Noua eră feudală. Voluntară, de data asta

Un guest-post scris de Cassandrul Dacic

În contextul unei lumi tulburate de războaie, tehnologii, AI și aflate indubitabil în miezul unui punct de inflexiune istorică fără precedent, a privi în viitor încercând să deslușești ceva e o misiune lipsită de orice șansă. Lumea VUCA (volatilă, incertă, complexă și ambiguă) a murit, lăsând loc lumii BANI (casantă, anxioasă, non-lineară și imposibil de înțeles). Logica comună e în comă, iar detașarea voluntară de o realitate care ne depășește începe să devină o mișcare de masă.

În aceste condiții viitorul e în ceață, iar ceața e în noapte.

Și totuși. Există niște trenduri (ca să fiu cosmopolit) care îmi dau de gândit și care pot indica niște direcții de evoluție a umanității. Iar existența la un nivel deja vizibil mă sperie.

Premisele de la care plec sunt următoarele:

1. Există o decuplare evidentă între ce poate creierul uman la ora asta și lumea artificială pe care ne-am creat-o. Comunicăm cu AI și manevrăm tehnologii moderne cu un creier construit să ne ajute să culegem mure fără să dăm nas în nas cu ursul. Mai nimic din ce ne înconjoară nu are echivalent în mediul nostru de origine, savana africană. Cu un hardware (creierul) neschimbat și un software (mintea) neactualizat, mulți dintre noi se zbat ca un 286 care se chinuie să deschidă un Excel cu multe taburi. Și tot ca un 286, destui au început să afișeze, metaforic vorbind, un soi de BSOD* uman. Pe scurt, suntem o târlă de animale dotate cu o pojghiță subțire de rațiune încercând să facem față unei lumi ca o navă cosmică extraterestră.

2. Democrația, în felul și cu culorile practicate la ora asta, este un concept străin minții noastre. Noi suntem o specie socială prin excelență și cooperarea este cea care ne-a adus în vârful piramidei trofice. Nu forța, nu colții, nu ghearele, nu rezistența fizică, nu mușchii. Cooperarea. Suntem făcuți să trăim în triburi nu foarte mari, adică într-o structură socială ierarhizată, în care există lideri și supuși (liderii fiind exemplarele cu cea mai bună combinație de inteligență, inteligență emoțională, inteligență socială și forță fizică, nu doar putere oarbă, pentru că urmăritorii  vin voluntar, nu obligat). Așadar, o structură piramidală cu vârf clar, straturi sociale binișor definite și relații simultan verticale și orizontaleDemocrația contrazice flagrant aceste pre-programări ale creierului uman. Egalitate deplină, decizii luate prin consens sau măcar cu asigurarea protecției minorității, aceeași regulă pentru toată lumea… astea-s chestii nefamiliare. Nu seamănă deloc cu partidele de vânătoare urmate de împărțirea prăzii, prelucrarea pieilor și a tendoanelor în unelte și adăpost. Adaptarea la ideile din spatele democrației se dovedește dificilă și, pentru mulți, practic imposibilă azi.

3. Avem implantate în creier, de către Mama Natură, tendințe puternice de loialitate in-group și suspiciune out-group. Cei care nu ne seamănă sunt identificați instinctiv ca pericole și e nevoie de operațiuni costisitoare metabolic în PFC** pentru a învinge aceste tendințe. Negativitatea îndreptată împotriva „celorlalți” dispare greu și reapare foarte ușor. Ura față de ei e o constantă a zilelor noastre într-o parte (mult prea) mare a populațiilor actuale.

Asta intră în conflict flagrant cu cerințele lumii actuale: cooperare „îndepărtată” și „rece” psihologic, cu oameni de mute culori și culturi, aflați departe; lipsa aproape completă a unei comunități în care să ne regăsim; presiuni concurențiale pentru care nu avem contraponderea de tandrețe și acceptare acasă.

