Două blonde, de-o parte şi de cealaltă a unui râu.
Prima:
– Dragă, cum ajung şi eu pe celălalt mal?
A doua:
– Ce-ai, fată? Păi eşti pe malul celălalt!
E vechi, nu? Ba e foarte actual. Iac-aşa, ca-n dilema blondelor, mă simt eu azi, când mă aflu la redacţie pe malul drept al culoarului unic şi nu pot trece pe malul stâng, la mine acasă.
Nu au anunţat poliţiştii, miniştrii, organizatoriştii şi tembeliştii acestui Summit că „se poate traversa culoarul unic numai în punctele cutare şi cutare şi cutare”?
Se poate traversa pe dracu. La Aerogării nu, la Arcul de Triumf nu, la Victoriei nu… Ar trebui să ocolesc toată Casa Poporului. Ar trebui, deci, precum nenea Livingstone, să descopăr izvoarele culoarului unic, taman pe la Chirigiu, presupun.
Cred c-o să-mbătrânesc la fel ca înaintaşul de pe Nil până reuşesc.
Dacă mă căutaţi, vă rog nu vă pierdeţi speranţa şi, când m-o găsi vreun Stanley încăpăţânat, să-mi zică, la fel ca odinioară: „Doctor Livingstone, I assume?” Eu, înconjurat de triburile Rahovei, voi şti la ce se referă.
UPDATE – îmi transmite un coleg următoarele: „e un haos complet la aeroport, la Otopeni, că n-au ajuns piloţii şi echipajele, sunt blocaţi pe DN1 cu rahatul ăsta de repetiţie pe culoarul unic. Am auzit că aleargă lumea cu bagajele pe jos spre aeroport, încercăm să trimitem o echipă, să filmăm”. Şi adaugă:
„Bucureşti, un oraş prea mic pentru un summit aşa de mare.”
12 comentarii Adaugă comentariu
venind pe dacia,trebuia doar sa traversez romana sa pot ajunge usor pe stirbei spre dr.taberei. nu m-au lasat. am ajuns in kilu’saftei pe la budapesta, cutitu’ de argint, trafic greu (sic!), razoare etc. total? 3 1/2h. bine, de asetptat. insa nu ma asteptam sa nu ma lase sa trec prin SINGURUL loc in care au spus ca POT trece. arghhh, ce frustrat sunt :)))
E chiar o bătaie de joc – dacă-ţi comunică ceva, de ce mama dreaq nu se ţin de asta?
pfff, cum de ce!? vrei sa te plictisesti?
Venind dinspre munte în această seară, dintr-o uşoară neatenţie, m-am trezit pe culoarul unic deşi îmi propusesem să merg din Otopeni doar pe prima bandă, în ideea de a face dreapta la corporaţie. Am descoperit că se poate face : la Carrefour Feeria, Intersecţia de la Băneasa Aeroport, cea de la Pod Băneasa şi parcă îmi aduc aminte că merge şi la Pod Mioriţa. Mai departe, nu mă ajută hamsterul:D. Sigur, în seara asta s-a mers foarte bine. În timpul zilei sunt 99% şanse să nu poţi face stânga/dreapta nici în intersecţiile în care ai voie din cauza şoferilor drăguţi care nu te-ar lăsa să te bagi nicicum.
eu am vrut sa ocolesc culoarul unic, dar el nu a vrut sa ma ocoleasca. motiv pentru care- ca si rares- drumul meu a ajuns prin ferentari, eu incercand sa ajung din drumul taberei la vitan. la academie inchis in jos, la 13 septembrie inchis in jos si tot asa. motiv pentru care am ajuns prin niste coclauri dubioase, noroc ca fusesem cu nastase pe vremuri la inaugurarea unui economat al lui vanghelie si am recunoscut locurile. plus un politist care facea semn disperat de mai repede, cind noi stateam….
Şi eu am văzut azi, şi nu doar cu ochii minţii, CULOARUL.
