Prea multe prăbuşiri inexplicabile la SMURD

SMURD a primit primul elicopter medical în 1999, un Alouette III. De atunci, capabilităţile de intervenţie aeriană ale serviciului au continuat să crească – şi au început să apară şi accidentele.

5 martie 2003: un Alouette SMURD cu patru oameni la bord se prăbuşeşte la Cojocna, în Cluj. Toţi cei 4 membri ai echipajului sunt ucişi în catastrofă. (sursa)

9 ianuarie 2006: un Eurocopter SMURD se zdrobeşte de buza unui deal din Iaşi. Cele 4 persoane aflate la bord îşi pierd viaţa.(sursa)

23 decembrie 2006: un elicopter operat de SMURD aterizează forţat în Pasul Tihuţa din Bistriţa-Năsăud. Cei aflaţi la bord scapă cu viaţă, dar sunt răniţi. (sursa)

20 ianuarie 2014: un avion Britten-Norman comandat de SMURD pentru o intervenţie medicală se prăbuşeşte (ori aterizează forţat, rămâne neclar) în Munţii Apuseni. 2 dintre cele 7 persoane aflate la bord îşi pierd viaţa; celelalte 5 sunt rănite şi recuperate cu mare greutate, după o operaţiune de salvare confuză. (sursa)

PRECIZARE/ERATA: Zborul incheiat cu prabusirea din Apuseni fusese comandat de Agentia Nationala pentru Transplant, nu de SMURD. Eroarea mea, pe care mi-o asum.

În fine (să sperăm), 15 decembrie 2014: un elicopter Eurocopter al SMURD se prăbuşeşte în apele îngheţate ale Lacului Siutghiol, în condiţii de vizibilitate bună şi cu un aparat nou, care tocmai ieşise din revizia tehnică de preluare de la CJ Constanţa; martorii spun că s-au auzit strigăte şi rugăminţi de ajutor timp de mai multe minute după căderea aparatului. Şi de această dată, operaţiunea de salvare a fost marcată de incidente şi, în cele din urmă, a eşuat: s-ar putea spune, amar, că nici unul dintre cei care au scăpat cu viaţă din prăbuşire n-au supravieţuit operaţiunii de salvare.

După cum se vede, SMURD are o istorie cam încărcată în privinţa accidentelor aviatice. Cam multe prăbuşiri, cam mulţi morţi şi răniţi şi cel puţin două operaţiuni de salvare (sub coordonarea ISU, într-o anume măsură) marcate de semne de întrebare.

shutterstock_91881833

Orice incident aviatic din lumea asta duce la o anchetă minuţioasă şi la revizuirea/actualizarea unor reguli şi proceduri. Nu ştim ce învăţăminte s-au tras după toate aceste accidente, nu ştim ce proceduri s-au schimbat, dar nu pare a fi suficient – sau, cine ştie, poate că nu s-a înţeles nimic din ce s-a întâmplat, cum sugerează de fapt concluziile accidentului SMURD din ianuarie 2006, la care s-a ajuns după 5 ani (!) de anchetă.

Iată ce declara despre acel accident, în martie 2011, procurorul militar Gheorghe Prelipcean: “Tehnic, elicopterul funcţiona, nu a fost o defecţiune, starea acestuia permitea zborul. În final, după raportul tehnico-ştiinţific s-a stabilit că motivul din spatele prăbuşirii a fost dezorientarea spaţială a celor doi piloţi, într-un spaţiu fără repere. Piloţii aveau calificarea necesară, am avut în vedere toate datele, inclusiv cele meteorologice, iar aceştia au primit acordul de la turnul de zbor. Dacă ar fi existat ceaţă care să nu permită vizibilitate, nu ar fi primit dreptul să zboare de la turnul de control. A fost o consecinţă nedorită, motiv pentru care am şi stabilit că nu există nicio culpă. Nu am înregistrat plângeri după data soluţionării”. (sursa)

Un fel de “mâncat bine, culcat bine, dimineaţă sculat mort”.

Deci aparatul funcţiona perfect (de altfel, era nou-nouţ), nu era ceaţă, zborul fusese autorizat, doar că piloţii “s-au dezorientat” şi s-au zdrobit de un deal care, nu-i aşa, nu putea fi reper “într-un spaţiu fără repere”. Cu toate acesta, nimeni n-a fost considerat vinovat şi nici nu s-a mai plâns nimeni după îngropăciune, iar piloţii au şi fost avansaţi în grad post-mortem.

