Nu cred că mai e vreun asemenea fraier în tot Bucureştiul. M-a amendat Poliţia pentru că am oprit maşina într-o parcare de taximetrişti.
Ştiţi parcarea aia din faţă de la Inter? Era acolo de la Revoluţie încoace. Ei bine, s-a dus. E a unor taximetrişti, acuma. Şi e păzită de Poliţie.
Erau 3 domni agenţi, ieri, lângă un Vento. Stăteau de vorbă despre ale vieţii: cât o mai fi atenţia pentru trecut pe roşu, cât la depăşirea pe linie continuă. D-astea, chestii, socoteli, mercuriale. S-au uitat cum am trecut încetişor pe lângă ei, au aşteptat să parchez, s-au uitat după mine când am ieşit din maşină, lăsând avariile. N-au zis nimic.
M-am întors după fix 3 minute, cu un pachet de la Fru-Fru (miam-miam!). Nici unul dintre taxi-uri nu se mişcase din loc. Intersecţia de la Batiştei, 30 de metri mai în faţă, era blocată – urlete, claxoane, morţi în gură.
Şi, pe când mă gândeam eu aşa, ca bucureşteanul, pe unde s-o mai apuc ca să fac 2 km în mai puţin de o oră, vine un nene fosforescent la geam şi-mi cere actele. Se uită la ele, se uită la maşină, se uită la mine, remarcă asemănarea legală şi mă-ntreabă (ah! acea întrebare…)
– Dl. Petreanu, dv. nu respectaţi legea?
Păi, nu, am vrut să-i răspund, am descoperit plăcerea infracţiunii de când am fiert-o şi păpat-o pe tânăra Elodia. Azi noapte am dat foc Parlamentului, iar acum nu respect legea aici, în centru, ca o gustărică înainte de a o face zob mai pe după-amiază, când plănuiesc să sparg Banca Naţională.
– Ce n-am respectat?
– Parcarea este interzisă aici, face dl. agent.
– Păi şi dânşii? arăt eu spre şirul de taximetre.
– Dânşii au dreptul, e parcare de taxi-uri, zice dl. agent, didactic.
– Păi şi noi, muritorii, unde să parcăm?
– Nu ştiu, asta nu mai e treaba mea. 3 puncte pe carnet şi 150 de lei amendă. Rămâneţi în maşină.
Recunosc că aici mi-a sărit ţandăra, ceea ce mi se întâmplă mai rar. Încalc o dată în plus legea şi un ordin expres şi cobor din maşină.
– Bine, domnule agent, dar m-aţi văzut când am oprit, acum exact 3 minute, nu? Puteaţi să-mi atrageţi atenţia!
– Nu v-am văzut, mă minte el în faţă.
Asta mă blochează întotdeauna. Închid gura şi şuier printre dinţi, inutil, de altfel:
– Înseamnă că nu sunteţi atent la trafic, domnule agent, dacă nu vedeţi o maşină care parchează într-un loc interzis la 10 metri de dv. Ca să nu mai vorbim de intersecţia aia blocată de acolo.
Mi-a adus procesul verbal după 10 minute, să-l semnez. În aceste 10 minute, colegul dlui agent a mai oprit vreo 3 maşini, pe banda întâi şi a doua, încurcând decisiv traficul din centru, la orele prânzului.
Colegul Adi Luca, aflat şi el prin zonă, a văzut scena şi mi-a trimis un SMS: „Vezi, oamenii de radio iau amenzi :)”
Mda, ştiam eu că povestea asta cu emisiunea de la News FM n-o să-mi aducă decât încurcături.
Mă voi duce azi să plătesc amenda. O să-i rog să mă pună la panou: singurul fraier din Bucureşti care a luat o amendă de parcare pentru că a oprit pe locul taximetriştilor. Poate Asociaţia Taximetriştilor vorbeşte cu Poliţia să-mi facă şi o statuie, că oricum sunt în relaţii de patron-angajat, constat.
Chiar aşa, cât m-ar costa să-mi păzească şi mie Poliţia Rutieră parcarea din spatele blocului?
