Paradoxal, ce au mass-media şi politica în comun le şi desparte fundamental: comunicarea. Prin comparaţie cu politicienii, jurnaliştii rămân, totuşi, nişte purişti: ei comunică de dragul comunicării, nu de dragul puterii. Pentru presă (pentru presa onestă), comunicarea e un scop în sine, în timp ce pentru oamenii politici (şi ar fi oneşti dacă ar recunoaşte-o), comunicarea e doar o cale spre o funcţie. Şi mi se pare că nimic nu explică mai bine această diferenţă fundamentală ca blogurile politicienilor care, de ceva vreme, mimează înverşunat comunicarea. Ba, chiar mai mult: privind blogurile în general, cât şi spectaculozitatea, personalizarea permise de web 2.0 în materie de comunicare, blogurile politicienilor ies în evidenţă precum ciunga-n păr.
Cu prea puţine excepţii, blogurile politicienilor suferă de încliftare. Printre rânduri curge rumeguş, efect secundar al frecării limbii de lemn de layout-uri. Pe net, politicianul rămâne formal, distant şi nesincer. Experienţele personale sunt superficiale nu doar în scriitură, ci şi în selecţie.
Citiţi-l pe Adrian Năstase, un tip altminteri redutabil, cu o minte ascuţită precum laserul: „La Paris e vreme oribilă… sindicatele sunt în grevă… am fost invitat la masă… am un program încărcat”. Şi asta, după alte platitudini de tip „tinerii (din Deva, Brad şi Sibiu) sunt setoşi să dezbată ideologii”, în timp ce „suporterii dinamovişti sunt dezamăgiţi”. Lui Năstase, care odinioară nu pierdea nici un prilej pentru a-şi exersa floreta verbului asupra interlocutorilor, parcă i-a înghiţit acum pisica limba (şi cerebelul). Îl preferam cum era înainte: antipatic fiindu-mi, măcar nu mă plictisea. Sau poate că nu scrie el însuşi, atunci se explică. Şi anulează şi ideea de blog.
În alte cazuri, blogul de politician e bun prilej pentru descărcarea frustrărilor acumulate într-o lume, să recunoaştem, înclinată mai degrabă spre prieteşug decât spre prietenie. Enter Vasile Dâncu (şi prietenii lui nenumiţi), care-şi publică integral pe blog (şi) interviurile din ziare, mai ales atunci când are ceva de împărţit cu foşti amici (nici aceştia numiţi). Dar dacă ai un meci de jucat, fă-o nene di granda, nu la audienţă de 10 vizitatori!
Mai sunt apoi politicienii falsului dialog, pentru că, nu-i aşa, web 2.0 înseamnă interacţiune, dar nici interacţiunea asta n-o fi ea chiar pentru şi cu oricine. Mircea Geoană stabileşte standarde de eşec în domeniu, publicându-şi dialogurile cu cititorii ca postări propriu-zise, aşezate disciplinat şi selectate după cât de sus ridică mingea fiecare întrebare. Poate nu ştiaţi, dar lui Mircea Geoană i-a fost greu să mai „abordeze orice temă” după moartea lui Florian Pittiş, aşa că de-aia a scris mai rar. Dacă ar mirosi, cabotinismul ar folosi parfumul scump al şefului PSD.
Ion Iliescu? Tot respectul, dar epoca în care discursurile se dădeau la dactilo a trecut. Şi de ce să ai un blog fake când o simplă apariţie la tv îţi conservă (în cazul dânsului), întregul electorat?
Sublimul ridicol a fost atins de un alt politician PSD, al cărui blog, ceva mai vioi, a fost vaporizat într-o bună (sau rea) noapte. Poate e o victimă a dictaturii din partid, cum sugerează unii. Sau poate că omul s-a făcut pur şi simplu de râs, când un puşti de la IT a descoperit că-şi trimitea singur întrebări şi comentarii, care mai de care mai insinuante. Dacă nu te pricepi, mai bine nu minţi, ăsta-i singurul sfat pe care i-l pot da.
De ce vor politicienii să leviteze-n blogosferă? Păi, e simplu: au auzit că ăsta-i viitorul, că e trendy şi cool şi că-ţi aduce o audienţă de neatins pe căile tradiţionale: tineret. Ei, asta-i acuma… Iar argonauţi în căutarea Lânii de Aur?