Un alt mister – accidentul din martie 2003, de lângă Cojocna. Ce s-o fi petrecut acolo? “Controlorii de trafic de pe aeroportul clujean exclud insa dintre cauze conditiile meteorologice. La ora decolarii elicopterului nu era ceata, iar vremea era relativ calma. Pe de alta parte, Raed Arafat, coordonatorul SMURD Tg. Mures a precizat ca, in urma cu o saptamana, specialistii de la Ghimbav au efectuat revizia la o suta de ore de zbor a elicopterului si nu au descoperit nimic suspect.” (sursa) Mister, din nou, dar cert este că şi victimele acestui accident au fost decorate post-mortem.

Cât despre tragedia din ianuarie anul acesta, din Apuseni, vă reamintesc doar ce val de sfântă indignare ipocrită a cuprins o bună parte din mass-media atunci când prodecanul Facultăţii de Inginerie Aerospaţială, Octavian Thor Pleter, a demontat inginereşte mitul “pilotului-erou” în care a fost înflămurat Adrian Iovan la moartea lui. Recitiţi acum cele două materiale publicate de profesorul Pleter (prima scrisoare, a doua scrisoare), că merită.

Problema e că incapacitatea de a identifica corect cauzele unui accident aviatic – oricare ar fi acestea – permite repetarea situaţiei, mai devreme sau mai târziu, şi favorizează producerea unei noi catastrofe.

(ilustraţie – Shutterstock)

22 comentarii Adaugă comentariu

  1. Mai in gluma, mai in serios, nu pot sa nu constat un element comun al acestor accidente: revizia! Mai toate accidentele se petrec in conditii misterioase si apoi neelucidate timp de multi ani, la scurt timp dupa revizii. Poate ar fi cazul ca, macar de acum inainte, reviziile sa se faca pe bune. Am vaga impresie ca la noi reviziile sunt asemanatoare controlului psihiatric pe care il fac cursantii scolilor de soferi sau practicii “pe foaie” pe care o fac studentii in vacante, adica de forma. Iar apoi ne miram ca nu avem nici explicatii, nici solutii pentru viitor…

    Thumb up 0
  2. Am observat o tendinta in institutiile “militarizate” din romania, poate nu numai la noi e asa, de a nu scoate vinovatii oamenii, pentru a putea fi avansati in grad post mortem.
    Trebuie sa recunoastem nu se vrea sa se afle vinovatii, ca atunci s-ar vedea lipsa de pregatire a intregului personal tehnic. Si cum romanii sunt egoisti (vezi “sa moara si capra vecinului”), institutiile de urgente vor colabora intotdeauna foarte greu intre ele din orgolii prostesti.

    Thumb up 0
  3. Se pare ca o incercare de a dota elicopterele si aeronavele SMURD cu mijloace de localizare nu s-a concretizat, desi vointa a fost:
    http://www.ziardecluj.ro/oferta-unui-clujean-de-instala-gratuit-aparate-de-monitorizare-pe-elicopterele-smurd-ignorata-de-raed-arafat

    Thumb up 0
  4. Dacă analizăm puţin numărul de accidente raportat la numărul de zboruri făcute de SMURD în 15 ani, nu cred că obţinem un procent îngrijorător, dpv statistic. De acord, acesta trebuie să fie zero, dar, din păcate, acest lucru e imposibil. Accidentele se întâmplă, cu sau fără voia noastră. Nimeni nu le vrea (cu excepţia presei).
    Cred că singura problemă pe care o avem este lipsa exerciţiilor de antrenament pentru intervenţii şi a simulărilor de caz. Se fac prea puţine şi atunci doar cu presa de faţă, de parcă s-ar turna un film de acţiune. Deşi legea te obligă la astfel de execiţii, periodic, nimeni nu le face, preferând să creadă că “n-o să se întâmple chiar la mine” . Şi deşi tragediile în lanţ ar trebui să ne înveţe ceva, responsabilii pentru astfel de situaţii preferă ca soluţie tot obişnuitul “Ferească Dumnezeu”. Câteodată, sătul de atâta nepăsare lumească, se pare că Cel de Sus nu ne mai trimite bărci de salvare la timp. Nu putem da totuşi vina pe el, nu-i aşa?

    Thumb up 0
  5. De 50 de ori mai multe victime (raportat la nr ore de zbor) in RO fata de SUA. Calcul facut de Lucian Mindruta.