15 comentarii Adaugă comentariu
Tre’ sa recunosc ca si l-au gasit pe el de „obiectiv” (de protectie). Sunt saracii taximetristi atat de stingheri si…abuzati, de-a dreptul in trafic, ceva de speriat. Jenant comportamentul politistilor.
Daca ma sa le spun JEGOSI, voi fi acuzat ca vorbesc urat! Daca le spun spagari, voi fi acuzat ca vorbesc fara sa ma dovezi! Insa toate sunt reale si stim le stim toti, dar ce sa ii faci daca in Romanica inca traieste ideea:
O MANA SPALA PE ALTA SI AMANDOUA SPALA FATA!
🙁
Eu inteleg ca in politia romana mai sint si specimene de genul ast (ii vezi in general in intersectiile blocate total, chiar de ei). Dar sa-i puna pe la periferia orasului, nu in centru, ce dracu…
Te intreb si io ca omu’. chiar mai ai nevoie de masina in Bucuresti? Am renuntat la masina de un an. Ajung cu metrou unde am treaba (in general locatii „media”) in max. 35 de min. Cu masina pana la Casa Scanteii faceam cam doua ore. Iar cand n-am metrou, acolo unde trebuie sa ajung folosesc „dragii” taximetristi (se intampla rar, cam o data pe luna).
De cand am renuntat la masina te asigura ca viata mea e mult, muuuuult mai senina.
pai la panou vei fi probabil langa mine, care am luat amenda c-am traversat pe roshu o stradutza de nici 5 m latzime – ce-i drept, in apropiere de sediul pulitziei capitalei
🙂 plus ca taximetristii aia de la inter sunt aia cu 100.000 pe kilometru. normal ca merita protectie
Kmi: am văzut că şi la Unirea, în faţă, e rezervat pentru taximetrişti… Oare cât plătesc Primăriei pentru asta? Ar merita să aflăm. Ah, uitam: şi la Unirea sunt păziţi de poliţişti.
Artistu: până la urmă, eu chiar am încălcat regulamentul, asta e, numai că totul mi s-a părut aşa de cusut cu aţă albă, că m-am indignat.
Alk: poate că n-au de unde alege… Asta ar fi cel mai grav.
Codrutz: trebuie să schimb 2 autobuze şi 2 linii de metrou, orice-aş face. Durează 50 de minute. În decembrie, când oraşul era complet blocat, am renunţat la maşină, că făceam 2 ore. Dacă se-mpute din nou traficul ca la sfârşitul anului trecut, o să renunţ încă o dată la maşină, ce să fac…
Ametzitul: M-ai luat, frate, asta e cea mai tare! :-)))))))
Mărie: dar din dar se face Rai, nu? :-)))
pai la inter ii pazeste politia, la baneasa, la aeroport, firma shelter security. imi place cum suna shelter shelter shelter!
ametitu, si io am luat una la eroilor, tot ptr semafor rosu. da raman la parerea mea, ca am meritat-o.