Am mers la târgul de turism, plecând de la Sala Palatului, la ora 13.00 şi ajungând la ora 15.00 în pavilioanele cu pricina, după ce, poliţişti (câte 4 într-o intersecţie) mai isterici decât o femeie în chinurile facerii, ne opreau într-o dirijare nesincron greu de descris. Pe unii, de pe banda de dreapta şi cea din mijloc, îi opreau fix la trecerea de pietoni, în timp ce pe noi, care făceam stânga, ne opreau cu vreo lungime jumate de maşină mai în spate.
Nu mi-a fost clar de ce…dar ce ştiu eu. Doar treceau cârduri de maşini negre cu numere noi pe culoarul ala, al repetiţiei generale.
Şi la dus, eram pe malul celălalt al culoarului şi părea că o să avem pasaj de întoarcere tocmai pe la Ploieşti…da’ l-am avut pe la antenă. S-a îndurat NATO de noi:))
hai sa ma laud, Vlade: eu am plecat de miercuri din Bucuresti, pentru vreo doua luni, am „emigrat” la 100 de km distanta, cu treburi. ta-na-na-na-na-naaaaaa
Eu am inteles: aceasta fiind o simulare, ei doar s-au prefacut ca ne lasa sa strabatem culoarul unic prin anumite puncte, dar de fapt l-au inchis peste tot. Pe mine m-au prins la Ateneu si m-au prins atat de bine in zona limitrofa ca n-ar fi vrut sa ma lase sa ies dintre grilajele alea de fier pe care le rezemau catesi trei albastrei. Noroc ca aveam prescolar la purtator. 😉
Concluzia mea e ca politistii romani sunt niste simulanti.
eu am vrut sa ajung ieri la pranz din duca/gara de nord pe toamnei/blvd dacia. si trebuie sa va spun ca am circulat mai frumos si mai senin ca intr o zi obisnuita!
prin pasajul victoria, stefan cel mare, polona, dacia, atat la dus cat si la intors, era zumzait de masini putine si primavara afara. sigur, nu ma bazez pe asta si in mersul a serviciu spre pipera… masina va sta in parcare, iar eu voi fi in metrou : )
totusi, m as bucura sa cititi si insemnarea lui r exarhu despre summit. oare n ar fi dragut cain acest oras cu oameni aproape bolnavi de nervi sa nu se mai prezinte totul ca o tragedie apocalitica ?: )
ana, draghe, când nu’i apocaliptic, nu’i, când este, este!
uneori este! alteori nu.
apocaliptic nu e neapărat deranjul, apocaliptică este starea administratorilor oraşului. in fact, nu summitul ne dă peste cap ci deficienţele de organizare (atât de româneşte, nu?)
Buna dimineata,
Legat de dezgustul fata de clasa politica si de modul in care edilii din Bucuresti inteleg sa-si faca datoria doar in preajma unor evenimente ca summitul Nato, si poate nici atunci bine, ati auzit de initiativa Institutului pentru Politici Publice, care cauta un candidat al cetatenilor pentru functia de consilier la nivelul Sectorului 4? Mie, sincer, mi se pare o idee foarte originala si care ar putea reprezenta un prim semnal al luarii de atitudine din partea cetatenilor Bucurestiului fata de situatia actuala. Poate in viitor asa ceva se va putea realiza la nivelul intregii capitale, pentru ca este momentul ca ceva sa se schimbe in acest oras…
Oricum, cred ca seria alegerilor care urmeaza merita o atentie deosebita pentru ca, la o adica, este vorba despre localitatile in care traim, despre tara in care traim.
O zi buna tuturor si sa asteptam cu rabdare sa treaca si acest summit Nato pentru ca altceva nu prea avem ce face.
Adrian: da, subiectul era chiar în sumarul pentru Săptămâna de Ştiri, dar am zis să-l păstrăm pentru o dată mai apropiată de începerea campaniei electorale 🙂