  6. Câteva mici precizari.
    În cazul accidentului din 2003, aeronava a percutat dealul pe fondul unor condiții de vizibilitate redusa pe ruta, din câte îmi aduc aminte elicopterul nu era dotat pentru zborul IFR (este singurul accident civil al SMURD, aeronava fiind civila).
    În cazul accidentului din 2006 de la Iași, cauza oficiala a anchetei MI/MAPN a fost “fenomene meteo neidentificate”. Cauza reala, lipsa de experienta în zbor IFR a echipajului. Zborul fiind un zbor de antrenament unul dintre piloți a urmărit instrumentele și a concluzionat ca pierd înălțime, pilotul în comanda a urmărit repere vizuale și a concluzionat ca urca din nefericire datorita zăpezii și vizibilității reduse s-a înșelat. Una din cauzele accidentului a fost faptul ca în operațiunile SMURD se foloseau piloți mai puțin antrenati, cei experimentați (și cu grade) zburau misiuni de supraveghere a frontierei care se plăteau mai bine.
    Despre accidentul din Apuseni din 2013 se poate spune doar, ca a fost rezultatul unui șir lung de încălcări ale regulilor din partea comandantului (lasă ba ca merge și asa), care a dus la producerea unui accident norocos.
    Despre accidentul de ieri, elicopterul era dotat pentru zborul VFR (vizual), ora la care s-a produs accidentul era aproape de ora de apunere a soarelui, ora la care nu se mai zboară VFR. Părerea personala este ca echipajul a vrut sa coboare pentru a-si lua repere mai bine și fiind deasupra unui luciu de apa nu a putut sa-si estimeze vizual în mod corect înălțimea, și a lovit suprafață apei. Rămâne de văzut cât de aclimatizati erau membri de echipaj pe elicopterul în cauza (intrat de o luna de zile în dotare SMURD și în operarea MI), elicopter ușor diferit ca performante și capabilități fata de elicopterele MI.
    Din nefericire anchetele mușamalizate, nu duc la tragerea unor concluzii care sa îmbunătățească sistemul. Iar sistemul se complace în starea în care este, entitățile componente se lauda și se freacă pe burta intre ele fără iși facă evaluări realiste. Iar în caz de probleme aruncam pisica de la unul la altul (toți avem atribuții dar nu și responsabilitati), pana vine o alta știre, accidentul trece în uitare, și putem sa ii dam ce concluzie vrem noi. Apropo a trecut mai mult de un de la accidentul din Apuseni, vreo dezgropare de știre? Vreo concluzie de ancheta? Vreo identificare a cauzelor? Vreo identificare a erorilor din sistem? Vreo concluzie în ceea ce privește sistemul de căutare și salvare (Romatsa, MI, ISU, MAPN, MT, Jandarmii, etc sunt doar câțiva din cei ce se ocupa cu căutarea salvarea, dar cine are OBLIGATIA și RASPUNDEREA?)? Singura concluzie suntem foarte buni, cei mai buni, și dacă am avea buget mai mare am ajunge cei mai buni din lume. Totuși pe ce se cheltuie banii noștri? Cat costa în mod real elicopterele SMURD-ul operate de MI? Cit zboară pt noi cetățenii și cât zboară pentru diverși demnitari în campanie (MI, SRI, MAPN etc)? Noi totuși ce plătim?

    Thumb up 0
  7. Elicopterul cazut are o istorie interesanta, spre dubioasa.
    http://goo.gl/cW2DKd

    Thumb up 0
  8. Slightly OT, ca tot veni vorba despre Calafat :)
    In lumina framantarilor de zilele astea legate de buget, m-am uitat pe site-ul MS pentru a vedea care e strategia lor.
    Dupa miscarile de strada din iarna lui 2012 care i-au salvat pe Calafat si sistemul de sanatate din ghearele hydrei basiste, daramand guvernul Boc, dupa scurtul guvern MRU doldora de tineri tehnocrati geniali, dupa desantul USL care, facand dreptate pana la capat, ni l-a readus pe experimentatu’ Nicolaescu, dupa guvernele Ponta 2, 2bis, 3, 3bis, care au adus geniile 2 si 3 ale sanatatii natiunii, Busoi si Banicioi (u), dupa ce in tot acest timp Calafat a ocupat mai multe scaunele de secretar de stat, consilier sau naiba stie ce, dupa un an de “Doar Ponta…”, care credeti ca este strategia Ministerului Sanatatii, publicata oficial, pe site ?!?
    Fix aia din 2011, facuta de raposatul guvern Boc.

    Vorba poetului: “Restul e tacere”.
    Ca atunci cand se opresc palele elicopterului…

    Thumb up 0
  9. 1. e clar ca exista un fetiș cu eroi pe plaiurile mioritice
    2. 112 e un sistem prost. nu m-ar mira ca la o ancheta DNA sa se gaseasca multe bube
    3. sistemul corupt cu angajati șpăgari și incompetenți OMOARĂ. și e normal să omoare pentru ca prostia întotdeauna duce la dezastru.