Acestea sunt, deci, premisele. Nici nu a dintre ele nu e bătută în cuie, absolută sau de neclintit. Creierul e un organ-miracol, care se schimbă structural, biologic, în fiecare secundă ca să își îndeplinească mai bine rolul de coordonator al organismului. Dar constrângerile de care se lovește, economia de energie cu orice preț fiind prima și cea mai puternică, face în realitate ca puțini oameni să evolueze, să își modifice creierul și mintea voluntar și țintit. Cea mai mare parte a omenirii plutește în derivă din acest punct de vedere – și mulți eșuează pe țărmuri întunecate.

(Știu că nu am luat în considerare multe lucruri – apariția AGI*** poate schimba peisajul radical; la fel colonizarea altor planete, surprizele de pe fundul oceanelor etc. Pentru moment lucrez doar ce avem sigur deja în tolba cu probabilități)

Ce se poate întâmpla cu o probabilitate decentă?

A. Polarizarea politică actuală între extremiștii anti-democratici violenți și restul lumii se transformă într-o fractură definitivă. Două grupuri care se suspectează reciproc. Ceea ce pune presiune pe instituțiile democratice și face statele democratice cvasi-nonfuncționale. Pentru că democrația nu poate funcționa decât dacă toată societatea civilă (a) participă activ, votul regulat fiind nivelul minimal de implicare și (b) există o realitate comună tuturor: faptele sunt fapte, opiniile sunt opinii, minciunile sunt minciuni. Or aceste două condiții sunt din ce în ce mai rar îndeplinite.

B. Tendința de evadare din realitatea actuală, care e urâtă pentru o parte imensă a speciei, se accelerează. „Alternative facts” a lui Kellyanne Conway a oficializat acest fenomen. Treimea de omenire sătulă de democrație și care urăște egalitatea în fața legii, diversitatea în creștere și migrația de orice fel deja a divorțat de realitate și își duce viața, măcar în parte, într-o „tolbă a lui Ivan Turbincă” creație proprie în care toate sunt așezate astfel încât să le ofere sensul de superioritate și de a avea dreptate pe care realitatea obiectivă li-l refuză. La asta se adaugă numărul în creștere de consumatori de diverse substanțe cu efecte asemănătoare și, foarte recent, de practicanți ai „reality shifting”, tehnici de hiperventilație voluntară cu efecte asemănătoare drogurilor psihotrope, și care se refugiază în lumi mai prietenoase decât catastrofa umană pe care ne-am construit-o.

C. În aceste condiții mi se pare inevitabilă separarea celor care nu mai pot cu realitatea de cei care încă mai pot, a doritorilor de dictatură de cei care refuză dictatura. Dacă această separare se va face social, în grupuri care nu se intersectează, sau geografic, cu fiecare grup alegându-și zone preferate, asta nu pot spune. Dar tensiunile în creștere, soldate deja cu multe victime de ambele părți, mă fac să cred că separarea este inevitabilă.

(Notă: tensiunile sunt naturale și de neînlăturat, dar nivelul lor este o altă discuție, pentru că sunt întreținute voit, artificial și permanent de o categorie de entități despre care vorbesc imediat)

D. Presiunile sociale probabil vor pune la grea încercare situația și funcționarea multor state democratice. Și așa statele actuale, construite în principal pe baze etnice, dau rateuri și nu mai fac față. În viitor, atunci când nu etnia ci dezvoltarea minții va fi factorul de separare inter-grupuri, instituțiile democratice probabil vor colapsa la un moment dat, nu prin dispariție ci prin golire de sens.

Puteți vedea o avanpremieră privind situația statelor categorisite drept „flawed democracies”: alegătorii se detașează de „clasa politică” pe care o disprețuiesc și o urăsc, în funcțiile publice se perindă prin rotație cam aceleași figuri pentru că structura de conducere nu se primenește, cetățenii primesc din ce în ce mai puține servicii și din ce în ce mai multă desconsiderare. Aceste lucruri, cuplate cu polarizarea economică (puțini dețin mult, cei mulți au puțin) care duce la neîncredere, iar neîncrederea corodează democrația, fac viitorul actualei forme de organizare social-statală… nesigur.

