Şerban Alexandrescu/Headvertising pune punctul pe i într-un interviu pe care i-l ia Costin Ionescu, pentru Hotnews. În (binecunoscutele sale) zig-zaguri printre artificii verbale, comparaţii spumoase şi sincerităţi scandaloase, Şerban trage din alergare şi nimereşte-n plin toate preconcepţiile în privinţa advertisingului on-line. Inclusiv ale celui politic.
Şerban dixit:
1. Internetul nu mai poate fi ignorat de către clienţi, în primul rând pentru că ei înşişi se folosesc de Internet din ce în ce mai mult. Internetul a devenit un mediu important şi va atrage bugete din ce în ce mai mari.
2. Metodele clasice de publicitate nu funcţionează on-line. Asta e „înfricoşător„, „dracu’ ştie ce trebuie făcut, dar tocmai asta e şi frumos„. Este zona perfectă pentru creativitate, nu pentru modele prestabilite. Clienţii vor trebui să accepte asta şi să nu mai impună modele de comunicare sau vor pierde trenul.
3. Publicitarii au ei înşişi o problemă în a înţelege acest nou mediu. „Un om formatat la cap, căruia i s-a închis fontanela pe print şi aşa mai departe, greu va mai jongla cu foarte multă dexteritate cu mediul acesta nou„. Lumea publicităţii trebuie să descopere tineri talentaţi şi să-i înveţe meserie, mai degrabă decât să investească în reconversia profesională a actualelor vedete creative.
4. Comunicarea politică pe Internet nu poate exclude interactivitatea. Interactivitatea umanizează politicienii şi comunicarea. Aceasta e încă unidirecţională, „ceva teribil de mort, prafuit, ros de molii si formol„. Cine înţelege diferenţa o să câştige puncte.
Un interviu de citit.
2 comentarii Adaugă comentariu
stii ce ma framanta, tot mai des? intalnesc oameni extreeeeem de priceputi, talentati, virili in expresia artistica etc. si, cu toate astea, nu isi pot instaura dictatura. exista un fel de coma si din acest punct de vedere. sunt unii – mai ales in zona artelor plastice (ramura in care, fie vorba intre noi, sunt si din ce in ce mai multe simeze mici, care isi permit curajul unor experimente) – care ies cu pieptul gol in fata gloantelor, whatever it takes. bravo lor. ei, uite ce truism frumos am construit io aici 🙂
Mare chestie a spus băiatul ăsta la punctul patru. Oamenii importanţi uita sa comunice, sa interacţioneze. Apar la scena blogului doar pentru ovaţii. Lucru pe care l-am remarcat şi eu şi despre care aveam, „în sertar”, scris ceva, într-o încercare de identificare şi organizare a unei colecţii formate din tipuri de blog.
Ia să-mi public eu „studiul”! :))