Problema e că mai sunt grămezi de alte activităţi trendy, cool şi de viitor. Sporturi extreme, mă gândesc. Bungee-jumping cu Năstase, nu? M-aş duce şi eu să văd asta. Sau rafting cu Geoană. Ce l-ar mai scăpa Hrebe din barcă, doar ca să-l mai tragă o dată de păr în sus, aşa, bine murat…
Dar dacă nu simţi asta, dacă nu ai ce să exprimi, de ce ai face-o? Biletul de intrare la bungee nu te face să fii masculul ăla cu barbă de trei zile şi păr răvăşit de vântul înălţimilor, care is banging all the chicks he thinks of. De ce să te prefaci? Pe cine păcăleşti? Pe cine ai putea păcăli?
Blogul are reguli simple: fii direct, sincer şi personal. Nu minţi şi nu încerca să-ţi duci de nas cititorii – ei nu sunt proşti, sunt prietenii tăi. Scrie-l tu, nu angaja pe cineva pentru asta. Şi, mai ales, exprimă-te cu putere.
Altfel, eşti doar un alt politician care crede că aici va convinge în sfârşit pe cineva cu discursurile sale. Dar scamatoriile astea cu globuri, vorba marelui Gigi ot Pipera, s-au fumat demult.
7 comentarii Adaugă comentariu
nu s’au fumat, iata, se pare, de catre toata lumea.
pacat de blogul lui iliescu, stie si poate mai mult, ori nu intelege cum e treaba cu aceasta „gazeta de perete” ori… nush de ce a ales sa parieze pe limbajul de lemn.
dar probabil ca si el, ca si (aproape) toti ceilalti politicieni, sufera de infatuare. ceea ce e rau si pentru ei si pentru noi, astia… oile din turma, kit ca s’tem berbeci, kit ca s’tem ciobanesti mioritici..
io am scris despre blogul lui iliescu dintr’un unghi extrem de personal, chiar intim, as zice. pe care un… simpatizant, sau asa ceva, a ales sa’l impartaseasca cu mine si vecinii mei 🙂
Cât mai sunt moduri noi de a „combina” lumea-n vreun fel, ei vor fi pe fază şi-o vor face, mai devreme sau mai târziu.
cre ca tagul asta trebuia sa fie Marea Ordine Nationala si Naspa a Ypocritilor :)))
Cred că mai este inca un motiv pentru care isi fac blog, frustrarea. Daca ai sa observi, cei care si-au facut blog, vor sa aiba putere, pe care fie au pierdut-o, fie nu au avut-o niciodata. Blogurile politicienilor se adreseaza strict ziaristilor si partidelor din care fac parte. Ei vor sa produca o revolutie pornind de la un post. Vezi iniţiativa lui Năstase cu asocierea PNL-PSD. De altfel, lista celor care si-au facut blog este graitoare, ei n-au putere in realitate. Cit despre prostit, fii convins ca si-au asumat riscul asta. Cu conditia sa nu foloseasca consilieri platiti sa-i laude în comentarii.
ilinca: nu cred că e un „pariu” pe limba de lemn, cred că e un mod de a fi, din păcate
uncopilutz: probabil, e o altă stare de agregare a politicianului rumînesc :-))
unna: corect, şi mie mi se par ţintite, dar spre conservarea unor simpatizanţi, nu spre câştigarea altora. Blogurile lor îi confirmă, într-un fel, dar nu surprind şi, mai ales, nu seduc, deci nu le pot aduce simpatizanţi proaspeţi. Părerea mea :-))
Jurnalistul are obligatia sa se informeze si sa informeze la ridul sau corect opinia publica. Criteriul nr. 1 in sondajul „Zece pentru Romania”. Citeste coloana din stinga de pe pagina : http://www.myspace.com/val2002
si spune daca in ultimii 9 ani ai fost cumva jurnalist.
şi nu e amuzant să vezi cum cei care pun la zid presa şi libertatea ei, inventând articole de cod penal, ajung ei înşişi să-şi încerce condeiul? pardon, tastatura şi mouse-ul…
dacă te trezeşti dimineaţa într-o lume minunată nu înseamnă că şi ştii ce să faci acolo. mai ales dacă nu cunoşti limba. vorba aia, ză dacs ar caming from ză tracs.