E. Unul dintre scenariile cu probabilitate decentă (în măsura în care cineva poate prevedea ceva în această ceață istorică) este auto-selectarea noastră într-unul din cele câteva grupuri deja vizibile azi:

• o elită, împărțită la rândul ei în două: unii care își folosesc averea și poziția pentru a acumula mai multă avere și poziții mai înalte pe spatele și luând de la oamenii obișnuiți; și o parte mai mică care își va folosi din avere, acumulând totuși în continuare, pentru a încerca să rezolve și ceva probleme sociale majore;

• o mare parte (cam o treime acum, probabil în creștere) de oameni sătui să se simtă depășiți, să nu se descurce pe măsura ego-ului lor gonflat artificial, să le fie frică de umbre și plăsmuiri pe care le iau drept reale. Ăștia vor urma, în proporție imensă, elita cinică: aceasta îi ține și acum înfricoșați și furioși în timp ce îi mulge de ultimii bănuți, iar ei vor sorbi minciunile elitelor „lor” cu poftă în creștere. Împreună alcătuiesc o masă solidă, întunecată, toxică pentru restul lumii dar care nu va dispărea niciodată. Echivalentul modern al feudalismului, dar cu AI și telefoane mobile;

• restul, oamenii (încă) normali la cap, care se vor strădui în continuare să se sprijine reciproc și vor ține aproape de elita non-toxică, străduindu-se să își trăiască viața cum pot de bine fără să facă rău intenționat.

(Notă secundară: mă aștept ca din ambele grupuri non-elită o parte să sucombe tentațiilor de evadare deplină din realitate, tehnologia AI combinată cu practici tradiționale din sfera iluminării spirituale alcătuiește o tentație căreia e greu să-i reziști)

F. „Late Bronze Age Collapse” (Wikipedia are un articol cu surse foarte bune) poate fi un model de prăbușire civilizațională utilizabil în încercarea de a înțelege ce ne paște în viitorul foarte apropiat. Evadarea multora în lumi imaginare, schimbările climatice, epuizarea unor resurse vitale precum apa potabilă, violențele generate de variate scântei (de la migrația climatică la ura out-group), conflictele generate de elitele cinice care au mereu de câștigat din haos par a face acest scenariu din ce în ce mai plauzibil. În fond, noi am fost sub 1 miliard de ființe umane până de curând (1802, zic specialiștii); azi suntem peste 8 miliarde. Natura are mecanisme de re-echilibrare, Premiile Darwin fiind doar unul dintre ele. Pe scurt, mă aștept ca o bună parte dintre oameni să moară ca muștele în catastrofe climatice, conflicte violente, foamete, lipsă de apă, boli contagioase și lipsă de prevenție și intervenție (anti-vaxerii și victimele lor inocente, dificultăți de acces la îngrijire medicală, lipsă de medicamente etc).

E adevărat că, dacă până de curând un om care pierdea contactul cu realitatea era condamnat rapid la dispariție, acum nu mai e cazul, tehnologia și democrația fiind principalii factori care îi țin în viață pe cei care au divorțat de realitate. Dar chiar și acestea sunt neputincioase în fața Naturii-Mamă. Nu m-ar mira să vedem simultan o serie de pandemii devastatoare, războaie regionale și modificări climatice catastrofice care să ne reducă numărul sub 1 miliard din nou.

Am avea instrumente să prevenim un asemenea colaps, sau măcar săi reducem proporțiile? Da, evident; evoluția minții, a software-ului dedicat, pentru a-l aduce la zi e posibilă și mulți o fac la ora asta (dar clar nu destui). Doar că… nu îmi pun nădejdea în asta. Puțini dintre noi sunt dispuși, capabili și pregătiți să se schimbe prin învățare. Dar e probabil ca dintre ei să se aleagă liderii reconstrucției de după colaps.

Restul? Restul vor supraviețui cu greu… dacă vor putea.

---

*BSOD – Blue Screen Of Death, ecranul albastru care apare la sistemele Windows când se produce o eroare critică.

**PFC – pre-frontal cortex (cortexul prefrontal, care controlează impulsurile și luarea deciziilor).

***AGI – Artificial General Intelligence – Inteligența Generală Artificială, care va avea capacitatea să înțeleagă, să învețe și să manifeste capabilități cognitive asemănătoare sau chiar superioare celor omenești.