de ajutor cu o lanternă, trăgând cu urechea la incantaţiile acestui vrăjitor ce-mi va aduce, sper, lumina înapoi în casă.

Iar vrăjitorul face: “mpfmmhmm… aşa deci asta intră asta iese p-acolo… şiiii… nunununu, păi cum dracu’? aia e aia albă deci faza… şi nulu’? nulu’ uite nulu’ da…. hmmmfmfffmm… uite dormitoru’ şi aici e baia şi deci… negru cu negru, da… băi frate… aaaa! DA! NU! cum vine… prizele sunt ăstea, mmmmmhhmmm… de ce? şi să pun aia p-acolo… cum le-a făcut ăştia ahhmmlmlpfff… gggrrrlmhhmpf… ia scoate siguranţa“.

După care se uită la mine, în jos, şi repetă plat, cu autoritatea exasperată a profesionistului către veşnicul blestem al profesiei sale, clientul: “scoate siguranţa”. Cine, eu? “Păi da, scoate mata siguranţa aia centrală de la panou d-afară, ca să lucrez eu acia”.

Meseriaşul a dat găuri noi în pereţi, mi-a cerut un “boloboc” ca să alinieze tabloul electric (aşa că n-am de ce să mă plâng acum, dacă n-a avut “bolobocul” a ieşit şi alinierea cum s-a putut), a scurtat cablurile, a şurubărit, “ştrăpuit”, pus reglete şi “piepţeni”, montat şi fixat bare de împământare, a potrivit mono şi bi-polare şi, în fine, cu un gest dumnezeiesc de simplu, a comutat siguranţa centrală redând printr-un click! viaţa tuturor atributelor civilizaţiei din casa mea: frigiderul, televizorul, calculatorul, espressorul etc.

Sunt din nou în rândul oamenilor. Pot adormi sperând că mă voi mai trezi, totuşi, chiar şi cu pompierii dând cu toporu-n uşă – sau, mai grav, cu vecinii pe cap, furioşi că mi-am dat foc, aşa numai de-al dracului, taman în timpul “programului de odihnă”. Pot citi la lumină constantă (lumânările sunt over-rated, vă zic, chiar şi pentru alte alea, darămite pentru lectură) ba chiar, dacă vreau păr vâlvoi instant, cum am văzut la meseriaş, pot avea şi asta numai pocnind din degete-ntr-o priză.

Cu noul tablou electric am primit şi o nouă sonerie. Vechea suna ca un cuc cam beat, uitat de moarte-n nuc. Cea nouă pare a fi un tramvai cu guturai, dacă ştiţi specia. Ar putea să sperie vecinii, măcar, că pe mine nici să râd nu mă mai face.

(Cât despre povestea cu scheletul din pod, nu v-o spun. Ori e subiect de roman, ori meseriaşul a făcut mişto de mine până la capăt. Nu că nu meritam. Habar n-am, după 6 ani de Politehnica Bucureşti, care-i faza cu nulul.)

14 comentarii Adaugă comentariu

  1. Faza cu nulul e ca gasim destui nuli in viata noastra.. :D
    O zi buna si respect!

    Thumb up 0
  2. Foarte tare!Un bun mod de a-mi incepe dimineata!:)Am ras copios!Si, just to know, sunt multi cu diploma de electrician care azi fac jurnalism. O fi vreun semn ascuns?!;))

    Thumb up 0
  3. alk: şi nici măcar nu fac lumină :-)

    anonim: posibil să fie, poate-i semnul norocului unei generaţii, care a ajuns la Poli pentru că n-avea încotro, după care şi-a schimbat soarta într-un decembrie, zic eu.

    Thumb up 0
  4. Ptr anonim:
    “In ceea ce priveste morala,stiu doar ca un lucru moral este cel dupa indeplinirea caruia nu ai sa-ti faci nici un repros iar cel imoral este cel care te face sa regreti ca l-ai facut.”

    Thumb up 0
  5. Si nu o spuneam eu … O spunea Ernest Hemingway in “Death in the Afternoon”
    Cum ziceai ca ti-ai inceput dimineata?

    Thumb up 0
  6. Foarte tare :)))
    Si eu mi-am incept ziua zambind.