nu, nu esti singurul fraier. in parcare la p-ta presei eu si alte zeci de soferi am gasit amenzi in parbriz, pt stationare interzisa. e vorba de cele doua mici ronduri de acolo, care legal se numesc „intersectii cu sens giratoriu”
eu am luat amenda pt ca am traversat pe desupra pasajului victoriei la 10 pm; iar pe axul soselei era un vw tranporter cu politie si jandarmi; m-au luat pe mine si pe inca unu pt traversare prin loc nepermis…
Ma Cocosila, ma Marin Preda de la oras ce esti, intamplarile cu politisti ajung invariabil amintiri amuzante, in ciuda frustrarii pe care o simti cam 23 de ore de la momentul in care ti-o furi. Experienta colectiva arata ca intr-o aventura cu politisti e bine sa ai putin tupeu si putin haz. Tupeul functioneaza o singura data, iar hazul e refugiul pentru cazul ca n-a functionat tupeul. O data m-am parcat pe oprirea interzisa bot in bot cu o masina de politie in care doi gabori faceau de asemenea mercurialul. A sarit unul instantaneu la mine, socat evident de obraznicia rara cu care imi lipisem bara de Ventoul lor. M-a intrebat intai daca am probleme oftalmologice dar l-am trimis in coma profunda replicandu-i ca daca el are voie sa parcheze acolo fara sa fie in misiune de lupta nu vad de ce n-as avea si eu. Cand si-a mai revenit din perplexitate mi-a scris un avertisment. Alta data s-au luat dupa mine cu girofaruri si m-au tras pe dreapta ca aveam antiradar pe bord. Erau ilegale atunci, dar parlamentul aprobase deja noul cod, care le legaliza. N-auzisera de asta. Mi-au spus ca mi-l confisca, pur si simplu. Am incuiat masina si i-am invitat sa o sparga daca vor antiradarul. Le-am amintit ca nu se poate face perchezitie fara mandat decat in caz de infractiune flagranta. Antiradarul era doar contraventie. Flagranta rau, dar contraventie. Au crezut ca sunt avocat sau ceva de genul asta sofisticat si m-au lasat in pace. M-au oprit doua zile mai tarziu, cand nici nu mai aveam antiradarul la mine. Mi-au luat talonul si mi-au explicat ca trebuie sa aduc antiradarul la sectie daca imi vreau talonul inapoi, dar ca pana atunci nu mai am voie sa circul cu masina. O planuisera bine, ai naibii. M-am dus la sectie unde seful mi-a explicat ca imi poate da talonul numai daca ii dau in judecata iar eu bineinteles ca le-am dat bunatate de antiradar, ca nu era sa pierd vremea prin tribunale cu doi gabori loviti in amorul propriu. Era cu o luna inainte ca instrumentul sa devina legal.
Care e morala? Eu nu-i pot uri pe politisti. Imi sunt simpatici. Dezaprob conflictele gen Mircea Badea si consider util ca in final sa ramai doar cu hazul, fie el si de necaz. Tanara generatie de gabori, cea care ti-a deblocat Capitala in decembrie, e ceva mai imuna la spagi si imi da sperante de mai bine.
In final, daca nu vom mai putea sa ridem de ei, barem sa radem cu ei.
Mişule, eşti tare, ce să zic… Eu îmi recunosc naivitatea. Mi-e imposibil să mă înscriu în vreun concurs de şmechereală cu cineva – dar îmi place de mor să fiu spectator la asta! 🙂
Mda. Nici mie nu-mi vine sa ma pun in coltz cu ei. Am invatzat ca retzinerea politicoasa in ultimul timp aduce rezultate. Politicos, ferm, aratzi legitimatzia de la televiziune si totul merge uns 🙂
Glumesc. Nu mai am legitimatie de televiziune de ceva timp. Insa chiar si fara ea, ma descurc onorabil. Sau poate am avut pur si simplu noroc. Precum ieri, cu Lexusul de shtab de MIRA.
Kids, don’t do this at home. We’re professionals. Dangerous consequences may occur 🙂
5 amenzi într-o lună pentru parcare în unghi pe Camil Ressu, înainte cu o lună de construcţia alveolele pentru parcare în unghi. Număr de provincie. 😉
Primele 3 plătite de maică-mea (au sosit procesele verbale acasă la ei) ultimele 2 contestate. M-am prezentat la primul proces şi am obţinut anularea procesul verbal. La al doilea nu m-am mai dus, dar a fost anulat şi acela. Contestaţiile s-au bazat pe vicii de procedură (greşeli în procesul verbal). La final le-am studiat şi pe primele 3: primul avea nr. de înmatriculare scris greşit, al doilea fusese trimis după perioada regulamentară şi al treilea era ca ultimele 2, semnat în lipsa mea şi fără martor. Puteam să-i resping de 5 ori. Mă mulţumesc şi cu 2. Deocamdată. 🙂
ahaaaaaaaaa
deci ăsta e motivul pentru care poliţiştii din sensul giratoriu nu’s niciodată acolo când se blochează banda de mijloc fiindcă nişte şmecheraşi cu W sau pe aproape vor să facă stânga de pe banda de ânainte!