    Thumb up 0
  10. Țineți cont că acesta este un serviciu de salvare cu care ne mîndrim și în care s-au investit ceva bani. Bani prea puțini sau prost investiți pentru că numărul mare de accidente nu poate fi cauzat decît de slaba pregătire a piloților, slaba echipare a aeronavelor, slaba întreținere și verificare a aeronavelor.
    Dacă într-un serviciu de salvare cu care ne mîndrim și în care s-au investit bani, lucrurile merg așa rău, vă dați seama ce dezastru este în celelate? O catastrofă naturală au ba la adresa României însemnă foarte sigur moartea a sute sau mii de persoane cu zile. Oameni răniți, blocați, etc ce vor muri în așteptarea salvatorilor.
    Suntem o țară în care conducătorii joacă comedii ușoare cu renunțări la doctorate și în care cei conduși MOR la serviciu (pe stradă, acasă) salvînd sau așteptînd să fie salvați.

    Thumb up 0
  11. BN-2-ul cazut in Apuseni nu apartinea SMURD. SMURD-ul are un PA-42. Pilotii SMURD apartin IGAv din MAI, spre deosebire de Adrian Iovan.

    Seria accidentelor “SMURD” este putin fortata, Alouette-ul III care a picat a picat din cauza unei defectiuni tehnice din cate imi amintesc (are un singur motor).

    La cel cazut la Iasi a fost greseala de pilotaj.

    La cel picat ieri este prematur sa ne pronuntam, observ ca si Mixich, Pantazi (la el sunt 5 elicoptere SMURD prabusite, pt el aterizarea fortata e prabusire) sau Sorin Ionita (care compara zborurile avioanelor de linie cu cele MEDEVAC!) au devenit experti in accidente aeronautice si experti SAR, ceea ce este fortat, parerile lor sunt in general pe langa subiect si am impresia ca meciul lor este cu Arafat, intrat in dizgratie de cand l-a sustinut pe Viorel.

    Exista un factor despre care se vorbeste mai rar: teribilismul unora dintre comandantii aeronavelor, mai ales cand in aeronava exista si o “fusta”. Cel mai celebru incident de acest fel a fost cu AN-ul de la Tuzla cand au murit cu zile baietii de la GNFOS.

    Thumb up 0
  12. Daca ne uitam cu atentie, tipul asta de elicopter nu este chiar foarte sigur, fiind multe incidente in istoria recenta:
    http://aviation-safety.net/wikibase/dblist.php?AcType=EC35

    Thumb up 0
  13. Capabilitati nu exista in limba romana – capacitati insa da.
    Macar dvs scapati de prostia asta…focusati si capabilitati ne omoara limba romana in ultima vreme.

    Thumb up 0
  14. Adaug la un comentariu despre revizii.
    In Romania este criza de mecanici(buni/experimentati) de aviatie….cei ramasi sunt tot mai putini, cei care cu chiu cu vai vin din urma sunt lipsiti de experienta.
    Toti, nu de putine ori, sunt fortati sa inchida ochii la unele defectiuni minore sau/si sa faca reparatii care pot fi numite carpeli – cu materiale uzate, cu piese reciclate, cu piese de la producatori de slaba factura.

    Thumb up 0
  15. Nu sunt inexplicabile deloc. Lipsă de pregătire adecvată.

    Thumb up 0
  16. Interesanta este uimirea si atentia pe care o avem asupra accidentelor aviatice. Poate ca inca nu ne vine sa credem ca putem zbura iar cand un accident confirma lipsa noastra de incredere ciulim urechile incercand sa primim confirmarea indoielii. Daca acelasi accident se producea cu o ambulanta pe sosea reactia publica ar fi fost aceasi ?

    Thumb up 0
  17. Despre accidentul din 2003 exista raportul Autoritatii Aeronautice Romane care afirma clar ca elicopteruil s-a izbit de un deal pe cand echipajul incerca in conditii de zbor fara vizibilitate(bancuri de ceata) si in givraj la singurul reper statia CFR Cojocna. Concluzia a fost neiertatoare: eroare de pilotaj, in conditiile in care ambii piloti depasisera durata unei zile de lucru si aveau si o viteza prea mare fata de conditiile de zbor. Practic, au intrat in plin intr-un punct numit coama militara, adica la 3-4 metri de varful fizic al dealului, duap ce coborasera mult sub plafonul de zbor vfr din cauza conditiilor meteo.
    Nu este deci niciun mister.

    Thumb up 0