    E adevarat, sunt multi jurnalisti cu diploma de electrician. Dar, din pacate, nu toti “stralucesc” . Si nici sexosi nu sunt :D

    Thumb up 0
  7. Hahaha. Eu am citit intai textul si abia apoi titlul. Am ras singura in fata calculatorului, iar apoi am auzit un tipat.”Mai, tu nu ai treaba acolo? Ia scrie ceva din Italia!” Asa ca, mi-am amintit indemnul: “Ganditi in titluri!” si m-am apucat de Italia.
    Motanul

    Thumb up 0
  8. Întâmplarea face că am terminat liceul cu o meserie nobilă: energo-mecanic. Desigur, ca atâţia alţii, nu am apucat să profesez nici o zi, din prima zi am fost desenator tehnic. :)
    Măcar ştiu care este “nulu”, cel care nu pişcă :)). Desigur, electricianul autorizat a construit o poveste a firelor ca domnia ta, om simţit, să vezi cât se agită şi să-i dai de o bere. Motivul e simplu, era normal să reţină firele exact cum au fost legate la vechiul panou, practic nu e mare filozofie, le desfaci de acolo şi le legi dincolo. Cum firele electrice au un sentiment de comportare plastică, nu se răstesc la tine, rămân aşa cum le-ai desfăcut. E destul de simplu să identifici care unde vin şi fără a folosi codul culorilor. La panoul de apartament nu sunt atât de multe fire… la o vilă, acolo da, e complicat, dar se pun, de obicei, bileţele pe fire atunci când se montează firele, de tipul DORMITOR SUS. Dacă cine a pus firele nu face aşa, este un criminal şi ar trebui tratat ca atare :)).
    Fie vorba între noi, eu nu cred că omul cu şurubelniţa era prea meseriaş. Un coleg de al meu, care nu a fost desenator după liceu şi s-a angajat la Electrica, putea să doarmă cu mana pe firul electric. Un electrician lucrează sub tensiune, tocmai ca să vadă care este nulul. (repet, nulul nu pişcă)
    Am avut şi eu parte în viaţa mea de astfel de meseriaşi din gură. Îi recunoşti destul de simplu, spun “se face domn şăf” înainte să vadă despre ce e vorba, iar când vin, vin fără poloboc la ei.
    Şi de aia parcă îţi vine să-ţi iei puşca asemeni lui JOE :).

    Thumb up 0
  9. Ce mai conteaza, bibliotecarule, ca meseriasul cu pricina fusese “un elev de nota 7”, daca pentru oamenii obisnuiti el este Dumnezeu?! Cand ai o problema pentru care tu nu detii expertiza, oricine ti-o rezolva devine erou, chit ca problema era minora. De pilda “pe mine” (a se citi “masina condusa de mine”…ca sa nu lasam loc de interpretari), azi, m-a parcat lateral un tip ce parea sa aiba cu o clasa mai mult ca trenu’. Da’ m-a parcat a’ dracului de bine, asa ca am fost generoasa :)

    Thumb up 0
  10. Da’ siguranţa de afară ai găsit-o? Te-ai descurcat?

    Thumb up 0
  11. bibliotecare: când aud asta cu “nulul care nu pişcă” şi că “nu erau multe fire” îmi creşte înzecit respectul faţă de clubul misterior al deţinătorilor secretului electricităţii… Demult, am crezut – un pic – că voi şi eu vrednic vreodată :-))

    innu: îţi fac o mărturisire – în 12 ani, singura dată când mi-a ieşit din prima o parcare laterală a fost la examen. Nici azi nu ştiu de ce I-a fost milă de mine taman atunci :-))

    Thumb up 0
  12. @ innuennda
    :)
    Mi-ai adus aminte de o reclamă de acum doi sau trei ani, cu domnul de la ţară căruia satul îi făcuse statuie în urma căştigului lui la LOTO:
    “A fost un elev de nota… 7…”
    Eu mă recunosc drept elev de 7, ba chiar şi nota 7 era, să fiu sincer, un pic umflată. Şi prin facultăţi am fost tot mediocru. Sincer să fiu, nu m-am agitat niciodată pentru notă.
    Cum îmi spunea un profesor la care am ţinut, inteligenţa şi deşteptăciunea sunt măncăruri care nu se consumă cu acelaşi tip de lingură. Mi-am spus că sunt prea uituc să ţin minte formula lui Reynolds în cazul curgerii turbionare a unui fluid, şi în definitiv există cărţi cu formule, nu am de ce să fiu deştept, am hotărât să fiu intelectual. Păcat. Ca electrician aş fi făcut bani. :)

    @ Someone
    Respectul faţă de electrician trebuie să vină după ce vezi un accident de 3KV sau ce mai rămâne dintr-un transformator de forţă după explozie, nu după încercarea firelor cu degetul. Singura dată când am văzut beton topit a fost după o explozie electrică.

    Thumb up 0
  13. @Bibliotecarule, oricum ai fi fost prin scoli, ai iesit un tip a’ naibii de misto! Cat despre mansarda, stai linistit, se vede ca esti mobilat, luminat si…perfect amenajat:)
    @adelin, fii pe faza, darling!:))
    @someone, uite in ce ne-ai transformat: in personaje in cautarea unui autor…hehehe…

    Thumb up 0
  14. … 5 – sau 6 ani de Poli … la seral … noroc cu taticul … sef cu propaganda la Armata … daca retin … deh, antena la antena trage …

    Thumb up 0